5,519 matches
-
văzut, soluții pentru ca școala românească, realizînd instrucția pe clase și lecții, să se desprindă totuși de sub dominația spiritului herbartian. Întemeindu-se pe tezele fundamentale ale pedagogiei culturii și fiind un spirit mai pozitiv decît Eduard Spranger, care prețuia cu precădere receptarea valorilor culturale prin "intuiția simpatetică" (18), profesorul Bârsănescu ajunge la ideea tipurilor de lecție. Acestea decurg din existența celor trei momente ale faptului de cultură, care devin scopuri în procesul educației: dezvoltarea capacităților de a recepta, de a trăi și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
noțiunea ce trebuie asimilată; b) crearea unei situații care să permită construirea operațiilor (o problemă); c) efectuarea acțiunii; d) interiorizarea acțiunilor și construirea operațiilor. O astfel de înțelegere a actului învățării contrazice sistemul tradițional de instruire, axat pe transmiterea și receptarea structurilor cognitive. H. Aebli, unul din cei care au aplicat în procesul instruirii din învățămîntul primar teoria piagetiană, a găsit, în ceea ce el numește "exercițiul operațional" o modalitate nu numai de aplicare a unor operații cunoscute la situații noi, ci
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
morale și ale umanismului actului educativ. Cercetările întreprinse îl conduc pe M. Călin la stabilirea unor momente care exprimă posibilitatea de asimilare a "datoriei morale": a) prezentarea și "înregistrarea" sensului datoriei ca valoare morală; b) "interiorizarea" sensului datoriei pe baza ,,receptării" și a "aprecierii" informației despre datorie; c) "răspunsul comportamental" ca expresie a exersării conduitei ca o datorie morală, susținută de ,,participarea" și "angajarea personală". Procesul cultivării datoritei morale vizează, așadar, cele trei planuri ale psihicului uman: cognitiv, afectiv și volitiv
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
această alăturare posibilă, dar adeseori mai puțin sesizabilă, rezidă întreaga frumusețe a lecției, atractivitatea ei care poate merge până la fascinație. Factorul decisiv care generează acea tensiune cognitivă și creatoare, acea stare de încordare și curiozitate atât de necesare elevilor în receptarea optimă a ideilor comunicate de noi este atmosfera creată de noi cadrele didactice. Se înțelege, deci, că poziția și rolul elevului de participant activ, la succesul lecției se realizează pe fondul motivelor interne ale învățării, pe fondul unor interese înalte
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
de a folosi expresiile artistice preferate dintre cele notate din poezii, precum și altele, proprii. Astfel se valorifică rezultatele analizei literare prin realizarea de scriere imaginative. În completarea observației științifice și a activității de analiză și creație literară poate veni și receptarea unor opere de artă plastică și muzicală. Audiindu-se din concertul „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi partea întâi „Primăvara”, se cere elevilor să identifice temele muzicale și instrumentele ce redau sunetele și mișcările viețuitoarelor: zborul fluturilor, bâzâitul insectelor, jocul copiilor, joaca
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
membru al Uniunii Scriitorilor; în 1934 și în 1940 a fost distins cu Marele Premiu al Teatrului Național din București. Fire ciudată și neliniștită, dominată de suspiciuni continue și de un narcisism care a dăunat nu doar omului, ci și receptării operei sale, L. a confundat în relațiile sociale și literare orgoliul absolut cu demnitatea creatorului, fapt care l-a condus spre o izolare autoimpusă, spre o continuă stare de nemulțumire și de frondă explicită. Ambiționând o singularizare care să îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
Școala de la Frankfurt, se referă la faptul că, în general, consumul este controlat și manipulat de mass-media, iar cultura și arta, legate atât de consum, cât și de media, trec prin filtrul industriei culturale. Potrivit opiniei lui Adorno și Horkheimer, receptarea culturii este dictată de valoarea de schimb, urmând logica procesului de producție și piața de desfacere. Transformată în produs, cultura este controlată de semne și simboluri în media și publicitate. Adoptând aceeași opinie, Baudrillard numește aceste simboluri particulare "semne-produs" și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
procesul de creolizare în America. Dacă acceptăm teoria eurocentrismului, putem explica acest fenomen ca o formă de invadare a centrului de către margine. Dacă susținem însă teoria deplasării centrului și ne plasăm pe noi înșine la periferia culturală a noului sistem, receptarea și acceptarea formelor culturale creolizate pot fi explicate prin fascinația pe care o simte întotdeauna marginea față de centru. Indiferent de teoria pe care o alegem, nu putem nega interesul crescut al europenilor față de formele culturii populare americane, interes care poate
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
producției și al noilor raporturi sociale. În Comedia umană, Balzac este un scrupulos observator al acestui aspect. Astăzi, patrimoniul privat își trage semnificația din aceste două surse semantice (moștenire de drept și muncă acumulată), fără să se confunde nici cu receptarea (statutul), nici cu dobândirea (meritul). • De la capitalul privat la patrimoniul public: transmiterea fără obligativitatea posesiei Sunt ușor de identificat modalitățile de capitalizare ale unui particular în regim capitalist: "Capitalul se formează prin constrângerea ascetică de a face economii, [în timp ce] năzuința
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lui Mauss, să ne deplasăm privirea și să ne întrebăm nu ce face artistul, ci cine îl face pe artist. Spre o "știință a operelor"? Bourdieu explică faptul că în interiorul câmpului nu trebuie privilegiate nici sociologia producătorilor, nici cea a receptării. Scopul ultim este aici de a fonda o "știință a operelor" culturale. "Sociologia operelor culturale trebuie să aibă ca obiecte ansamblul relațiilor (obiective și efectuate sub formă de interacțiuni) între artist și ceilalți artiști și, dincolo de acesta, ansamblul agenților angajați
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lume" propune un punct de vedere în-globant, ca și cele două precedente. Ea folosește noțiuni transversale (muncă, carieră, convenție, etichetare, negociere, rețele) care leagă actori (statul, profesioniștii, publicul, agenții de recunoaștere), bunuri (partiturile, instrumentele muzicale, discurile...) și acțiuni (producere, distribuție, receptare). După Strauss (1992), o "lume socială" se caracterizează prin mai multe elemente: universuri de discurs, o activitate primară (de exemplu, dansul), tehnologii, o locație, organizări cu o diviziune a muncii mai mult sau mai puțin complexă. Există o infinitate de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dimensiuni a semioticii, pragmatica propune prin investigarea dialogului, a conversației și actelor de limabj identificarea mărcilor psiho-socio-istorice la cei doi poli ai manifestării semiotice: producătorul de semne și interpretul acestora. De fapt majoritatea cercetărilor recente din sfera științelor omului (estetica receptării a lui Hans Robert Jauss, gramatica textului la Van Dijk și Robert de Beaugrande, teoria acțiunii ca praxiologie) au readus în actualitate conceptele de intenționalitate și contextualitate (evacuate de structuralism), precum și natura acțională a discursului. În măsura în care etapa structurală a semioticii
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
selective). Toate aceste caracteristici vor subîntinde modelările noastre semiotice: pertinența modulată în contextualizarea uzajului semnic, globalismul transpus în complementarizarea sistemelor semiotice într-o practică sincretică precum teatrul, filmul, televiziunea, comunicarea face-to-face, iar orientarea teleologică reformulată ca strategie de producere și receptare a semnelor. Trăsăturile fundamentale ale noii paradigme sînt: i) complexitatea (Morin vorbește chiar de "paradigma complexității") care semnifică pe de o parte depășirea linearității carteziene (noțiunea de feed-back în bucla comunicării sau imbricarea nivelelor și tipurilor logice la Russell și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și narațiunii în primul rînd (celebra analiză "spectrală" fonologică, lexicală, semantică, ritmică a sonetului baudelairian Les Chats întreprinsă de Roman Jakobson și Claude Lévi-Strauss). Pentru cultura de masă demersul structural regulator devine un indispensabil mecanism de lectură activă atît în receptarea naivă cît și în cea postmodernă subversivă, critică și un mecanism de generare în serie a tipurilor mediatice dominante (soap opera, sitcom, roman polițist pentru genurile de televiziune sau fapt divers, mesaj publicitar pentru presa scrisă). Demistificare a literaturii "nobile
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
economică, sintetică, ușor lizibilă a datelor. Și cu aceasta ajungem la un aspect fundamental al teoriei iconismului și anume: gradul de convenție sau codificare a semnelor iconice. Este vorba de anumite grile perceptive (social și cultural marcate) care orientează producerea/receptarea semnelor iconice (în cazul producerii avem de-a face cu o activitate de schemati-zare-eliminare a trăsăturilor non pertinente; în cazul receptării cu o identificare bazată pe cîteva trăsături pertinente). De aceea orice semn iconic, efect al codificări unei experiențe perceptive
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
convenție sau codificare a semnelor iconice. Este vorba de anumite grile perceptive (social și cultural marcate) care orientează producerea/receptarea semnelor iconice (în cazul producerii avem de-a face cu o activitate de schemati-zare-eliminare a trăsăturilor non pertinente; în cazul receptării cu o identificare bazată pe cîteva trăsături pertinente). De aceea orice semn iconic, efect al codificări unei experiențe perceptive, necesită un proces de învățare; adesea vedem într-un obiect ceea ce sîntem învățați să vedem. Deși intricarea nivelelor (indicial, iconic, simbolic
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Care este necesitatea desfășurării tale? Cum funcționezi? Ce fel de text ești? Ce ne revelezi despre inconștient? (J. Demers et alii, 1982: 112-113) Nu putem decît să subscriem la opinia lui C. Chabrol (1973) privind necesitatea înscrierii situației de producere/receptare în modelul unei gramatici universale. Dimensiunea pragmatică va modula contextul sub toate formele sale: context referențial actual și lumi posibile; context situațional ("didactic" de modelare a unui comportament; de divertisment de dezlegare a unei enigme etc.); context acțional (al actelor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nervii lumii fără a o adormi, îi dă spiritului libertate fără nebunie și plasează în mîinile omului, dar fără să-l strivească, greutatea prorpriului destin" (R.Escarpit, 1991:72). În cele ce urmează vom încerca să surprindem mecanismul de producere/receptare a glumei în raport cu o triplă grilă: lingvistică (evidențiind modul în care actul de limbaj umoristic distorsionează sistemul limbii, prin dubla manevră de relevare/dinamitare a convenției instituționalizate), logică (urmărind particularitățile și vecto-rialitatea regulilor inferențiale mobilizate pe parcursul interpretativ al glumei) și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și fiecare categorie socială își are propriile sale forme de glumă. Rîsul este o problemă de cultură și istorie, de psihologie și lingvistică; de aceea se poate afirma fără riscul de a greși, că funcția socială și mecanismul de producere/ receptare a glumelor trebuie încă aprofundate. Vom analiza direcția de acțiune a mecanismului glumei pe baza distincției esențiale în teoria actelor de limbaj, și anume între act direct și act derivat, prin calcul conversațional. Prin bipolaritate (asumare + dinamitare a convenției) gluma
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
abductivă a lui Peirce: du-te vino între ipoteză și datele concrete care o validează sau infirmă. Punctul de vedere va fi pragmatic; vom încerca să răspundem la întrebarea " Cum înțelegem glumele ?" și să oferim repere pentru un model de receptare a glumei ca actualizare a principiului interpréter c'est dériver (C. Kerbrat-Orrechioni, 1982); aceste repere vor fi de natură sociolingvistică și praxiologică, pentru că abilitatea noastră de a infera intențiile locutorului (din forma în care se spune: intonație și mimică specifică
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
relației de autoritate continuă într-un anume mod ritualurile de "răsturnare" practicate în Evul Mediu, prin care, cu ocazia carnavalului, "nebunul" încoronat rege, săracul înnobilat își lua o revanșă socială (la modul ludic) prin această intervertire de statut. Pentru o receptare adecvată a glumei este indispensabil ca locutorii să folosească un cod comun, să fie complici în opinii, mentalitate, experiență; dacă interlocutorul nu împărtășește universul social, național, cultural al locutorului ("shared knowledge" Searle), textul riscă să nu apară ca glumă sau
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
va fi percepută ca travaliu, ca efort, ca proiect de "combinare a universalului cu particularul, a universului tehnic cu universurile simbolice, a semnelor cu sensul" (A.Touraine, 1994:182), ca recuperare a creativității, a productivității (semnelor și simbolurilor) în locul purei receptări sau consumări de obiecte. De aceea Clifford Geertz preluîndu-l pe Weber va afirma în "Interpretarea culturii" că omul este un animal suspendat într-o plasă de semnificații țesută de el însuși, cultura fiind această plasă, iar analiza ei o știință
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
RECURENȚĂ Repetiție regulată și previzibilă a unui fenomen. REDUNDANȚĂ Termen împrumutat din retorică (unde avea sensul de repetiție, dar ca exces) de teoria informației și lingvistică pentru a explica în termeni matematici reluările necesare unei bune funcționări a transmiterii și receptării mesajului (zgomotul, canalul de transmisie defectuos afectează inteligibilitatea mesajului, dacă nu apar anumite reluări la nivel fonetic, morfologic, semantic). Grație redundanței, un cod poate fi mai economic, adică poate transmite un maximum de informație cu un minimum de semne. Redundanța
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
importantă din lanțul procesului divinatoriu: semnul. Conectarea la gândirea divină se face direct, fără intermediari. Prezicătorul se transformă în acest caz, dintr-un agent activ care-și mobilizează toate energiile și forțele pentru actul divinatoriu, într-un instrument pasiv de receptare a gândului și cunoașterii divine. Această categorie a divinației se sprijină pe principiul existenței unei revelații tocmai ceea ce face ca poziția Bisericii în cazul divinației intuitive să fie mai blândă. Schema propusă de noi și prezentată mai sus ar arăta
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
să abordăm fenomenul divinatoriu din societatea românească actuală. Din motive lesne de înțeles, cercetarea de teren a cuprins doar câteva județe ale Moldovei. Atenția noastră s-a centrat în mod deosebit pe evidențierea și analiza anumitor aspecte ale divinației, precum: receptare, imagine publică, mijloace și modalități de manifestare, analiza divinației din punctul de vedere al practicanților, al beneficiarilor, dar și al spectatorilor. În cadrul obiectivelor cercetării am mai putea situa decriptarea și stabilirea anumitor momente ale actului divinatoriu de azi, actorii acestuia
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]