7,992 matches
-
nu știu cine a tras în noi, noi în cine am tras, ce a fost în Piață acolo, cert este că cine a instrumentat, dacă a instrumentat, a lucrat perfect. Bucuria mare a mea este că nu am avut niciun mort, niciun rănit și nici nu am omorât pe nimeni. Nici unul dintre oamenii mei nu a fost implicat, ăsta este lucrul cel mai important. S. B.: Da, să ieși dintr-o asemenea harababură... M. M.: Într-adevăr: ha-ra-ba-bu-ră! A fost o asemenea harababură
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
potențial prin care exotismul și mon- struo zitatea sunt asociate simbolic. Termenul ca atare este utilizat în text, dar pentru a defini o calitate senzorială, o deformare a percepției. Avem la finele acestei experiențe ceea ce Michael Pollack numește o „identitate rănită” Violența se insinuează prin intrarea într-un regim figu- rat al limbajului, fapt rar la Caragiale și utilizat în general pentru a sublinia ironic supralicitările retorice. Privirile devin instrumente de tortură, precum „pironul” sau „să - geata” : „Toți ochii se pironesc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prăbușite, dărâmate, calcinate. Mineritul a adus cu sine nu numai acumularea de bogății în nord, ci și de mari tensiuni între muncitori și patroni. Cea mai dură a fost în 1907, când aveau să fie uciși 200 de mineri și răniți 390, în urma unei greve pentru creșterea salariilor. Datorită concentrărilor muncitorești, aici au apărut primele sindicate din Chile și tot aici, respectiv la Copiapo, avea să se înființeze în 1863 "Partidul Radical". Atacama, datorită uscăciunii excesive, a reușit să păstreze peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
50000 tone. La 13 decembrie, avea să fie atacat de 3 nave de război britanice și, după o bătălie crâncenă, silit să se refugieze în portul Montevideo pentru a-i îngropa pe cei 36 de morți, spitaliza pe cei 57 răniți și a efectua unele reparații. Conform uzanțelor internaționale, Guvernul uruguayan, respectându-și neutralitatea, a acordat navei 72 de ore pentru părăsirea portului. Știind că este așteptat de navele de război britanice, comandantul Hans Langsdorff a cerut instrucțiuni la Berlin, precizându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sovietică, trece la Iași. Licența în Teologie o obține în 1942, la Cernăuți, termină Facultatea de Drept la Iași, continuă studiile la Litere și Filozofie cu profilul Istorie. Încorporat și ajuns pe front înfruntă numeroase vicisitudini și pericole, fiind grav rănit. Din Regimentul 18 Roșiori Botoșani, din întreaga unitate au supraviețuit doar 8 ostași. Ieșit din spital este trimis pe frontul de Apus unde suferă răni grave la torace după care se reface foarte greu în mai multe spitale. Urmează greutățile
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
nenorocirea a salvat un batalion de pușcași italieni ai căror comandanți căzuseră în lupte. Pe front sa întâlnit cu soroceni și a fost numit comandant de detașament. În cursul retragerii s-a reușit o regrupare la Vasilevsco, unde Eugen cade rănit și este transportat mai întâi la Spitalul din Bălți, apoi la Arad unde răniții au fost întâmpinați de localnici cu lacrimi și flori. După război a îndeplinit numeroase funcții în condiții de provizorat - gardian comunal la primăria Soroca, funcționar la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
sală, În loc să privească scena, cum se Întâmplă de obicei la teatru, unii au acumulat frustrare după frustrare! Ajungem la scena finală, În bătălia de la Philippi, În care Rebengiuc și Iordache, alias Brutus și Cassius, fanatici revoluționari până În ultima clipă, cădeau răniți, rostogolindu-se. O cascadă de nisip, provocată de togile actorilor Învolburate de mișcare, a antrenat pe scenă pălăria simandicoasă a soției unui faimos și temut critic. Tragedie pe punte, comedie În sală: nefasta pălărie a aterizat În arenă și, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
târându-se ca un animal Înfometat. La Început era greu de recunoscut nu doar pentru Oreste, ci și pentru public: cu părul albit Înainte de vreme, trupul plin de vânătăi și noroi acoperit de zdrențe, era ca o pasăre de pradă rănită, dar gata de atac. După acest preludiu, turnanta se mișca, descoperind mormântul lui Agamemnon, unde Electra venea să invoce spiritul tatălui ucis. O statuie gigantică a regelui, din sticlă, devenea incandescentă, luminată din interior, În timpul dansului extatic al eroinei În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
istoriei era marcată de o gravură cenușie cu ramă de ebonită - unul din acele tablouri cu bătălii napoleoniene În care episodicul și alegoricul sunt adevărații adversari și unde se văd grupați la un loc, În același plan vizual, un toboșar rănit, un cal mort, trofee, un soldat, care stă să Înfigă baioneta Într-altul, și invulnerabilul Împărat pozând cu generalii lui În mijlocul bătăliei imortalizate. Cu ajutorul unei persoane adulte, care folosea mai Întâi ambele mâini și apoi un picior zdravăn, divanul era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tun, pe Poincaré În nădragii lui de piele, băltoace de noroi, sărmanul țarevici atât de mititel, În uniformă cercheză cu pumnal și cartușieră, surorile lui lungane Îmbrăcate șleampăt, trenuri lungi Înțesate cu trupe. Mama a Înființat un spital pentru soldații răniți. Mi-o amintesc În uniforma modernă de infirmieră, gri cu alb, pe care nu putea s-o sufere, condamnând cu aceleași lacrimi copilărești resemnarea impenetrabilă a acelor țărani infirmi și ineficacitatea compasiunii ocazionale. Chiar și mai târziu, rememorând trecutul, se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și umbrită, la capătul căreia se zărea priveliștea alcătuită dintr-o porțiune de lut roșcat, dintr-un colț al casei noastre proaspăt zugrăvite, din culoarea conurilor de brazi tineri și din fereastra deschisă de la salon de unde se revărsa muzica aceea rănită. 7 Se pare că toată viața am practicat cu cel mai mare zel activitatea de rememorare vie a unui petic de trecut și am motive să cred că această acuitate patologică a Înclinației pentru retrospective este o trăsătură de caracter
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de urletul meu de disperare: pe locul acela se Întâmplase să las o cutie de colecție cu capac de sticlă, În care se afla o lungă și frumoasă serie de fluturi Large White. Prima ei reacție a fost de orgoliu rănit: greutatea ei nu putea fi nicidecum acuzată că a stricat ceea ce de fapt distrusese; a doua reacție a fost să mă consoleze: Allons donc, ce ne sont que des papillons de potager! - ceea ce a Înrăutățit și mai mult lucrurile. O
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aceea de a scoate knutișko. În starea aproape halucinatorie pe care o crea călătoria noastră Înecată În zăpadă, m-am bătut din nou În toate duelurile celebre atât de bine cunoscute de orice băiat rus. L-am văzut pe Pușkin, rănit mortal de la primul foc, ridicându-se În capul oaselor cu o Înfățișare cumplită pentru a-și descărca pistolul spre d’Anthès. L-am văzut pe Lermontov zâmbind când l-a Înfruntat pe Martînov. L-am văzut pe solidul Sobinov În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a întrebărilor din chilia sihastrului Daniil, se va produce iluminarea. Va alege lupta, lupta și cu dinții, până la moarte, dar pentru salvarea Moldovei, nu pentru salvarea sa. Măreția lui Ștefan stă în acea Golgotă pe care o urcă singur, înfrânt, rănit, îngenuncheat sub povara Crucii sale; dar stoarce din el puterea de a se ridica și de a merge mai departe cu sabia. Tragica ispășire, "Învierea" apropierea cu Patimile Mântuitorului nu este întâmplătoare. Cum se va sfârși totul? Finalul suspendat este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Răstignirea... Dar a trecut! Aparține trecutului... Trecutul? îngână ea chinuită. Trecutul e în mine. E viu. E rană vie. Trăiesc în el. E singura mea viață. Nu pot scăpa... Nu pot uita... Eu sunt rănită pe viață. De moarte sunt rănită. Ce putem face, Maria? oftează el. Asta ne-a fost viața... Soarta... Destinul... Timpul... Poate timpul... Uitarea... Toate trec... Maria, sfârșită, răvășită, ca țărmul după furtună: Și viața noastră a și trecut. Dragul meu unchi, îl îmbrățișează ea cu căldură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu bucuria bălăcelii în glas. Dumnezeule! Ce-am pierdut! se căinează Ștefan. Și chiar ști să înoți? Ohooo! Taica m-a-nvățat. Era... e un înotător neîntrecut. Și Dunărea o trecea înot. Știu, la turci, spune Ștefan prompt, neîndurător. Voichița, rănită, pleacă ochii și tace. Adică... adică, pe celălalt mal și înapoi, desigur, o drege el. Voichița îl iartă și chicotește, dezvelind un șirag de dințișori ca perlele între cele două gropițe din obraji și un zâmbet fermecător. Sunt o zvăpăiată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se face", adeverește Bodea. Stanciu clatină din cap a îndoială: Și crezi că Mateiaș a putut uita noaptea aceea de pomină de la Baia, când l-ai lăsat gol-goluț, orfan de făloasa-i oștire și cu o săgeată în spinare, biruit, rănit, umilit? A venit cu sabia... Doar nu era să-i ies înainte cu pâine și sare, se scuză Ștefan. Ce-a fost, a fost! Săgeata aceea buclucașă ce a avut nerușinarea să i se înfigă taman în prea nobila-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
diafană că trupul se străvedea pe de-a-ntregul, aproape gol. Își despletise părul ce-i cădea în valuri pe spate cum îi plăcea lui... Dar pe chipul ei, în toată ființa ei, era o încremenire mută, de statuie... Brusc, umilința rănită, zăgăzuită se dezlănțuie ca o furtună. Cu brutalitate, își smulge părul, îl răsucește și-l străpunge cu ace într-un coc cum nu-i plăcea lui. Întoarce spatele iatacului prea luminat și se trântește în pat cu fața la perete, înăbușindu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și turcii, și moldovenii s-au stropșit îndeajuns unul pre celălalt, că sunt cu puterile la pământ, falnica oștire a viteazului Mathiaș va trece Carpații în marș triumfal și va da lovitura de grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o sărută în creștet. Voichițo!... rostește el cu ardoare și îi desface legătura, lasă părul să cadă numai valuri de aur. Mi-era un dor... Voichița își șterge lacrimile: De la Neamț, într-un galop am zburat... Am auzit: ești zâna răniților... Don Giovanni m-a învățat doftoriceala... Ochii tăi și mâinile tale sunt cea mai strașnică oblojeală... Voichiță, când or da turcii, să te adăpostești în cetate! îi spune cu îngrijorare, punându-i palmele pe umeri. Auzi, Voichiță?! Ai grijă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greu să fii "cel Mare", în strălucirea "Scaunului de la Suceava", în slava încununată cu laurii biruinței, în uralele Moldovei, ale Europei, chiar... Dar "Mare", cu adevărat, nu e decât acela care, în nenorocire, înfrânt, zdrobit, la pământ, părăsit de oameni, rănit și singur, stoarce din el ultima fărâmă de putere, înalță capul și spune mândru: Merg înainte și credința-mi va veni!" Ștefan, tulburat, tace. Se duce la fereastră, se întoarce, nu-și află locul. Izbucnește: Un voievod, singur, fără oaste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cum e ritualul la evrei. Această piatră are cam 2 m lungime și vreo 90 cm lățime. Este de culoare bej neuniform. Eu cred că ea a fost albă dar s-a colorat cu Sângele Domnului, când L-au pus rănit și plin de Sânge. A vrut să ne arate la toti că este Adevărul Adevărat, că S-a jertfit și nu este o născocire omenească. Oricât S-a străduit El, de ce mai sunt și poate vor mai fi atei să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Prealine, Cum voi trăi fără Tine? Acum ești la mine-n brațe, Fiu Scump, dar fără viață. Fiule Dumnezeiesc, N-auzi când îți vorbesc? Mai deschide ochii odată Să-Ți vezi Maica întristata! Pe Măicuța Ta iubita Cu inima greu rănită, Pe Măicuța-ndurerată Cu inima sfâșiata. După ce eu Te-am născut Iosif leagăn Ți-a făcut, Așternut Ți-am pregătit Și bine Te-ai odihnit, Dar acum, Fiule Dulce, Ți-ai făcut culcuș pe Cruce Și de-acolo în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mi s-a cerut să mă prezint la sediu cu 10-15 camarazi. Deci am participat la „rebeliune” tot ca „șef”. Datorită înțelepciunii și strategiei avocatului „Popescu- Buzău”, nu s-a tras nici-un foc de armă, n-a fost nici—un rănit și în diminedața de 23 ianuarie ne-am lăsat „dezarmați” de un subofițer german. Am pus între ghilimele cuvântul „dezarmați”, de oare ce noi ne baricadasem în Palatul Primăriei fără nici-o armă de foc. Eram repartizați să apărăm ferestrele de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mers înainte prin pădure pentru ca să ne îndeplinim misiunea. Când am ajuns la locul unde știam că au rămas carele cu muniție și armament, am găsit totul distrus de artileria maghiară. Caii, unii au fost uciși legați de copaci, iar alții răniți, și câțiva au rupt dârlogii cu care erau legați și fugiseră. Ne-am dat seama că nu mai putem să ne întoarcem pe același drum. Ne-am orientat, și am plecat printr-un lan de porumb pentru ca să intrăm în pădure
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]