5,506 matches
-
se scufundă, dar rămâne sfidătoare. A doua zi, Theodora intră În salonul mare, ale cărui ferestre dau către râu și care servește ca birou al lui HJ dar și ca sală de primire, și o surprinde pe Minnie stând lângă rafturile cu cărți, răsfoind un volum deschis, cu pămătuful de praf abandonat pe o masă. Cu un aer vinovat, Minnie Închide zgomotos cartea și o pune la loc. — Ce faci, Kidd? o Întreabă Theodora. — A, nimic, domnișoară! Mă uitam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pămătuful de praf abandonat pe o masă. Cu un aer vinovat, Minnie Închide zgomotos cartea și o pune la loc. — Ce faci, Kidd? o Întreabă Theodora. — A, nimic, domnișoară! Mă uitam și eu. Minnie Înșfacă pămătuful și Îl flutură pe deasupra rafturilor - nu a cărților Însele, pe care doar Burgess și stăpânul au voie să le atingă. — Ce căutai? Minnie roșește. — Păi, povestea aia de care ziceați, domnișoară, aia de-a scris-o domnu’ James, despre fiara din junglă. Theodora zâmbește. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
proprietarului, o conduse dintr-o cameră În alta, În timp ce pașii le răsunau pe podelele de lemn lustruit (covoarele și carpetele Încă nu fuseseră livrate de Baker’s). — Ăsta e salonul, dar eu am să-l folosesc drept birou - am comandat rafturile special... camera asta o să o folosesc pentru a primi oaspeți... sufrageria, frumos proporționată, nu ți se pare?... dormitorul mare... dormitorul pentru musafiri... bucătăria și camerele pentru servitori. Fenimore clipi puțin la ultimele. — O să ai servitori care să locuiască aici? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o Îndeletnicire pe care Henry o lua foarte În serios, În dorința de a obține o consonanță perfectă Între cititor, text și context. — Mă tem că nu am prea multă literatură pentru cei mici, spuse el, parcurgând neliniștit cu privirea rafturile de cărți, scoțând câte un volum și punându-l la loc, cu un suspin și un clătinat din cap. Poveștile lui Andrew Land mi s-au părut Întotdeauna cam insipide... Robert Louis Stevenson s-ar putea să fie cam avansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
masa din lemn de brad ca la o bombă nedetonată. Minnie se apropie și vede despre ce este vorba. — Ah, Burgess! exclamă ea. E ordinul de demobilizare! Deschide-l! — Poate e, poate nu e, spune el. Joan, care stă lângă rafturile cu ustensile de bucătărie, vine să se uite. Deschide-l și-o să vezi. — Ți-l deschid eu, dacă vrei, se oferă Minnie. Nu, am s-o fac eu. Rupe plicul, desface foaia dinăuntru și o parcurge rapid cu privirea. — Demobilizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar fi putut face pat, un birou dotat cu calculatoare și alte obiecte indispensabile lucrului în casă. De asemenea avea un televizor mare, de ultimă oră, lângă un semibăruleț. Tot în partea sa avea o baie cu duș, bideu,. chiuvetă, rafturi și chiar o mașină de spălat, o bucătărie cu colfar, masă, rafturi, aragaz, frigider. Chiar și holul era cu gust ornat, cuprindea o canapea extensibilă, o măsuță elegantă. Ajuns în dormitor, fără haina sa lungă și neagră, se dezbrăcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
obiecte indispensabile lucrului în casă. De asemenea avea un televizor mare, de ultimă oră, lângă un semibăruleț. Tot în partea sa avea o baie cu duș, bideu,. chiuvetă, rafturi și chiar o mașină de spălat, o bucătărie cu colfar, masă, rafturi, aragaz, frigider. Chiar și holul era cu gust ornat, cuprindea o canapea extensibilă, o măsuță elegantă. Ajuns în dormitor, fără haina sa lungă și neagră, se dezbrăcă de costumul său bleu și îmbrăcă pantaloni scurți și tricoul său preferat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acela care trebuie să stabilească înlăuntrul său bornele conștiinței naționale, ca apoi să le răspândească poporului prin vers. Prin sentimentele sale poetul dă consistență la marile prietenii, pe care consem nându‐le în cărți, se instalează definitiv în biblioteci, pe rafturile cărora stau ca sfinții gândurile și sentimentele poeților și n eobosiților scriitori. Când citești o carte bună sau numai un pasaj, sau o poezie, simți atâta căldură și prietenie încât ai siguranța că nu ești singur. Poetul este persoana înzestrată
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
ei să se lase din nou îngropați, fiindcă, bughindu-i cum se fâțâiau cu coșciugele pe ei, îi luaseră drept niște căcăcioase de stafii care încurca circulația... - Bruță... Hep!... Dar nu putea să le taie? - Ce, moșule?... - Să le taie direct. Rafturile, rumegușul... Hârști, pânza de bomfaier. Harști, fierăstrăul!... Sau vărsa gaz de la lampă direct pe ele și le punea foc. - Nu, că nu se putea să reziști. Nimeni nu rezista... Zi-i drept, tu ți-ai tăia singur coaiele? - Nu crez
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
politica pe care a mers și Omoroaica. Că nu ți le-ai tăia... și că nici noi nu ni le-am ciopârți, de durere, scândurile alea, pe care ni le montase de-a curmezișul... D-aia a întins Omoroaica peste rafturi și cîte-o pojghiță de carne, care să te sece la ficați, numai să fi încercat să-ți storci vreun coș de pe ea. Așa că ne-am lăsat scândurelele pe piept în plata lui Dumnezeu. Ne-am culcat fiecare pe bucățica lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nas mai multe perechi de mustăți. Erau încrîncenați. Și agrementau niște doamne. În pieptul unora dintre ele, mai rele de muscă, când și când, se ambala un motor. Următoarea cameră, da, următoarea cameră era o încăpere pe cinste. Îmbrăcată în rafturi, tixită cu rafturi, săgetată și îmblănită până în buricul tavanului cu rafturi, șoptindu-ți la ureche că, da, ea însăși nu ar putea reprezenta, nici pentru mințile cele mai înfierbîntate, un dormitor. Te puteai simți aici în siguranță. În dreapta cărțile, iar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
perechi de mustăți. Erau încrîncenați. Și agrementau niște doamne. În pieptul unora dintre ele, mai rele de muscă, când și când, se ambala un motor. Următoarea cameră, da, următoarea cameră era o încăpere pe cinste. Îmbrăcată în rafturi, tixită cu rafturi, săgetată și îmblănită până în buricul tavanului cu rafturi, șoptindu-ți la ureche că, da, ea însăși nu ar putea reprezenta, nici pentru mințile cele mai înfierbîntate, un dormitor. Te puteai simți aici în siguranță. În dreapta cărțile, iar pe partea stângă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doamne. În pieptul unora dintre ele, mai rele de muscă, când și când, se ambala un motor. Următoarea cameră, da, următoarea cameră era o încăpere pe cinste. Îmbrăcată în rafturi, tixită cu rafturi, săgetată și îmblănită până în buricul tavanului cu rafturi, șoptindu-ți la ureche că, da, ea însăși nu ar putea reprezenta, nici pentru mințile cele mai înfierbîntate, un dormitor. Te puteai simți aici în siguranță. În dreapta cărțile, iar pe partea stângă, dacă erai un pic vigilent, dacă ai fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
BUCUREȘTI - Unde? Știa. Era debaraua. - Singura șansă să ne salvăm... Este că pe-aici... mișună... locuințele numite languste! Doru Sinistratul n-avea urechea exersată și înțelese manguste. Cu un procedeu din luptele libere, giganta îl descărcă, precum un balot, pe raftul din mijloc al debaralei. Simții unghiile. Piciorul ei încolăcindu-i pieptul. "Un gol istoric se întinde." Se sufoca. Și se gândi dacă nu i se va știrbi câtva din renumele său de Sinistrat, atunci când îi va fi peste puteri să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o desfășură peste el. În jurul patului nou, în smalț alb, scos din beci, cu tăblii și picioare metalice, ucenicele Carolina și Petruța distribuiră noptiera, cada, oala de noapte, papucii, un dulăpior burdușit cu așternuturi de schimb, 24 de cărți, un raft, 10 coli de hârtie. Declarațiile Bărbatului de Ceață și înflăcărarea putrezitelor îl îmbunară să amâne, pentru o vreme, întrebările privind situația sa. Îi era clar că madam Nicolici, în afară de profesoară de română și de engleză, era și țicnită, însă atât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintre omniprezentele filme de adolescenți, în care întotdeauna, la miezul nopții, apărea o fetiță speriată de moarte, care simte însă nevoia imperioasă să investigheze piscina îmbrăcată într-o cămășuță de noapte ca pentru păpuși. Urmărind cu degetul înnegrit de vopsea raftul cu CD-uri impecabil ordonate, Jake a găsit imediat ce voia, datorită sistemului alfabetic de depozitare pe care îl folosea. Ăsta era singurul lucru ordonat din viața lui. Cumpărase albumul respectiv în dimineața aceleiași zile, iar cutia era deja așezată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la magazinul din colț panicată, căutând înfrigurată lucrul care i se terminase atunci. Susan tânjea să fie una dintre femeile alea care au totul pus la punct, una dintre femeile alea care, în consecință, duc niște vieți calme și nestresate. Rafturile bibliotecii erau burdușite cu manuale de autodidactice de îmbunătățire a vieții, care te învățau cum să devii organizat și cum să-ți așezi existența pe calea cea bună, numai că femeia nu reușise încă să-și găsească timp ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și gândul că frumusețea i s-ar putea ofili, chiar și numai un pic, o umplea de teamă. Ușile liftului s-au deschis și cei doi au pășit în magazin. Julia scana rapid și fără milă, ca o adevărată profesionistă, rafturile din fața ei. S-a îndreptat direct către rochiile de seară. James avea să plătească scump pentru acea ultimă remarcă. Degetele Juliei au alergat experte peste șirul de veșminte și s-au oprit la o rochie lungă și neagră, din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încadrau în tema oceanului. Pe jos era un covor cu un delfin, pe șifonier erau pictate scoici, iar pe pătuțul ca dintr-o cabină de vapor fuseseră reproduse niște valuri. Dedesubtul pătuțului se afla un birou în miniatură și două rafturi încărcate cu jucării de pluș. —Au fost ale lui Caitlin, a spus Jenny urmărind privirea lui Susan. Ne-am gândit c-ar fi frumos. —E o idee minunată. Susan a zâmbit cu căldură și s-a dus la pătuțul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Susan și Nick au început să se sărute, să-și rupă hainele de pe ei, încleștați pasional într-o lume frenetică, lipsită de copii și foarte îndepărtată de viețile lor normale. Când Nick a penetrat-o, Susan a simțit că un raft din lemn i se înfige în mijloc, dar nu i-a păsat. Pentru ea, partida aia de sex, rapidă și bâjbâită, părea cea mai pasională scenă de dragoste din lume - câteva momente cu Nick, care nu-i aparțineau decât ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe taliile prietenelor, Julia le-a ghidat în partea cealaltă a sălii, acolo unde James își întreținea oaspeții spunându-le un banc. — Și, când au intrat în dormitor, omul a văzut că peste tot nu erau decât jucării de pluș. Rafturi întregi cu jucării de pluș, depozitate până la tavan... James a ridicat un deget ca să-i dea de înțeles Juliei să-l lase să-și termine bancul. Tipul a crezut că fata e nebună, dar s-a gândit totuși să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
uitau la el întrebători, numai Julia bătea din picior nerăbdătoare. Ea mai auzise bancul înainte. —La care tipa a ridicat din umeri și i-a zis: N-a fost rău, da’ n-a fost nici grozav - ia orice vrei de pe raftul de jos! James a izbucnit într-un hohot de râs forțat, care avea drept scop să dea de înțeles că aia fusese poanta și ea trebuia să fie apreciată. Ceilalți i-au făcut pe plac și-au râs politicos. Dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
n-am făcut asta, i-a răspuns Nick cu blândețe. Sunt încă destule fotografii cu ea în camera lui Milly și mai e una prinsă pe perete, în bucătărie. Și-au mai rămas fotografii cu ea și în albumele de pe raftul de-acolo. Dacă vrei s-o cauți, Caitlin e încă aici, numai că nu-ți mai stă în coastă la fiecare mișcare. Susan clătinase lent din cap. Aproape că nu-i venea să creadă: tot ceea ce-și dorise, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
hrană rece cu o mână și să pretindă că e stimulată de o bucățică de om al cărui vocabular nu va merge mai departe de „pi-pi“ și „ca-ca“. Sau, cel puțin, așa vedea Julia situația. După ce a lăsat cadoul pe raftul de lângă ușa bucătăriei, femeia s-a întors către cuptor cu un zâmbet larg pe față - același zâmbet care nu-i părăsise buzele aproape toată ziua, începând cu mijlocul dimineții, când James o sunase ca s-o anunțe că Deborah născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am ajuns și la spălătorie cu costumul tău de seară, dar chiar nu mi-am dat seama când a zburat timpul. A, și-am reușit să iau și un cadou pentru copilul lui Deborah, a adăugat Julia indicând, din cap, raftul pe care se odihnea cadoul. James s-a uitat în direcția lui, dar n-a părut deosebit de interesat. —E o salopetă, l-a lămurit ea. Știi, o chestie din aia care îmbracă bebelușul din cap până-n picioare. — Da, știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]