8,590 matches
-
Articolele Autorului Se schimbă nopțile în zile, Cu fiecare vis pierdut. Mă'njugă, temător și mut, Zorii'n genunchi și rugi umile Cerșind din tainice tenebre Nu raza, licărul ei orb, Sunetul aripii de corb, Bocete, simfonii funebre, Orice himere rătăcind, Peste nesomnu-mi năvălind Ca semn al meu de apă vie. *** Referință Bibliografică: Semnul meu de apă vie / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu
SEMNUL MEU DE APĂ VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378794_a_380123]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ZĂRI RĂSTURNATE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului zări răsturnate de-atâta umblet peste timp mi s-au bătut călcâiele, s-au rătăcit cărările tot urcând drumuri de fum, mi-a căzut un pui de stea pe orizont în depărtare, mă-mpingea nemărginirea spre alte lumi din univers, călcam pe mări și peste fluvii în nesomnuri ancestrale, distrugeam mitologii, ucigând înțelepciunea, eram și
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]
-
istoria îmi dezlega destinul calp din Zen-Avesta, din absurd veneau femei luminate-n clar de lună, ce se prefăceau în nuferi cu rochii albe de cristal, înflorindu-le picioare pline de virginitate, cu genunchii ca obrazul unei frunți de filozof, rătăcit printre boemi nu știam că-i o poveste toată acestă încrengătură cu de vise ne-mplinite, sidefat azur de-albastru dintr-o carte cu povești ce lunatecul din mine izgonit din Paradis le credea, răsturnând zarea peste umbrele din noi; înveșmântat
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]
-
-și copii și nepoții. Mai sunt trei duminici, și gata...vin.! Măcar de Sfintele Paști să fim cu toții... Că așa ziceau, ca o să vină.... Dar oare or veni toți?Of...! Că sunt risipiți prin lumea asta mare, ca niște pui rătăciți prin ogrăzi străine... Că ce ușor era pe vremea ei! Avea omul plozii- mari și mici -pe lângă el, si la muncă și la sărbătoare, si la coasă și la joc și învârteau cu toții roată vieții, fără a risipi nimic
CIOBURILE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377735_a_379064]
-
XV. PRIZONIERA SINGURĂTĂȚII, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016. Nu ți-am mai scris, de ce-aș mai face-o oare Când primăveri se pierd fără de tine?! Dureri în ploi, tristeți molipsitoare S-au rătăcit prin toamnele din mine. Nu ți-am mai scris, de ceară-mi este mâna, Bătăi în cord refuză să te creadă, În trup fanat port suflet de țărână Și-i prea uscat să-i poată da vreo mladă. Nu ți-
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
lutul tinereții Cât timp mi-ai fost voit deșertăciune, Eu, prizonieră-n veci - singurătății. Citește mai mult Nu ți-am mai scris, de ce-aș mai face-o oareCând primăveri se pierd fără de tine?! Dureri în ploi, tristeți molipsitoareS-au rătăcit prin toamnele din mine.Nu ți-am mai scris, de ceară-mi este mâna,Bătăi în cord refuză să te creadă,În trup fanat port suflet de țărânăși-i prea uscat să-i poată da vreo mladă. Nu ți-am mai
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
mai avea un timp vrăjmaș. Mi-e teamă că adormi în nemurire Ascunsă între stele, fără glas. În veci te voi chema prin licărire, Iubirea ta... e tot ce mi-a rămas! REGRET Din cupa vremii sorb o clipă, Mă rătăcesc, pun întrebări Când vin seninele schimbări Ce-odată îmi cădeau pe-aripă. Respir dorințe și păcate, Privesc la ceas necontenit Și timpul pare c-a grăit- Ascultă inima cum bate! Când e târziu și când devreme Să mai dau timpul
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
bezna veșnică a vremii, de zeci de ori m-am înecat, în lacrimi tulburi a durerii. Atât de sfios îngenunchiam, să mai răsară încă-o șoaptă si când lumina o cerșam, mă umilea o umbră moartă. Atât de des mă rătăceam, prin gânduri triste de iubire, mii de lacrimi ascundeam, în răni adânci de amintire. Speranța, leacul celor slabi, îmi mângâie deschisa rană, ating în vis doar fluturi albi, în loc de apă și de hrană. Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: În loc de apă
ÎN LOC DE APĂ ȘI DE HRANĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377756_a_379085]
-
toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
acest timp? Atîtea zile și nopți, atîtea zăpezi și ploi...Parcă toate s-au îngrămădit în sufletul ei. ....49 de pași, doar atît...Simte vintul călduț care-i dă tîrcoale. Se oprește puțin ,respiră adînc ,privește cerul și un nor rătăcit... ...ce senin e!... ...35 de pași... ....și miroase a iarbă.... ....21 de pași.... ....și a pămînt reavăn.... ....15 pași.... .....oare au înflorit albăstrelele pe cîmp..? ....8 pași.... .....ce departe sunt dealurile... ....3 pași.... ....ce departe sunt eu... ....doi pași.... ... ce
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
care îl găsise într-un bordel... XXII. NEPĂMÂNTEANĂ, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 223 din 11 august 2011. tu lași în urmă cuvinte galbene roșii triste surâzătoare împletești lacrimi zmeie pentru cerul nouă mângâi copaci și mă urăști rătăcită de teama rătăcirii ești tot mai înaltă sau eu tot mai nimic printre cuvintele tale confeti Citește mai mult tu lași în urmă cuvintegalbene roșiitristesurâzătoare împletești lacrimi zmeiepentru cerul nouămângâi copaciși mă urăștirătăcită de teama rătăciriiești tot mai înaltăsau eu
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
Acasa > Poezie > Imagini > IN MEMORIAM...BUCUREȘTI Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Doamne...Doamne Te îndură Sunt atâtea lacrimi Doamne Și durere și suspine-n Simfonia-acestei toamne... Oamenii își pierd credința Rătăcesc în noaptea grea... Limbi de foc și glas de jale Bat acum la poarta Ta... Tinerii privesc cu groază Un coșmar ce nu e vis Lunecând fără de șanse Pe drumul către abis... Doamne...Te îndură Doamne Ca în acest ultim
IN MEMORIAM...BUCUREŞTI de MARIA LUCA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377781_a_379110]
-
o privesc cum coboară, purtând un penel fermecat... IX. SLĂVITE, MĂ IARTĂ, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015. SLĂVITE, MĂ IARTĂ Slăvite, mă iartă că zile de-a rândul Trăind fără Tine, am fost rătăcit! Greșit-am adesea, cu fapta, cu gândul, De azi, pe vecie la Tine-am venit!. Eu simt, când o mână întins-ai spre mine, Prin multe trecut-am ușor! Lumina ce-o văd, de la Tine ea vine, Slăvite, mă iartă
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
în versuri, azi Ție-ți închin, În cartea Ta sfântă, găsit-am o poartă, Deschisă spre TINE și Haru-ȚI DIVIN!.. - Dragomirna - Bucovina - România - ... Citește mai mult SLĂVITE, MĂ IARTĂSlăvite, mă iartă că zile de-a rândulTrăind fără Tine, am fost rătăcit!Greșit-am adesea, cu fapta, cu gândul,De azi, pe vecie la Tine-am venit!. . .Eu simt, când o mână întins-ai spre mine,Prin multe trecut-am ușor!Lumina ce-o văd, de la Tine ea vine,Slăvite, mă iartă
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
în buchet, de mână, Scântei adun din propriul scrum In nopțile singurătății cu Lună. Am adunat în versurile mele Doruri, clipe, zâmbete,... durere, Cu îngerii mei pășesc printre stele Culegând din petale de suflet miere. Pe cărări de gând adesea rătăcesc, Cu amintiri ce râd și plâng sub gene în ochii mei luceferi, vise zâmbesc, Mângâiere în doruri și-n poeme. Azi creionez în mine un colț de cer Cu raza sufetului inimii mele, Umbre hoinarare vin și pier Eu pictez
LA CEAS ANIVERSAR de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377787_a_379116]
-
cuprins neîncrederea și patima banului ! Nu mai are rînduială , nu mai are rost, nu mai are drag de pămănt și de mamă! Îsi face case frumoase, cu garduri înalte , dar nu-ți mai dă o cană de apă pe arșită! Rătăcește prin lume și uită să se întoarcă! Îi este rușine cu ai lui , cu portul lui, cu muzica lui, cu datina lui! Îi este rușine cu el și de el ! Stă mănă intinsă la bogații lumii și nu vede bogăția
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
un ou; la sfîrșitul acestei perioade, prin singură puterea gîndurilor sale, a făcut să crape oul și din acesta a făcut cerul și pămîntul. O altă concepție este aceea că Siva l-a creat pe Brahmă; acesta ar fi rătăcit vreme de o mie de ani și ar fi fost doborît de propria lui extindere. Brahmă ar fi creat locuri ideale: din gura lui ar fi iețit un suflu albastru care ar fi spus: Eu vreau! Acesta ar fi fost
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
la blam, se crede superior tuturora, trăiește viață lungă" (C. FORMICHI, Gl'Indiani, ed. cit., p. 120). Întocmai ca și omul rău, neînțeleptul constituie o primejdie pentru salvarea omului bun; de aceea, și de societatea acestuia trebuie să fugă: Să rătăcești, alături de jivine, Prin văgăuni de munți e mult mai bine -, Decît cu ne-nțelepții să trăiești (Pe veșnicie-avîndu-i lîngă tine) În splendide palate-mpărătești. [21] Pentru neînțelepți este zadarnică orice învățătură, căci "învățătura servește la întărîtarea (mînierea) celor fără de minte, nu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
deveni un nou Ivan, un alt agnostos theos. Acum se întâlnește cu Ivan, iar în urma discuției dintre ei concluzia este că sunt „indestructibili“. El se află într-un labirint, din care sufletul său nu se poate elibera; mai întâi va rătăci prin porumbiște, apoi, ajuns la fluviu, aspiră să treacă dincolo. Gestul din final, acela de a fugi, „simțindu-se coplesit de o beatitudine totală, fără nume, fără înțeles“, spre fluviu, se traduce printr-o mare dorință a lui de a
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nimerească în altul“29. Nuvela se încheie, dar poate că acțiunea continuă, fapt sugerat de punctele de suspensie, care măresc nota de ambiguitate și, lăsând cale liberă oricărei interpretări, finalul poate fi imaginat oricum. Nopți la Serampore, unde personajele centrale rătăcesc drumul: „aveam mereu impresia că mașina apucase pe un drum greșit și că ar fi trebuit de mult să ieșim în șoseaua cea mare. Nu-mi dădeam bine seama ce se întâmplă, dar mi se părea că nu mai recunosc
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
aveam mereu impresia că mașina apucase pe un drum greșit și că ar fi trebuit de mult să ieșim în șoseaua cea mare. Nu-mi dădeam bine seama ce se întâmplă, dar mi se părea că nu mai recunosc peisajul. Rătăcindu-se în pădure, se îndreaptă către casa lui Nilamvara Dasa. Aici sunt surprinși de evenimente: „nu știu cât a trecut până ce s-a întors bătrânul, cu un felinar în mână. Parcă timpul rămăsese suspendat, și trăiam numai fragmentar, doar în anumite episoade
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nu exagerez, azi dimineață am stat cu ea, de vorbă, (...), ceva mai mult“. Întors la țigănci, unde pierduse noțiunea timpului, găsește lucrurile neschimbate. Baba se află tot la postul ei și-i recomandă, ca și prima dată, să nu se rătăcească. Este îndreptat către o nemțoaică care nu este alta decât Hildegard și căreia îi explică că a întârziat deoarece s-a întâlnit cu Elsa. Hildegard, tânără cum o lăsase cu mulți ani în urmă, reacționează ca și cum totul s-a întâmplat
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ceea ce va urma să nu fie decât un vis, o închipuire. Aici ea anunță ieșirea accidentală din lumea profană, căci nopțile cu lună plină favorizează hipnoza sau visul revelat. În penultima noapte înainte de lună plină, plecând de la bungalovul lui Bridge, rătăcesc drumul: drumul era altul, pădurea era alta: „aveam mereu impresia că mașina apucase pe un drum greșit și că ar fi trebuit de mult să ieșim în șoseaua cea mare. Nu-mi dădeam bine seama ce se întâmplă, dar mi
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
fotografie veche de 14 ani... este o altă nuvelă care duce mai departe procedeul, introducând o categorie nouă, miraculosul. „Cu patru ani înainte i se întâmplase același lucru: găsise biserica pe neașteptate, când începuse să-i fie teamă că se rătăcise. O clădire cuminte și fără vârstă, întru nimic deosebită de casele dimprejur“. Dumitru este din România, dar a emigrat în America, trecând Dunărea înotând. În America s-a căsătorit cu o femeie bolnavă de astm. Aflând de un festival al
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
virtute a Timpului de a se concentra și dilata după împrejurări“. Bătrânul îl conduce la o casă, care nu este decât un loc de trecere spre dincolo; mergând pe o alee, Orobete este avertizat: - Fii atent, Dayan!... că dacă te rătăcești în somn, îți vor trebui mulți ani ca să găsești ieșirea... “. Orobete este cel care se luptă cu „viclenia Timpului“. Drumul lor este comparat cu cel al lui Ghilgameș, în căutarea nemuririi. Prin tunel, Orobete se simte obosit și insetat, însă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]