5,495 matches
-
poștale, nici după debutul editorial prefațat de el. Nu făceam parte din cortegiul „oniricilor” care Îl Înconjurau, nici prea sociabil nu eram, nici timp, după cele 12 ore de silnică inginerie zilnică, nu aveam. Când l-am revăzut, mi-a reproșat absența, părea jignit. Mi se mai Întâmplase, nu o dată, ca timiditatea, retractilitatea mea să fie citite anapoda. Am Îngăimat scuza oboselii, puținul timp disponibil. M-a surprins, cu atât mai mult, să aflu de la mama Cellei că MRP telefonase (eu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o pestriță adunare de doliu. Priveam În jur, nu prea vedeam prieteni, MRP ne solidarizase, deși nu eram deloc asemeni: oficiali de partid, scriitori din toate generațiile, zgomotosul grup al „oniricilor”, amante, săteni din vecinătate. Mă simțeam Împovărat, Însingurat, Îmi reproșam că nu ținusem o mai strânsă legătură... niciodată nu știm când timpul nu mai are răbdare și fulgeră, brusc, separarea. * Timpul are grijă de urmările nebănuite ale aventurilor noastre. Dintr-o carte poștală primită de la Lena Paraschivescu, la finele anului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În câteva Împrejurări anodine. Odată, prin ianuarie 1981, Într-o librărie. I-am spus, cred, atunci că nu mai suport ce se Întâmplă În jur. „Ce aveți dumneavoastră cu ei? Este problema lor, a oamenilor sistemului, nu a noastră. Îmi reproșez mereu că am intrat În mocirlă.” Radu, În mocirlă? Și-atunci, de ce n-ar fi fost mocirla și „problema” noastră? Am Înțeles că se referea la Uniunea Scriitorilor, la faptul că eram totuși membrii acestei Uniuni. „Trebuia să-l ascult
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
public rapid la ceea ce i se părea un exces de infatuare paternalistă și secretomanie la Bujor Nedelcovici și nu a Întârziat să reacționeze și În particular, furnizându-mi sardonice citate din Caragiale despre „Fudulul de la Dunăre” și de oriunde. Își reproșa alegerea făcută și, fără s-o spună, mă considera, cumva, complice În eroare. Eram eu, vinovatul?? Încerca, În același timp, să mă și scuze. „M-am sfătuit și cu Manolescu”, mărturisea, acum, furios conspiratorul. „Știi ce mi-a spus? E
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
New York; nu vreau să credeți că am uitat sau că am ajuns să minimalizez motivele care m-au determinat să iau o astfel de decizie. Dimpotrivă, Îmi amintesc prea bine starea de spirit În care mă aflam atunci. Ceea ce Îmi reproșez, totuși, este că nu am avut tăria să mă măsor cu obstacolele; am pierdut, În felul acesta, 1. o bătălie pe care n-aș fi avut dreptul să o pierd; 2. un climat de prietenie și de intelectualitate adevărată, pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
simpatizat „la origini” ar fi evoluat ulterior „Într-un sens negativ”, ceea ce ar fi dus la despărțirea dintre simpatizant și simpatizată. În sfârșit, se răspunde și obiecției care privea lacuna de memorie și de remușcare a marelui cărturar. „I se reproșează de ce nu și-a făcut, măcar la sfârșitul vieții, mea culpa. Nu considera probabil că cineva are dreptul să se amestece În intimitatea opțiunilor sale dintr-un anumit moment, dintr-un anumit segment biografic, care Îl privea În fond numai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai ai nici un dram de putere să decizi. Din păcate, pentru noi, oameni cu trecut eteric, prezent tumefiat, viitor facultativ, orice alegere duce la regret și la plata alegerii. Mai degrabă suntem aleși decât alegem, așa că nu ni se poate reproșa nimic. Unii au viață, alții doar destin. Unii au stea, noi, poate, nu a fost să avem. E și asta o stea În felul ei, o Meccă aiuritoare”, Îmi scrie poetul. „Mama are dese crize de nervi, pe lângă accesele de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost ocupată ca țară inamică (cum s-a Întâmplat cu Olanda, Belgia, Iugoslavia, Grecia, Franța), atunci am fi avut de Înfruntat și suportat ostilitatea poporului român; cum Însă România devenise «frate de arme», cel puțin oficial nu ni se putea reproșa felul În care am colaborat cu Hitler.” Făcând o paralelă la „pelicula” comunistă la care se făcea referire În Lipova, corespondentul meu recunoștea, cu șocantă onestitate: „Pentru mine, până la 15 ani, Hitler, Germania, Războiul erau cunoscute doar prin peliculă. Hitler
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și-și creează astfel un complex de vinovăție, este așa-zisul suicid de deviantă. Nicolae Petrașcu, ca grup, aparținea Mișcării Legionare, iar comportamentul său a fost permanent pe linia sacrificiului legionar și nimeni nu ar fi avut ce să-i reproșeze. Oricât de scrupulos ar fi fost acesta, cu sine însuși, cunoscute fiind condițiile, el a avut tot timpul o atitudine hotărâtă și chiar eroică, față de împrejurări și oameni. De altfel, reproșul ce i s-a făcut în cadrul „reeducării” de la Aiud
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trăia mama Eugenia și frații Gheorghe și Vasile. Eu personal, consider că tot ce a făcut tatăl meu a fost făcut cu responsabilitate, inteligență, bun simț, morală și îl aprob pe deplin. Nu numai că nu am nimic să-i reproșez, dar îl înțeleg pe deplin, îl aprob din toată inima și sunt mândru ca fiu și om, de toată activitatea sa, apreciez suferințele sale și toate gândurile sale. în perioada 28 septembrie 1964 - 7 decembrie 1964 a fost internat la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
comuniste din URSS și România nu poate umbri caracterul benefic - și eroic - al acțiunii preconizate. Pentru prima dată, după 23 August 1944, forțe politice din România luau în considerație posibilitatea de a-i izgoni din țară pe ocupanții sovietici. Unii reproșează celor angajați în această operațiune, colaborarea cu Germania. De ce nu o fac și în privința alianței SUA și Marii Britanii cu Stalin? Nicolae Petrașcu are meritul de a fi fost unul din artizanii tentativei de a izgoni, la începutul lui 1945, cotropitorul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Teatrului Național din București, mai ales în timpul directoratului I. L. Caragiale, îi aparțin tot lui Delavrancea. Sunt analize în acord cu tonul general adoptat de cronicarii dramatici ai vremii, adică foarte critice la adresa noului director general numit de Maiorescu. I se reproșează lui Caragiale precaritatea repertoriului, atitudinea față de marii actori (C. Nottara, Șt. Iulian, Aristița Romanescu), chiar unele imprecizii în materie de administrație sau de protocol. Această adevărată campanie, într-o oarecare măsură îndreptățită, va continua până când Caragiale, după căderea guvernului junimist
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
sau prin ghidarea modalității de operare a acestora, Comisia și-a menținut poziția de instituție independentă de elaborare a politicilor și Își poate mări puterea de a influența Consiliul de Miniștri și Parlamentul (Richardson, 1996). Înainte de Maastricht, Comisiei i se reproșa că este prea birocratică, prea tehnocrată și că nu este suficient de sensibilă la prioritățile politice. Alteori, era acuzată de activism politic și de implicare prea mare În stabilirea priorităților politice (Christiansen, 1996). Dezbaterile de la Maastricht s-au centrat pe
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Paginile de autoanaliză descoperă un singuratic ce află în natură un izvor de seninătate și de împăcare. Sufletul tăcut al arborilor și florilor sugerează, ca la simboliști, melancolii aproape omenești. Expresia este poematică. Raicu Ionescu-Rion și G. Ibrăileanu i-au reproșat intimismul mic-burghez. Volumul Profile literare (1891) se compune din impresii de lectură; autorii, români și francezi (D. Bolintineanu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Al. Vlahuță, V.G. Morțun, Th. M. Stoenescu, J.M. Guyau, Louise Ackermann, Th. de Banville) au fost selectați după
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
echivala cu un repli sur soi al individului occidental "saturat social" (Kenneth Gergen), posesor al unui sine incapabil de a mai rezista la presiunea unei din ce În ce mai acopleșitoare aglomerări cu caracterele celorlalți, a unei alterități alienante. Ceea ce aș avea eu de reproșat minimalismului bonom ar fi tocmai blîndețea, bonomia lui, o naivitate a proiecțiilor psihice pe care mulți dintre noi am pierdut-o. Admir meticulozitatea unui scriitor serios, aplicat, al cărui crez tradiționalist Însă nu-mi este contemporan. Nu cred de bună
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă, dar reminiscențele din lirica lui Camil Baltazar, a lui Ion Vinea ori a lui Ion Barbu sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri. Ulterior, deși polemizează violent cu avangardiștii de la „unu”, reproșându-le falsul modernism și lipsa angajării sociale, se îndreaptă el însuși când spre formule suprarealiste (Vioara destrămată), când spre un sentimentalism ascuns, deghizat în veșminte medievale (Tristan și Isolda, Envoi), când spre romanul-reportaj „militant” (Viața șantierelor. Constructorii). Vocația, câtă a
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
tehnica relatării faptelor prin două șiruri de confesiuni diferite, întrerupte și reluate succesiv” (Ov. S. Crohmălniceanu). Figurile centrale ale romanului sunt doctorul Comes - suferind de leucemie, confruntat cu iminența morții pretimpurii - și activistul de partid Jerca. Romanului i s-a reproșat finalul, neplauzibil, construit după o formulă „șablonardă” (Ov. S. Crohmălniceanu), cu tentă politizat „polițistă”. Romanul Noaptea așteptărilor (1966) vădește ambiția de a trasa o amplă frescă socială. Având în centrul său o familie ardeleană ai cărei membri, de vârste și
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
care întrunește toate așteptările. Renunțând la izbucnirile lui răzbunătoare din presă, în roman C. reușește să adopte o atitudine calmă, consemnând faptele fără invective și acuzații grave, reprimându-și chiar și tendința spre persiflare. Cu toate acestea, contemporanii i-au reproșat ineleganța gestului, nerecunoscând romanului vreo calitate. Totuși, dincolo de geneză și de construcția deficitară, neunitară și parazitată de secvențe superflue, această proză rezistă parțial prin interesul în sine al subiectului, prin calitatea de document, prin tensiunea stilului direct, lapidar, alertat de
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
interesează ansamblul și această poziție îi produce o stare de confort. Își recunoaște locul, face ce i se cere, se identifica cu cei ce-i seamănă și cei ce-l dirijează, își conservă echilibrul și liniștea. Ce i se poate reproșa? Literatura inventariază mai multe tipuri de manipulare în vederea obținerii unei supuneri culturale, psihologice, fizice. Autoritatea poate avea atributul competenței sau al statutului administrativ, poate fi exercitată în numele unui angajament responsabil față de o sursă, poate fi efectul unei proces de învățare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nu pot fi reduse la tipurile mulate pe instinctele umane de bază. Un loc aparte în opera lui D. îl ocupă Fals tratat de psihologia succesului (1972). Criticul, cu certă vocație de îndrumător al tinerilor scriitori, căruia i s-a reproșat adesea excesiva îngăduință față de cei protejați, se dovedește un observator atent al devierilor comportamentale ale acestora. Cu un ochi de moralist și psiholog, el înregistrează, pe urmele memorialistului Lovinescu, scene din viața literară și se delimitează pe un ton polemic
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
N. Iorga, își temperează entuziasmul, adoptând o atitudine mai rezervată și chiar distanțându-se de mentor, spre a se apropia, în anumite limite totuși, de poporanism. Sămănătorismul său excesiv și dogmatic l-a descalificat în ochii moderniștilor, care i-au reproșat insensibilitatea la literatura mai nouă. Perspectiva tradiționalistă i-a întreținut interesul pentru chestiunea specificului național, a cărui sursă o identifică în ruralitate. El aspiră la un estetism cu nuanțe sociale și naționale, în spiritul direcției inaugurate de M. Kogălniceanu și
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
pentru muzică”, „memoria figurilor”, „fidelitatea vizuală a faptelor” ș.a.m.d. (Thorndike, 1913, p. 5). Am redat ca atare acest fragment pentru a sugera cititorilor nota ironică introdusă de Thorndike; el polemiza în acest mod cu gestaltismul german și Denkspsychologie, reproșându-le subtil absența spiritului analitic și lipsa de meticulozitate în cercetarea psihologică. Avea dreptate? Curând a fost copleșit de critici, iar abordările globale precum structuralismul și holismul au înlăturat din cercetarea psihologică spiritul analitic și viziunea atomistă pe care le
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
stilului lui Guthrie. A scris întotdeauna într-o manieră incitantă, atractivă. Dar s-a preocupat prea puțin de argumente experimentale și de interpretări statistico-matematice (în ciuda competenței sale remarcabile în domeniul disciplinelor matematice). Acest aspect al scrierilor sale i-a fost reproșat adesea de către confrații care transformaseră „metoda științifică” (adică experimentul de laborator) în fetiș. Lui Guthrie nu i-a păsat foarte mult de aceste critici. Inspirat de Janet, i-a ironizat adesea pe experimentatorii de duzină care se îndrăgostesc de „cobai
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
studiului de caztc "6.9. Metoda studiului de caz" Studiul de caz (dezvoltat la Universitatea Harvard din SUA) pornește de la ideea dezvoltării învățării în direct acord cu realitatea concretă a fenomenelor studiate. Dacă învățământului așa-zis tradițional i se putea reproșa îndepărtarea de o privire complexă, globală asupra fenomenelor și proceselor supuse atenției, studiul de caz reprezintă o modalitate de depășire a unei asemenea limite. În plan general, studiul de caz reprezintă un mod aparte de a privi tehnica rezolvării de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
judece cu o anume detașare: dezavuând „nesăbuința” unor „rătăciți” ori categorisind la rece tipuri de colaboraționiști. Uneori critica poate fi și acerbă (ca în cazul lui Constantin Stere, căruia sub pseudonime ca O femeie din popor și Dama voalată îi reproșase și în presa vremii „orbirea” și ambițiile de „european germanizat” și compromisul gazetarului de la „Lumina”). Reține mai ales franchețea acestor mărturii, lăsând să treacă, nu o dată, în prim-plan scene teribile sau exemplare: stareța de la Pasărea jelind raptul barbar comis
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]