5,680 matches
-
interjecții, exclamații, topică afectivă etc.). Comunicarea artistică dă relief acestei funcții mai ales în lirica eului, în proza subiectivă și în opera dramatică, vizând direct emițătorul intratextual (instanțele comu nicării artistice) și, indirect, emițătorul extratextual, autorul operei. FUNCȚIA CONATIVĂ/PERSUASIVĂ/RETORICĂ/INJONCTIVĂ rezidă în capacitatea mesajului de a realiza o conexiune între actanții comunicării, fiind centrată pe receptor. Apare pregnant în comunicarea cotidiană, incluzând și formule stereotipe, precum „Salut! Ce mai faci?“, care au scopul de a iniția comunicarea, de a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sfera mass mediei, a vieții publice ori private adaugă informa țiilor obiective, întro măsură mai mare sau mai mică, judecăți de valoare, aserțiuni subiective sau speculative, formulate dintro perspectivă asumată, subiectivă. Limbajul, denotativ și conotativ, primește mărci ale subiectivității, ale retoricii argumentative, se nuanțează expresiv și/sau afectiv. Scopul informativ și cel cognitiv sunt dublate, în aceste cazuri, de scopul persuasiv; - în ambele situații, însă, textul are o structură specifică (ipoteza/teza, argumen tația, concluzia), fiind organizat ca serie de raționamente
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ceea ce facem, ne vom lepăda și de noi“ (Ilarie Voronca). La început de veac XX, avangardismul generează o pleiadă de grupări, între care cele mai importante sunt: dadaismul, constructivismul, suprarealismul, expresionismul, inte gra lismul, futurismul. Trăsături comune acestor mișcări sunt: retorica frondei și a ruperii punților, concretizată în delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin flexibilă [...], mai dogmatică - în sensul autoafirmării, cât și invers, în sensul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
gândire și de vorbire. Cațavencu, de exemplu, deși nu apare în scenă decât în actul al IIlea (scena VII), este personajulcheie la care se raportează toți ceilalți, citândui cuvintele. Această particularitate de construcție, precum și limbajul lui Cațavencu - marcat de o retorică goală, de erori de exprimare, de citate și neologisme stâlcite - determină „pulverizarea“ personajului, evidențiind absența unei personalități coerente, substituirea acesteia cu o succesiune de măști ce ascund vidul interior. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dorință), iar virtuțile lui sunt patru la număr: curaj, spirit de dreptate, cumpătare, înțelepciune". (David, 1977, p. 48) În plus, deși se poate vorbi de o diviziune a preocupărilor umane în planul cunoașterii (diferențierea domeniilor, elaborarea de manuale de aritmetică, retorică, geometrie, arta picturii etc.), Protagoras îi reproșează lui Hippias, sofist ca și el, că îi obligă pe învățăcei la studiul unor astfel de discipline particulare, ignobile, în dauna artei totale, universalizante a politicii; în acest context, cunoștințele și deprinderile practice
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Dedicarea universitarilor față de misiunea lor este totală și înduioșătoare. Și totuși este greu de înțeles ce relevanță pot avea conținutul cursurilor lor și direcția pe care o imprimă întrebărilor la examene pentru idealurile lui Arnold și Mill. Oricare ar fi retorica exersată în broșurile de prezentare, universitatea modernă nu pare a nutri cine știe ce interes de a le insufla studenților vreo deprindere emoțională sau etică, și cu atât mai puțin de a-i învăța să-și iubească aproapele și să lase lumea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
trebuie împărțite după scopuri și că lupta împotriva lor trebuie fracționată: e stupid să pui laolaltă aceste incivilități "geostrategice", care necesită acțiunea poliției, și ocuparea de către persoanele fără adăpost a băncilor publice, care nu au nimic în comun, decât în retorica demagogică a unor municipalități. Cea din urmă necesită o creștere a capacităților de primire în cămine și o politică a locuințelor în care drepturile omului să nu se limiteze la drepturile proprietarilor de a-și păstra goale locuințele. Asta necesită
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ilustrare hipertehnologizată a capitalismului occidental târziu (vezi Cartwright, 1998Ă, cultura medicală digitală este contradictorie: fie îmbrățișează, fie descurajează utilizarea tehnologiilor în vederea transformării vieții. Anatomia digitală prezintă materialitatea corpului expus și manipulat în rețea, în forma unui afișaj științific cu o retorică imaginal-medicală, care se întinde de la conturarea de hărți de explorare, descoperire și cucerire imperială, până la declanșarea de dispute social-antropologice, de reproducere, de identitate culturală sau de tip gender. În cadrul cartografierilor anatomice și genetice ale organismului, trupul este reificat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fie pasive și obiectual-vizuale, femeile sunt observate în modalitățile în care acționează online, se organizează și solidarizează. Analizele de felul acesta sunt pragmatice, etnografice și empirice, relaționând teoria cu practica în mod intrinsec. Dacă o parte a cyberfeministelor au o retorică a victimizării (de la circumstanțele online ale ignorării la cele ale hărțuiriiă, ca urmare echivalării faptului de a fi neconectat/ă cu faptul de a fi iliterat/ă, cealaltă parte îmbibă practica în rețea cu o retorică a împuternicirii, inclusiv în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a cyberfeministelor au o retorică a victimizării (de la circumstanțele online ale ignorării la cele ale hărțuiriiă, ca urmare echivalării faptului de a fi neconectat/ă cu faptul de a fi iliterat/ă, cealaltă parte îmbibă practica în rețea cu o retorică a împuternicirii, inclusiv în accepția de separare a vieții online de problemele fizice și sociale ale lumii offline. În această ultimă situație, comunitățile virtuale create de femei sunt analizate fie în direcție etnografic-practică, fie în utopia eliberării identitare în mediul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în secolul XIX, grație Adei Lovelace, deși originea narativă a rețelei Internet cunoaște o serie de rădăcini presupuse a exclude participarea femeilor: militare, academice, inginerești și industriale. Sensibilitatea la problemele gender, în contextele spațiului virtual, una care recunoaște interrelaționarea dintre retorica tehnologismului și acțiunea socială, inclusiv politic-democratică, comercială și culturală. Fie că urmărește celebrarea activității subversive a femeilor online, fie că se angajează să conteste practicile de excludere, violență și hărțuire, cyberfeminismul este o multiplicitate de voci, care se întind de la
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pentru conexiune rizomatică și pentru democrație și noi spații publice în rețea doar pentru femei, această descoperire înseamnă cel mai adesea neglijarea problemelor realității fizice și virtuale, de la corporatism la globalism, de la comercialism la rasism. Aceste probleme sunt omise în retorica utopică a feminismului digital, o retorică incapabilă să demonteze contextul electronic al legiferării politice, al normalizării sociale și al puterii economice. De pildă, Michaelson și Pohl (2001Ă analizează modul în care comunicarea prin e-mail neutralizează stereotipiile de gender din cadrul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și noi spații publice în rețea doar pentru femei, această descoperire înseamnă cel mai adesea neglijarea problemelor realității fizice și virtuale, de la corporatism la globalism, de la comercialism la rasism. Aceste probleme sunt omise în retorica utopică a feminismului digital, o retorică incapabilă să demonteze contextul electronic al legiferării politice, al normalizării sociale și al puterii economice. De pildă, Michaelson și Pohl (2001Ă analizează modul în care comunicarea prin e-mail neutralizează stereotipiile de gender din cadrul unei conversații față în față, aducând o
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
chiar dacă unii le considerau clișee goale sau domenii exterioare poeziei și încearcă o remodelare în maniera personală a lor. În acestă primă etapă a creației, temele actualității suferă o tratare mai mult exterioară, din care nu lipsesc clișeele, patosul monoton, retorica vorbelor mari. Sunt accentele de specifică energie, proiectul unui model uman conceput în stil cotidian-realist. Mai târziu apare înclinația de a trece în prim plan viața interioară, necesitatea căutarii unui sens. Ion Pop reproșa acestei poezii impersonalitatea versurilor și frecventele
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Pe aripele vremii de nu se mai arăt”) se întrețese cu accentul patriotic al evocării gloriei de altădată. Amploarea reflecției, nocturnul tainic, metafore concretizând abstracții („negura uitării”, „aripile vremii”, „viscol de dureri”) configurează la C. schița unui stil, nu fără retorică, dar capabil să se ridice până la viziune lirică. Înserarea este prima elegie românească în spirit lamartinian, în care tristețea, neliniștea nedefinită și gravă (se cultivă un fel de mister al stării afective) și singurătatea se reliefează prin contrast cu calmul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
surclaseazà prin omofone rimicà respectivă tàieturà: ea este și nu este, totodatà. Rezultà trei catrene încheiate cu același vers și màrginite de aceeasi rimà, laitmotivic, envoi-ul că supliment al lor avînd și el aceeași rimà, a poziției a. În rondel, retoricile clasice distingeau trei momente ale dezvoltàrii subiectului, corespunzàtoare fiecàrei strofe din primele trei: al viziunii percepute, al viziunii amintite, al viziunii evocate. Structurarea dezvoltàrii temei poetice este pàstratà astfel și în ronset. Intrarea în subiect, tot că în cazul rondelului
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
din ultimii ani ai secolului, aceea a naratologilor "francezi" sau "de inspirație franceză". În sfîrșit, am lăsat deoparte mulți termeni care vor fi fiind pertinenți pentru analiza narațiunii, dar pe care eu îi văd mai curînd figurînd în dicționarele de retorică, semiotică, lingvistică sau literatură (de ex., principiul participației și alegoria, sau romanul și romanțul). Dacă lista cuvintelor-titlu nu-i exhaustivă, nici explicațiile aferente nu pretind a fi complete. În primul rînd, nu am încercat să ofer un florilegiu complet de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Modes: Techniques of the Short Story. Cambridge, Eng.: D. S. Brewer. Booth, Wayne C. 1961. Distance and Point of View. "Essays in Criticism" 11:60-79. . 1983. The Rhetoric of Fiction. Ed. a II-a. Chicago: University of Chicago Press. [Booth. 1976. Retorica romanului. Trad. Alina Clej, Ștefan Stoenescu. București: Univers.] Bourneuf, Roland, Réal Oullet. 1975. L'Univers du roman. Paris: Presses Universitaires de France. Bowling, Lawrence E. 1950. What Is the Stream of Consciousness Technique? PMLA 55:333-45. Bremond, Claude. 1973. Logique
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pe care am făcut-o: nu am spus niciun cuvânt despre cum să faceți asta. Mai exact, despre cum trebuie să procedeze cineva în predarea unui curs de probleme pentru calcul la studenții de anul întâi, sau, astfel spus, pentru retorică în cazul studenților din anul întâi, sau istoria pentru cei din anul doi, sau astronomia pentru absolvenți? Nu pretind că știu toate răspunsurile, dar m-am străduit mulți ani să le găsesc. Dacă mi-ați extinde timpul acordat prelegerii mele
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în „România literară” de Mircea Iorgulescu, devenind în scurt timp o deviză sui-generis a generației optzeciste. Ea racorda în mod surprinzător producția tinerilor iconoclaști la un filon autohton de creație, în condițiile în care autorii înșiși exploatau, declarativ, la maxim retorica rupturii, în timp ce puterea se străduia să-i compromită, denunțându-i drept cosmopoliți, decadenți, anemici. Ce oferea în fapt I.L. Caragiale era rețeta convertirii cotidianului în literatură, a revalorificării materialelor joase, paraliterare, reportericești, în scrieri canonice. Schimbând ce era de schimbat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
din franceză, intitulată Imnuri în proză pentru copiii care încep a ceti (1858). Pentru educația morală a învățăceilor, el alcătuiește Principii generale de înțelepciune și datoriile tinerilor (1871). Un manual de omiletică poate fi considerată lucrarea sa teoretică Principii de retorica și elocuința amvonului (I-II, 1859). Mare predicator al vremii - avea „o sabie în gură” spuneau contemporanii -, D.R. a lăsat numeroase discursuri rostite la inaugurarea de școli și instituții, panegirice închinate unor personalități politice și eclesiastice, cuvântări funebre, gen în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
lingvistic ale vechilor texte biblice. Încercând să împace monahismul cu viața societății, asceza cu slujirea nației, D.R. a cultivat numeroase relații cu pesonalități culturale, politice și ecleziastice sau cu diplomați străini, bine reflectate în bogata lui corespondență. SCRIERI: Principii de retorica și elocuința amvonului, I-II, Iași, 1859; Principii generale de înțelepciune și datoriile tinerilor, Buzău, 1871; ed. 2 (Vrei să fii înțelept?), îngr. și pref. Onisifor Ghibu, București, 1916. Traduceri: L. Bourdaloue, Cuvânt pentru conștiința greșită, Buzău, 1841; ed. Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
spune că suferințele fizice de care a avut parte toată viața, precum și nevoia de a lua mereu medicamente, l-au împins către studiul medicinii și că el căpătase obișnuința de a practica această artă. După terminarea studiilor, practică un timp retorica. Dar, în acest răstimp, se pare că a purtat multe discuții cu sora sa mai mare, Macrina. Aceasta l-a înduplecat să pășească spre ținta adevăratei filosofii și înțelepciuni, încât, lăsând la o parte mândria lumească și ajungând să disprețuiască
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
ah! mon Dieu!" [Zola, Pot Bouille, p.32]. Comunicarea Parizienei include, mai mult decat comunicarea oricărei alte femei, ambele componente ale actului de comunicare: ascultarea și exprimarea. Tăcerea nu este o diminuare a sensului, ea ascunde o pluralitate de semnificații. Retorica "tăcerii" poate conține o poziție foarte fermă: "Elle resta tout droite, dans un silence glacé. Longtemps, îl la pressa de questions, avec une anxiété croissante; et la dignité muette de cette vierge semblait une fois encore le calcul savant d
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Flammarion, Paris, 1952 JAUSS, H. R., Pour une esthétique de la réception, Gallimard, Paris, 1978 JEAN, Georges, Le român, Seuil, Paris, 1971 JOUVE, Vincent, L'effet personnage dans le român, P.U.F., Paris, 1992 JUCAN, Marius, Fascinația ficțiunii sau despre retorica elipsei, Dacia, Cluj-Napoca, 1998 KERNBACH, Victor, Mit. Mitogeneză. Mitosferă, Casa Școalelor, București, 1995 KEYSERLING, Hermann, Franța, în KEYSERLING, Hermann, Analiza spectrala a Europei, Institutul European, Iași, 1993, p.43-69 KLEIMAN, Rita Ia., Dostoievskii: konstantâ poatiki, AȘ a Moldovei, Chișinău, 2001
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]