5,252 matches
-
a fost Manualul de Statistică și Diagnosticare a Tulburărilor Mentale a Asociației de Psihiatrie din America, cunoscută sub numele de DSM. Prima ediție a fost publicată în 1952. Aceasta sublinia criteriile de diagnosticare a tutor tulburărilor mentale recunoscute de comunitatea psihiatrică de atunci. Aceste criterii erau descrieri vagi ale tulburărilor puternic influențate de teoria psihanalitică. De exemplu, diagnosticul de Anxietate Nevrotică se putea manifesta într-o gamă largă de comportamente specifice și simptome emoționale. Cheia diagnosticului era aceea ca terapeutul să
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
proporție de 54%. Aceasta a condus la crearea unui nou sistem de diagnosticare a tulburărilor mentale care să fie mai fiabil. DSM-III, DSM-III R și DSM-IV Ca răspuns la problemele de fidelitate a primelor două ediții DSM, în 1980 Asociația Psihiatrică Americană a publicat a treia ediție a DSM, cunoscută ca DSM-III. Cea de-a treia ediție a fost urmată de o ediție revizuită, cunoscută sub numele de DSM-III R, publicată în 1987, iar a patra ediție DSM-IV, a fost publicată
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
grave, modul în care a afectat boala viața socială, profesională, familială a bolnavului precum și atitudinea bolnavului față de boala sa, nivelul anxietății și felul în care și-o controlează. d) Boli anterioare. Această parte a interviului redă informații referitoare la problemele psihiatrice și somatice anterioare. Sunt consemnate cronologic: simptomele pacientului, gravitatea incapacității provocate de acestea, tratamentul urmat, numele spitalelor unde a fost internat, durata fiecărei boli, efecte ale tratamentelor anterioare. Foarte importante sunt informațiile referitoare la eventualele traumatisme cranio-cerebrale, consumul de droguri
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
multe variante cu scopul de a putea utiliza o altă listă de cuvinte sau texte în cazul necesității sau reexaminării. 3.2.1.6. Testarea calităților funcției verbale Tulburările de limbaj reprezintă un fenomen frecvent întâlnit nu numai în clinica psihiatrică ci și în cea de neurologie. Pentru surprinderea diferitelor tipuri de tulburări, precum și pentru măsurarea performanțelor legate de această funcție, psihologului clinician îi stau la dispoziție un număr suficient de mare de probe, începând cu testul de apreciere a vitezei
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
standardizare, precum și a puternicului grad de subiectivitate pe care îl presupune, convorbirea este totuși metoda cea mai răspândită, rezultatele ei fiind cel mai adesea considerate criteriul de verificare pentru alte metode. Principiile fundamentale sunt aceleași cu cele ale examenului clinic psihiatric și tind să se confunde cu acesta. Rezultatele metodei depind în mare măsură de măiestria celui care o aplică, întrucât, în ciuda aparențelor, convorbirea nu e o metodă la îndemâna oricui, ea presupunând unele aptitudini și o îndelungată experiență. b. Tehnicile sociometrice
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
că scorurile la scala stare X1 cresc în urma variatelor tipuri de stres și descresc în urma antrenamentului de relaxare. Această scală este un bun indicator al nivelului de anxietate tranzitorie resimțită de pacienți în terapia comportamentală, psihoterapie, consiliere sau în domeniul psihiatric. Scala trăsătură (X2) oferă posibilitatea depistării tendințelor de personalitate anxiogene sau evaluării persoanelor care se confruntă cu probleme de tip nevrotic sau anxiogen. STAI a fost conceput în așa fel încât să poată fi autoadministrat, fiind aplicabil atât individual cât
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de conflictele, experiențele, dorințele subiectului. Există și o formă pentru copii C.A.T. (Children's Apperception Test) în care figurile umane sunt înlocuite cu animale. În țara noastră T.A.T.-ul, utilizat adesea în examenele psihodiagnostice din clinicile psihiatrice, a fost întrebuințat și în unele cercetări, ca, de ex., cele asupra tulburărilor de comportament (Tudose, 2002)59 și ca probă de imaginație (S. Marcus, 1971)60. Testul Koch sau testul arborelui Arborele constituie unul din cele mai bogate și
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Europa se folosește această versiune scurtă a testului ca un ajutor prețios în diagnoză, deoarece s-a descoperit că astfel de stresuri apar în testul Luscher deseori. Testul Luscher are numeroase implicații în educație, și formarea personalității în diagnosticul psihologic, psihiatric și medical al personalității în gerontologie în orientarea pre și maritală, în orientarea și selecția profesională a personalului, în etnologie , etc. În varianta prescurtată a testului din cele opt culori patru sunt considerate "culori fundamentale" sau "psihologie primare" ale testului
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
după un mare număr de încercări și erori, ca fiind culori reprezentative pentru alte caracteristici pe care individul le va plasa, în mod normal, în aria funcțională indiferentă a testului sau chiar le va respinge. Capitolul 4 Elemente de semiologie psihiatrică 4.1. Semiologia proceselor cognitive 4.1.1. Percepția și tulburările ei Percepția este un proces neuropsihic complex care reflectă obiectele și fenomenele în totalitatea lor, cu toate însușirile lor. La baza percepției stă senzația, definită ca reflectarea însușirilor separate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
anterior și memorate "încărcătura" emoțională a momentului actual trăit și a celui evocat de acesta, motivația și semnificația pentru individ a obiectului sau fenomenului perceput. Tulburările de percepție sunt numeroase în patologia neurologică vasculară și tumorală, dar și în cea psihiatrică (în psihoze exogene, endogene etc.). Ele se pot clasifica în două grupe (categorii): 4.1.1.1. Tulburările cantitative ale percepției Tulburările cantitative ale percepției cuprind trei forme: hiperestezia, hipoestezia și anestezia. Hiperestezia constă în exagerarea acuității senzoriale. Stimulii fizici
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cunoscute din psihologie așa numitele iluzii "fiziologice" optico-geometrice (de exemplu, un băț introdus într-un pahar cu apă pare frânt în două, îndoit). Se descriu și alte tipuri de iluzii, ca de exemplu de greutate, de volum etc. În patologia psihiatrică se descriu numeroase tipuri de iluzii, mai frecvente fiind următoarele: 1) Iluzii vizuale dintre care amintim metamorfopsiile impresia de deformare a obiectelor, ca de exemplu macropsia obiecte văzute mai mari, micropsia mai mici etc. Pareidolia este o iluzie vizuală constând
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
dintre somn și veghe. Dacă halucinația apare înainte de instalarea efectivă a somnului, este vorba despre o halucinație hipnagogică, iar dacă apare înainte de trezirea efectivă din somn, este halucinație hipnapompică. Halucinațiile auditive sunt printre cele mai des întâlnite halucinații în patologia psihiatrică, mai ales în psihozele delirante cronice, de exemplu schizofrenia. După psihiatrul francez Seglas (apud Hoeksema, S.N., 1998)62 se împart în halucinații auditive elementare (simple), comune și verbale. Halucinațiile comune se mai numesc și acoasme sunt simple zgomote, sunete puțin
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Obsesia este un gând sau o idee ce se impune spontan conștiinței individului și care nu reușește să se debaraseze de ea. Ideea este percepută ca fiind penibilă ș absurdă, având un caracter de constrângere și de impunere. În practica psihiatrică obsesiile se întâlnesc mai ales în nevroza obsesivă; obsesia apare și în schizofrenie, în psihoza delirantă și depresie. Obsesia trebuie diferențiată de ideea fixă, în acest caz subiectul nepercepând caracterul său patologic. Se deosebește și de mentism și de impulsiuni
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fie asupra celor din jur. Frecvent, ea apare brusc sau după altercații minore. Agitația psihomotorie se întâlnește atât în patologia organică (boli organice de diferite etiologii, infecții, intoxicații, stări posttraumatice etc.), cât și în boli psihice. Din punct de vedere psihiatric, se disting patru forme principale clinice de agitație psihomotorie: 1) Agitația psihomotorie maniacală caracteristică stărilor de excitație psihică din manie, manifestată prin tendința nestăpânită de mișcare amplă exuberantă, pe spații largi. Bolnavul cântă, dansează, vorbește mult, se interrelaționează ușor cu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
unor boli organice, infecto-contagioase, endocrine etc., care pot pune în pericol viața bolnavului. Agitația de tip confuzional este o tulburare psihică și somatică (organică) majoră care trebuie să beneficieze de asistență și tratament atât medical (al bolii organice) cât și psihiatric. 4) Agitația psihogenă este mai puțin frecventă și este determinată de diferiți factori psihologici (eșecuri, evenimente traumatizante etc.), adesea pe fondul unor structuri de personalitate vulnerabile, anxioase, hiperemotive. De cele mai multe ori este o descărcare afectiv-emoțională indusă de dificultăți existențiale, uneori
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Anestezice Medicație gastrointestinală Analgezice Halucinogene Agenți antiastmatici Relaxanți musculari Anticolinesteraza Dioxidul de carbon Anticonvulsivante Monoxidul de carbon Antihistamine Opioide Antihipertensive și medicamente cardiovasculare Organofosfați Antiparkinsoniene Medicație psihotropă cu efecte secundare anticolinergice Canabis Sedative, hipnotice, anxiolitice Delirium-ul constituie probabil sindromul psihiatric cel mai întâlnit în spitalele fără specific psihiatric, în special la persoanele în vârstă. În jur de 10% din vârstnicii internați pentru probleme somatice dezvoltă delirium înainte de internare, iar alți 10-15%, pe parcursul spitalizării. Persoanele vârstnice prezintă frecvent delirium în urma unor
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
musculari Anticolinesteraza Dioxidul de carbon Anticonvulsivante Monoxidul de carbon Antihistamine Opioide Antihipertensive și medicamente cardiovasculare Organofosfați Antiparkinsoniene Medicație psihotropă cu efecte secundare anticolinergice Canabis Sedative, hipnotice, anxiolitice Delirium-ul constituie probabil sindromul psihiatric cel mai întâlnit în spitalele fără specific psihiatric, în special la persoanele în vârstă. În jur de 10% din vârstnicii internați pentru probleme somatice dezvoltă delirium înainte de internare, iar alți 10-15%, pe parcursul spitalizării. Persoanele vârstnice prezintă frecvent delirium în urma unor intervenții chirurgicale (Fisher și Flowerdew, 1995)104. Starea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
boală, decât rudele celor care nu prezintă tulburarea. Participanții la studiu au fost pacienți cu tulburare bipolară sau ciclotimie, rudele lor de gradul unu (frați, surori, părinți și copii), un grup de control format din persoane care nu prezintă tulburări psihiatrice și rudele lor de gradul unu. Rudele din ambele grupe nu aveau ei înșiși o istorie legată de tulburări de dispoziție, astfel încât, creativitatea pe care ei au prezentat-o nu era în legătură cu depresia sau mania. Pentru a evalua creativitatea, cercetătorii
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tulburările afective (tulburările unipolare și biplolare nu au fost diferențiate în acest studiu). Cercetătorii au identificat de asemenea un grup de control de 71 de adulți care fuseseră adoptați la naștere și care nu au fost tratați niciodată de tulburări psihiatrice. Cercetătorii au folosit registrele psihiatrice pentru a depista rudele biologice și adoptive ale acestor adulți în scopul de a afla câți dintre ei au fost tratați de tulburări afective. Rudelor biologice ale adoptaților bolnavi cu tulburări afective au prezentat rate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
biplolare nu au fost diferențiate în acest studiu). Cercetătorii au identificat de asemenea un grup de control de 71 de adulți care fuseseră adoptați la naștere și care nu au fost tratați niciodată de tulburări psihiatrice. Cercetătorii au folosit registrele psihiatrice pentru a depista rudele biologice și adoptive ale acestor adulți în scopul de a afla câți dintre ei au fost tratați de tulburări afective. Rudelor biologice ale adoptaților bolnavi cu tulburări afective au prezentat rate semnificativ mai crescute de tulburări
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
-i ușor să se destăinuie în special dacă are o stimă de sine scăzută când se află în prezența unei persoane adulte. Depresia afectează aproximativ un adolescent din zece, ea fiind cauza a 50% din motivele de spitalizare în mediu psihiatric. O serie de semne concrete sugerează existența depresiei la adolescent: (1) retard școlar; (2) absenteism; (3) pierderea poftei de mâncare; (4) tulburări ale somnului; (5) alternanța anorexie/ bulimie, în special în cazul fetelor. Patru tablouri care corespund exprimării stărilor depresive
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
la depresie. Sunt întâmpinate dificultăți în diagnosticarea cu depresie a persoanelor adulte, datorită faptului că s-a constatat că multe dintre acestea prezintă boli hormonale sau de metabolism care stimulează depresia. La vârstnici, depresia este considerată cea mai frecventă afecțiune psihiatrică. La persoanele de peste 65 de ani, ea atinge o prevalență de 15% 18%, constituind pentru un om în vârstă un factor de risc pentru apariția altor boli specifice, cum sunt demențele. Riscul spre demență este mare din cauza afectărilor cerebrale organice
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
conduse de multe ori de personal nespecializat, voluntarii, ofereau ajutor în cazuri de violuri, violență domestică și consultanță pentru cei care prezentau risc de sinucidere. Serviciile de intervenție în caz de criză vor fi oferite ca o modalitate de prevenire psihiatrică, care va ghida destinația acestor noi servicii, obiectivul fiind de a scădea: 1) incidența problemelor psihice; 2) durata acelui număr semnificativ de tulburări care exista; 3) deteriorarea care poate rezulta în urma acestor tulburări (Caplan, 1964, pp. 16-17, apud Everly, G.
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pp. 16-17, apud Everly, G. S. & Mitchell, I. T., 2000)341: Scopul intervenției în criză era de a stabiliza pacienții în câteva zile în detrimentul tratamentului de lungă durată. Succesul acordării serviciilor de intervenție pe durata scurtă precum și recunoașterea eficacității tratamentului psihiatric de urgență 24 ore, a fost esențial ca răspuns la crizele privind suicidul, crimele sau episoadele psihotice ducând la creșterea cererii și dezvoltarea serviciilor în rândul populației. Bazele teoretice sunt deopotrivă principiile de sănătate publică și sănătate mintală preventivă și
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Există o diferența mare între tehnicile psihologice de intervenție pentru aplanarea crizei și cele de psihoterapie, întrucât prevenția suicidului continuă prin psihoterapie specifică și după ce criza a trecut. După trecerea momentului culminant al crizei, terapia se focalizează sau spre tratamentul psihiatric pentru tratarea unei depresii subiacente sau a unei tulburări de personalitate, sau continuă cu o psihoterapie de rezolvare a problemelor psihologice sau cu o terapie centrată pe client. Uneori tratamentul psihoterapeutic este întrerupt de crize suicidare, apărute în urma unor noi
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]