13,512 matches
-
Luigi Cancrini1" Până acum câțiva ani, oamenii foarte săraci, cei mai săraci dintre săraci, constituiau modelele pure de comportament ale societății sărace: cu atât mai puri cu cât erau mai săraci. Acești săraci erau numiți pe atunci lumpenproletari. Ei erau purtătorii valorilor unor vechi culturi locale (în general regionale). Erau „vorbitorii” prin definiție ai unor limbi autonome, pe care doar ei le cunoșteau în spirit și pe care erau capabili să le recreeze printr-o continuă regenerare a codului, fără a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Yukiko 1 și că, prin urmare, relația lor continuase potrivit regulilor obișnuinței. Este obositor să reiei periodic acea discuție „intimă și riscantă”, deoarece ori de câte ori o faci, speri că va fi valabilă pentru totdeauna. Un „om fără calități” s-a făcut purtătorul de cuvânt al întregului șir de comportamente suspicioase față de mine: cel care a spus și și-a întins mânuța de fetus spre a culege și a arunca prima piatră a linșării. Spre marea bucurie a ziarelor Borghese și Espresso, adică
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sunt excluși de la exercițiul libertății unei majorități care, deși profită de pe urma unei toleranțe, fie ea și iluzorie, n-a fost niciodată în realitate atât de intolerantă. Ziaristul care a abordat în articolul nostru problema sexului la închisoare, erijându-se în purtătorul de cuvânt al unei astfel de majorități, s-a comportat ca un rasist desăvârșit. Homosexualul și homosexualitatea sunt văzute drept forme ale „Răului”: dar ale unui Rău refulat și transferat „Altundeva”. Adică unde devine monstruos, demonic, degradant. Nici nu se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
proveniți din spații de limbă și cultură engleză. Faptul acesta Însă, privit din altă perspectivă, a contribuit la prezervarea unei comunități etnice care, altfel, s-ar fi topit În oceanul vorbitorilor de limbă engleză și, mai ales, În acela al purtătorilor unei culturi universale unanim recunoscute. Tuturor acestor considerente li se adaugă, fără Îndoială, Încă multe altele, nerelevate de noi. „Etapele de dezvoltare prin care au trecut românii-americani, experiențele lor, conflictele pe care au trebuit să le depășească În creșterea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În acest sens, autoarea Încearcă să aducă În discuție mai degrabă valoarea etică decît cea estetică a literaturii române sau străine publicate În perioada respectivă. Cu alte cuvinte, În centrul atenției se află scriitorul ca formator de opinie și ca purtător de cuvînt al unei societăți care se vede Încorsetată de ideologia de stînga fie sub forma grosieră a unui regim impus cu forța, ca În cazul țărilor comuniste, fie ca tipar de gîndire asumată de intelectuali Într-o societate democratică
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
momentul să aibă loc o asemenea schimbare a numelui, mai ales că, așa cum notează scrupulos ambasadorul român la Budapesta, dintre delegații la congres „72% sînt intelectuali și numai 3,3% muncitori”. Analizînd dintr-o perspectivă leninistă, renunțarea la proletariat ca purtător al stindardului comunist Îi intrigă pe diplomații români, iar nemulțumirile membrilor de partid care nu doresc reforma sînt citate pe larg: la același congres PMSU, „mulți vorbitori s-au pronunțat Împotriva instaurării capitalismului liberal În Ungaria, arătînd că nu susțin
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să intervină, deoarece organizația de partid de la Televiziune este practic dizolvată. La Radio, situația este mai bună” (p. 345). „Pe 25 octombrie 1989, Întrebat dacă Uniunea Sovietică mai aderă la doctrina Brejnev, care amenința aliații recalcitranți cu intervenția armată, Gherasimov [purtătorul de cuvînt al ministerului de Externe sovietic, n.n.] a răspuns, introducînd doctrina Sinatra (oare spontan?): «Sinatra avea un cîntec: I did it my way... tot așa, fiecare țară hotărăște În felul ei calea pe care o va urma.»”. Istorioara, povestită
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se demonstrează „idei” impuse: Partidul Comunist ca erou colectiv angajat în lupta clasei muncitoare împotriva „călăilor poporului” ș.a.m.d. Diverse povestiri, prezentând „cazuri” detaliate, sunt construite după același tipar ideologic. Și istoria va fi folosită și falsificată, voievozii devenind purtători ai „idealurilor” contemporane. Lipsite de valoare literară, fără a respecta adevărurile documentare, aceste scrieri țintesc îndoctrinarea mediată de senzațional și acțiune. Bunăoară, Comoara lui Dromichet (1970), carte de povestiri istorice în genul benzilor desenate, așază în contrast personajul negativ (regele
MANUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287998_a_289327]
-
din București (1998) și al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (2002). Colaborează la presa regională, precum și la „Familia”, „Argeș”, „Vatra”, „Poesis”, „Cuvântul”, „Examene”, „Tribuna învățământului”, „Azi”. Debutează editorial în 1984, cu volumul Sala oglinzilor. În Purtătorul de cuvinte (1996), M. reunește versurile noi din ciclul titular și selecțiuni din culegerile anterioare. Facultatea dominantă a poetului este dexteritatea de a cânta la diferite instrumente, de a compune în toate stilurile, de a utiliza cele mai variate formule
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
culturi înainte de a-și expune propriile opinii, nu întotdeauna articulate fără cusur, uneori totuși incitante. Ceea ce îl dezavantajează este superfetația, prolixitatea. SCRIERI: Sala oglinzilor, București, 1984; Atac la persoană, Videle, 1991; Aventura dimineților cuminți, Pitești, 1993; Gloria memoriei, Videle, 1995; Purtătorul de cuvinte, Videle, 1996; Lirica lui Constant Tonegaru, Videle, 1997; Ordinea mirabilă sau Viața și cărțile, Videle, 1997; Proba transparenței, Videle, 1998; Feminism și feminitate în proza românească interbelică. Ipostaze românești moderne ale complexului feminității, București, 1998; Moderator la îngeri
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
Ion Bogdan Lefter, Vitrina „Contrapunct”, CNP, 1992, 7; Traian T. Coșovei, Reverii sinucigașe, CNT, 1992, 8; Geo Constantinescu, Cronica sentimentală, „Azi. Pagini culturale”, 1993, 299; Cristea, Teleorman, 397-398; Adrian Bucurescu, O antologie lirică de autor, RMB, 1997, 2061; Nicolae Prelipceanu, „Purtătorul de cuvinte”, RMB, 1997, 2123; Micu, Ist. lit., 413. D.Mc.
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
ce desemna fie ocupația respectivului (În engleză, de pildă, smith - fierar, baker - brutar), fie localizarea geografică (deal, pădure), fie numele de botez al tatălui, fie o caracteristică personală (scund, puternic). Aceste nume secundare nu erau permanente și nu le supraviețuiau purtătorilor decât dacă, printr-o Întâmplare, de exemplu fiul unui brutar continua să lucreze În aceeași branșă ca și tatăl său și era desemnat prin același atribut. Documentele rămase În urma recensământului eșuat (catasto) din statul florentin din anul 1427 ne dau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Un exemplu grăitor din intervalul 1947-1960 este folosirea masivă, la nivel mondial, a pesticidelor, dintre care cea mai sumbră reputație o are DDT-ul. Acesta era pulverizat pentru a extermina populațiile de țânțari și a diminua astfel bolile ai căror purtători sunt acești paraziți. Modelul experimental s-a mărginit În mare măsură la determinarea concentrațiilor și a condițiilor de aplicare necesare eradicării populațiilor de țânțari. Din punct de vedere al perspectivei Înguste adoptate, modelul a fost un succes. DDT-ul a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ridicat absorb cea mai mare parte a pesticidelor. Încă o dată, există asemănări uimitoare cu epidemiile umane, În cazul cărora se dezvoltă tulpini rezistente de virusuri și bacterii și vectori de boli rezistenți. Vezi lucrarea lui John Wargo despre malarie și purtătorul acesteia, țânțarul anofel, În Our Children’s Toxic Legacy: How Science and Law Fail to Protect Us from Pesticides, Yale University Press, New Haven, 1996, pp. 15-42. „Folosirea intensivă a erbicidelor nu a fost fără consecințe. Din patruzeci și cinci
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
nobleții cărturărești a familiei, îi propune lecturi dificile și lucrul neîntrerupt la masa de scris, citește enorm și proiectează îndrăzneț lucrări despre mitologia dacică, despre limba și literatura populară română, culege folclor. I se înrădăcinează, de pe acum, sentimentul că e purtătorul unei zestre spirituale unice, ca reprezentant al unei dinastii de cărturari și literați ce trebuia, prin strălucire intelectuală, să-și ia revanșa asupra „ursitei” ingrate ce făcuse din Hâjdei niște pribegi. Cu o siguranță explicabilă în primul rând prin continuitatea
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
limbii române, București, 1985; Desen după natură, Cluj-Napoca, 1988; Turmele albe, zăpezile, Cluj-Napoca, 1993; Bazar sentimental, Cluj-Napoca, 1998. Repere bibliografice: Ion Oarcăsu, Prezențe lirice, București, 1968, 174-179; Nicolae Manolescu, Negoiță Irimie, RL, 1972, 26; Piru, Poezia, II, 211-213; Miron Scorobete, Purtătorul blazonului poeziei, CNT, 1985, 11; Poantă, Radiografii, II, 108-109; Tașcu, Poezia, 148-152; Mohy Alex., Tudor Dumitru Savu, Fănuș Neagu, M. Țoca, N. Irimie - 60, TR, 1993, 39; Miron Scorobete, Generația noastră, TR, 1995, 15; Dicț. scriit. rom., II, 635-637; Poantă
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
în colaborare cu Ion Mustață), București, 1966; Mister la -1790C, București, 1966; Sunați de două ori, București, 1967; Duțu, Lucu și vacanța de primăvară, București, 1975; Ochelarii de scris povești, București, 1976; Captivi în spațiul comic, București, 1979; Umor la purtător, București, 1980; Duțu, Lucu și vacanța de vară, București, 1982; Umor expres, București, 1984; Jocul continuă, București, 1985; Învățați să râdeți fără profesor, București, 1986; Subiecte de conversație, București, 1989; Duțu și Lucu. Alte întâmplări vesele, București, 1989; Și Dumnezeu
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
interpreta câteva din datele statistice elocvente cu privire la locul și rolul evreilor în viața industrială românească, trebuie făcută precizarea de ansamblu că elementul acesta a fost unul din vectorii importanți ai distrugerii economiei tradiționale, agrare, din România, că el a fost purtătorul unor noi relații și • Vezi, de exemplu, Catagrafia din Moldova de la 1845 care înregistra 8.530 de meșteri și calfe practicând 101 meserii. • N. P. Arcadian, Industrializarea României: Studiu evolutiv istoric, economic și juridic, ed. a II-a, București, 1936
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
toată perioada 1945-1953, fiind unul din cele mai favorabile intervale pentru Biserica Ortodoxă rusă din istoria comunismului 16. Însă beneficiile primite din partea puterii comuniste au trebuit să fie returnate sub forma unor favoruri importante, Biserica ortodoxă rusă transformându-se în purtătorul de cuvânt al politicii interne și externe sovietice. De altfel, comuniștii, sesizând că patriarhia Moscovei putea deveni un dispozitiv eficient de integrare a comunităților religioase din statele Central și Est Europene, s-au folosit de prestigiul ei în anii de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
țeapă și apoi ars, cu prilejul răscoalei din 1514, „popa Șapcă“ participant la revoluția din 1848, „Mitropolitul Teoctist“ care „s-a alăturat micii boierimi împotriva marilor feudali“, „mulții și încă neștiuții preoți uciși în timpul răscoalei din 1907“, preotul-țăran Neagu Benescu, purtătorul de cuvânt al „plugarilor clăcași“, toate acestea fiind prezentate de patriarh ca dovezi și documente istorice ale luptei pentru libertate și progres purtată de Biserica Ortodoxă 61. Noul model educativ dorit de Justinian era teologul conștient de misiunea sa, cetățean
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acestea rareori fuseseră revoluționare, iar în unele locuri ele reprezentaseră în realitate chiar pe marii proprietari funciari rurali 2. Atât vechile, cât și noile partide țărănești s-au manifestat, cel puțin în primii ani de după război, ca cei mai importanți purtători de cuvânt ai intereselor maselor țărănești. Date fiind asemănările dintre punctele programatice, baza socială și metodele de acțiune ale partidelor țărănești din țările răsăritului Europei, adeseori istoricii din Occident prezintă țărănismul ca pe o mișcare unitară, specifică acestei zone. Analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tot mai limitată și, de îndată ce liderii lor au început să se preocupe de subiecte largi, ei s-au rupt în mod inevitabil de ceea ce însemna ad-litteram rădăcinile mișcării și, ca urmare, o largă prăpastie s-a deschis între țărănime și purtătorii ei de cuvânt 6. După opinia lui Henry L. Roberts, cea mai importantă rațiune pentru care majoritatea partidelor țărănești au suferit, în decursul anilor, prefaceri ideologice profunde a fost aceea că o mișcare pur țărănească s-a dovedit aproape imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fost prea țărăniste nici în compoziție, nici în activitățile lor. Nu s-ar putea spune că partidului i-a lipsit un program agrar sau că el ar fi fost indiferent față de țărani; cu siguranță că partidul se privea ca un purtător de cuvânt al țărănimii. Dar, în evoluția sa, de la primele începuturi până la venirea la putere, o schimbare semnificativă a avut loc. Probabil că era mai mult o schimbare în modul de evidențiere. Inițial, sublinierea a fost făcută asupra țăranilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aventuroase de dictatură“40. În prima parte a anului 1938, o polemică pe tema transformărilor structurale ale proprietății funciare rurale de după reforma agrară din 1921 a avut loc între unul dintre liderii țărănismului românesc, Ion Mihalache, și cel mai autorizat purtător de cuvânt al intereselor marii proprietăți funciare, Constantin Garoflid. Pornind de la rezultatele recensământului agricol al României din 1930, potrivit cărora exploatările de peste 100 ha, care reprezentau doar 0,4% din totalul exploatărilor agricole, dețineau 27,7% din întreaga proprietate funciară
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a pronunțat pentru reformă, avertizând că guvernul era, totuși, conștient de dificultățile ce urmau prin aplicarea ei. După ce a mulțumit membrilor comisiei pentru datele adunate, care urmau a fi folosite la elaborarea legii agrare, Hudiță s-a transformat în purtător de cuvânt al Partidului Național țărănesc. Ca și guvernul, - declara el - partidul din care făcea parte ajunsese la concluzia că o nouă expropriere devenise inevitabilă, cu toate că își dădea seama de obstacolele ce trebuiau depășite. La sfârșit, el a anunțat că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]