5,533 matches
-
Matei 49) Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care Il iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! (Sfânta Evanghelie după Ioan 26) Iată și-a extins apoi, treptat funcționalitatea în textele beletristice. Retorica bazată pe utilizarea în număr mare a prezentativelor textuale în argumentație se regăsește, pe alocuri, în discursurile oficiale actuale. 18 Cf. numărul de ocurențe în materialul inclus în corpusurile de limbă vorbită investigate: IVRLA CORV UITE 61 14 IATĂ 11
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
să-i introducă pe tineri în elementele aprecierii literare, nici o trecere în revistă a metodelor folosite în cercetarea literară (cum este Aims and Methods de Morize). Ea ar putea pretinde să aibă o oarecare înrudire cu cărțile de poetică și retorica (de la Aristotel până la Blair, la Campbell și la Kames), studii sistematice ale genurilor beletristicii și ale stilisticii, sau cu cărțile intitulate " Principii ale criticii literare". Ne-am străduit totuși să îmbinăm "poetica" (sau teoria literară) și "critica" (sau evaluarea literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/85044_a_85831]
-
locuri comune ale modernismului (jocul elementelor naturii, angoase metafizice ș.a.) ori ale tradiționalismului cu tente de religiozitate (eroism haiducesc, relația dintre națiune și apostolat). Frecvent bilingve, traducerea în engleză aparținându-i autoarei, în mai multe cărți de versuri se practică retorica oximoronică de tip concetto, în altele suporturile se referă la tehnica ekphrasis-ului (conceperea câte unui analog descriptiv - Portretul domnișoarei Pogany, Coloană, Sărutul, Masa tăcerii ș.a.- pentru fiecare imagine plastică, reprezentată, de exemplu, de cele mai importante sculpturi ale lui Constantin
ŢARANU RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290082_a_291411]
-
pe care T. o aprobă este autocrația luminată. A condamnat vehement marea boierime, în pamflete a căror importanță e amplificată de valoarea lor literară. Tonul este interpelativ, de o amploare necunoscută altor texte similare din epocă. Autorul subordonează toate artificiile retoricii unui patetism de orator înnăscut, a cărui putere de persuasiune este întărită cu argumente dure, înlănțuite logic. În fraze bine echilibrate, parantezele explicative, abundente, converg spre un argument unic, a cărui forță de convingere se supune totdeauna unui suflu interior
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
În fraze bine echilibrate, parantezele explicative, abundente, converg spre un argument unic, a cărui forță de convingere se supune totdeauna unui suflu interior, înrudit cu acela al lui Nicolae Bălcescu și Mihail Kogălniceanu. Discursurile dovedesc o bună cunoaștere a canoanelor retoricii și posibilități de exploatare a forței cuvântului obișnuit, nu atât prin noutatea combinațiilor, cât prin stringența raționamentului. O deosebită însemnătate are corespondența lui T. Scrisorile, fie politice, fie de dragoste, generalizează scepticismul rezultat din propria experiență, pe care caută să
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
orginalitatea sa - într-un limbaj în care se răsfață vocabulele dâmbovițene. De la „țicneli” și „nădufuri”, „împănoșați boieri” și de la craii care s-au „pirguit”, eseistul evadează spre Hegel și lumea conceptelor. În studiul despre poezia lui Geo Bogza aplică o retorică neobișnuită, trasă în pseudoconcepte computerizate (ECD, adică: efect de contrast, prin folosirea declamatoriului sau a derizoriului; ESCG: efect silogistic de Concluzii Grave și de Mare Emoționalitate; GREX, EP, OȘ, ASBC etc.). Analiza, în interiorul spațiilor definite în chipul acesta, este normală
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
și n-am cui”, „Să revăd Basarabia și apoi să mor”, „Basarabia în diaspora”), nostalgia după ținutul natal (Satul basarabean, Dor de Basarabia, Iubim Basarabia, Scrisoare din Basarabia, Frumusețile țării), cu ecouri din Alecu Russo, dar de un patetism reținut. Retorica este simplă, directă, lipsită de literaturizare, adesea polemică și nu rareori incendiară. Același stil îl folosește în memorialistică - Amintiri din gulag (1992), reluate în Drumul Golgotei (1995) -, unde își reconstituie întreaga viață, până la călătoriile în Statele Unite și Israel. În pofida aglomerării
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
de Litere a Universității „Dunărea de Jos”. Debutează, elev fiind, cu o povestire în cotidianul „Înainte” din Brăila (1956), iar editorial cu Literatura comparată (1978), la origine un curs universitar, alte cursuri devenind, de asemenea, cărți: Prelegeri de estetică (1984), Retorica (1997), Prolegomene (2000), Teoria literară (2002) ș.a. Li s-au adăugat mai multe contribuții de istorie și teorie literară, între care Eseul. Personalitatea unui gen (1979), Creativitate și ideal (1984), Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus (1993), Eseiști români (1996), Caragialiada
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
Eseul. Personalitatea unui gen, introd. Ion Zamfirescu, Iași, 1979; Prelegeri de estetică, Galați, 1984; Creativitate și ideal, Iași, 1984; Teoria operei literare, Galați, 1992; Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus, Galați, 1993; Literatura marilor clasici, Brăila, 1995; Eseiști români, Brăila, 1996; Retorica, Brăila, 1997; Spiritul critic junimist și renașterea culturală, Galați, 2000; Caragialiada, Galați, 2000; Creangă sau Orânduiala lumii, Galați, 2000; Mihai Eminescu. Prolegomene, Brăila, 2000; Literatura română, I-II, Galați, 2002; Fundamentele teoriei literare, Galați, 2002; Mihai Eminescu. Ontopoetica arheică, Galați
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
din lanțul de dureri” al unei lumi fără sens, în care adevărul „e cuvânt înșelător, deșertăciune,/ Amăgire, îndoială și mister”, și să urce „în divinele tăceri”, loc al certitudinii și al veșniciei. Înalță imnuri de slavă divinității, utilizând însă o retorică seacă, neinspirată, ca și în ciclul Cântece pentru țară, unde încearcă un elogiu adus trecutului, din care reține siluete aburoase de haiduci sau de domni viteji. Perpessicius îi aprecia concizia ce dă forță unor „imagini sugestive”, precum și „sonetele perfecte”, nu
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
Autorul folosește aceleași câteva versuri în toate poemele, cu mici inversiuni și modificări, într-un joc asumat ca un ceremonial sonor și desuet. Cultivă infinitivele lungi, inversiunile și simetriile cu nume inventate catahrezic, adjective dinamice și inovații lingvistice extravagante. În Retorica iubirii (1993), de exemplu, se exaltă, într-o ars amandi alcătuită din nouăzeci și nouă de epistole imaginare, tinerețea ca stare de spirit. Cu același număr de poeme, la care se adaugă un „epilog”, poemul C., Somnul și plutirea învierii
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
București, 1983; Autumnale, Iași, 1985; Ostrovul iubirii, București, 1986; Ducatul cedrilor de seară, București, 1988; Essais sur les arts du spectacle contemporain, București, 1988; Lebedele asfințirii, București, 1990; Ești tu, azurul învierii, București, 1991; Cu zenitul somnului rodirii, București, 1992; Retorica iubirii, pref. Irina Petraș, București, 1993; Tu, monolog liric, București, 1993; Și nourii edenelor plutiri, București, 1994; Crugul venerelor nopți, București, 1994; Somnul și plutirea învierii, București, 1994; Colina crinelor nuntiri, București, 1995; Ducatul cerbilor căderii, București, 1995; Edenul selenelor
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
ocupa în continuare de educația copilului. Tânărul prinț a fost educat așa cum se cuvenea unui om cu rangul său. A primit probabil o serioasă instrucție civilă și militară, întrucât urma cândva să ia locul tatălui său. A învățat arta războiului, retorica, matematica, regulile de conduită în societate, a studiat Vedele și comentariile acestora. Viața pe care a dus-o era totuși lipsită de intelectualitate, căci în cultura vremii știința ocupa un loc foarte modest, iar literatură nu exista în afara tradiției orale
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ei dispar, dar meditația nu poate dura la nesfârșit. E nevoie și de altceva pentru izbăvirea totală de suferință. Vorbele frumoase pe care i le-au adresat cei doi maeștri n-au avut pentru viitorul Buddha „decât răsunetul aceleiași găunoase retorici ce a învăluit ignoranța și neputința omenească dintotdeauna”. Prin urmare, el i-a părăsit și a ales singurătatea pădurilor, încercând să găsească propria sa cale spirituală. Urmat de cinci discipoli, Gautama a descoperit un loc liniștit, în apropierea satului Sena
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
aproape dureroasă. Evoluînd în „climate” nesigure, printre „solomonari” imprevizibili, atenția mea s-a concentrat pe depistarea amenințărilor, insinuărilor răuvoitoare, criticilor nedrepte, precum și a limbajului dublu, greșelilor de limbă, alunecărilor în grotesc. Organic, n-am suferit și nu sufăr limbuția, trăncăneala, retorica oficială, recitările zgomotoase, relatările afectate, chichi-urile, exprimările simandicoase, schimonoselile didactice, certurile furibunde, confesiunile de bețivi, povestirile scabroase, abordările familiare, mojiciile, înjurăturile etc. Ori de cîte ori am fost nevoit să ascult așa ceva, am fost torturat interior. M-am „răzbunat” notîndu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iar eu ceva mai în spate. Apoi am să-l împing în apă!” * Chef prelungit, greoi, de slugi fără stăpîn, cu bătrîni moțăind la marginea mesei, între pahare, cu false intelectuale și poeți gata să moară pe versul lor, cu retorică sentimentală și declarații amoroase, cu plecări și bîrfe, cu muzică, dans, transpirație, fum de țigări și mirosuri de resturi de mîncare, cu sticle goale așezate ca la popicărie, urît, obositor... * Totul trebuie spus dintr-o răsuflare, indiferent la reacțiile pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui: „Eu vin de la o ședință unde problemele s-au pus altfel decît le vedeți dumneavoastră...” *Laudă poetului care a spus că un arbore înverzit e mai frumos decît un prinț! Cozile la săpun, lungi de sute de metri, pulverizează retorica despre „culmile de progres și civilizație” pe care, cică, deja le-am atins. *Sînt un om „bun de sfat”, care, pare-se, stimulează confesiunea. Interlocutorii îmi fac, uneori destul de repede, cîte-o „confidență”, îmi spun cîte un „secret”, pe care - zic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
M am convins că toți care îl declară „fermecător” nu sînt deloc atenți la ceea ce spune: banalități gonflate de belfer confortabil, pe care le articulează pedant și, deopotrivă, luxuriant. Histrioni ei înșiși, lăudătorii săi trebuie că au fost impresionați de retorica sa afectată (dar vidă), de scandările ce frizează parodia. Terminînd en fanfare, I.T. a spus că dorește „buni auguri” cărții și că îl îmbrățișează „copleșitor” pe cel ce-a scris-o. Să mai adaug că a fost îndelung aplaudat? A
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din aceștia din urmă încercînd și eșuînd. Pur și simplu, nu le iese. Puși alături de cei pentru care poezia ocazională, „patriotică”, constituie o rutină, par fără vînă, caligrafici. Mecanismele lor interioare sînt astfel calibrate, încît li-i imposibil să folosească retorica zgomotoasă, cu banalități și gesticulație agitatorică. Scriu și ei uneori pe teme date, dar în regim metaforic, cu un plus de abilitate „tehnică”. Gradul de „expunere” e minim în raport cu ceilalți, deoarece poemul comandat e, de obicei, inclus într-un grupaj
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Calzi” sînt cei expansivi, sentimentali, care se aprind ușor și promit multe. Dimpotrivă, după aceeași împărțire schematică, cei ce se manifestă cu reținere sînt „reci”. Și într-un caz și în celălalt, forma e luată drept fond, intenția drept faptă, retorica drept substanță. E inutil să mi justific felul de a fi. Totuși o disociere mi se pare necesară: dacă răceala fizică presupune uneori o proastă circulație a sîngelui, răceala morală nu-mi vine dintr-o proastă circulație a ideilor, ci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un om, ca un bătrîn, ca un părinte viața acestui om n-ar fi deturnată”. Ilarie, personajul pozitiv, „renunță la gazetărie” și se întoarce la meseria lui: „hidroameliorațiile”. Evident, nu înainte de a face, ajutat de autor, un mic exercițiu de retorică: „Voi fertiliza dealurile sterpe, învățînd cum să trăiesc cu adevărat. Voi deprinde înțelesurile despre viață din glasul ascuns al pămîntului”. Acest discurs e nefiresc, pentru că el nu vorbește unei adunări, ci nevesti-sii. Conține apoi prejudecata că numai muncile aspre ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Fiică a istoriei unui popor iubitor de lumină și plin de poezie, / Fiică a României, țară de dor, țară de glorii și trainică zidire, / Tovarășă Elena Ceaușescu, / Vă dorim ani mulți și fericire!” în ce constă aci „trasul limbii”? în retorica afectată a unei prețuiri deosebite. Voit „distins”, poemul e o colecție de clișee și nonsensuri, calculate să atingă „zonele erogene” ale celor de-o sensibilitate mediocră. Lucrul se vede și mai clar cînd îl compari cu „Omagiul” unui autor de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aflat în inspecție. Pe de o parte bunăvoință ostentativă, pe de alta samavolnicie. Iar lucrurile astea au avut loc nu o zi, o săptămînă, ci un „septenat”! Privind roată, există, desigur, numeroși Genoi: în cultură, în economie, în agricultură. Aceeași retorică, același comportament, aceeași nepăsare față de sensibilitatea celorlalți. Promiscuitate și bruftuluieli. *„Hamlet: Cum îți închipui că sînt mai ușor de mînuit decît un flaut?” *Care e răul efectiv pe care mi l-a făcut G.? Marginalizîndu-mă, mi-a redus posibilitatea să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
colectivismului dirijat al „socialismului real”, devenise acum, cu adevărat, un „război al amintirilor”. Terenul de luptă, dar și de joc - joc secund, cum numea Poetul creația - se mutase În altă țară, numită când Țara Sfântă, când Țara Cărții, În funcție de necesitățile retoricii, dar care rămânea, mai ales, străină. Până și calendarul devenise din solar lunar, transferat din textul biblic În uimitorul Babilon modern de etnii și limbi al Israelului de astăzi. Naratorul ultimului roman al lui Virgil Duda, Viața cu efect Întârziat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ți se pune lațul de gât. Și măcar de am confrunta antimonopoliști sau anticapitaliști sau antisemiți adevărați... Ar fi suficient de studiat opiniile elitei românești după 1989 despre Antonescu, evrei, unguri, Holocaust, Gulag, America, pentru a constata variațiile năucitoare ale retoricii publice. Cazul Vadim Tudor, devenit, după o „iluminare” preelectorală, din antisemit cu acte filosemit transcendent și idealist, este doar extrema grotescă a unei situații mult mai ample. Am putea considera, oare, și azi că perceperea evreului drept „străin și, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]