KorAP: Find »[drukola/base=rit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...195 196 197 ...223 >

5,555 matches

Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343

transformări În J. Boissevain, 1992; M.-F. Doray, 2000; M. Fellous, 2000; B. Myerhoff, 1977, 1982). Societățile moderne au preluat schema secvențială a riturilor de trecere și au aplicat-o În diverse tipuri de organizații. Astfel, În Întreprinderi au loc rituri de integrare și rituri de despărțire (la pensionare sau la plecarea În altă unitate). În același timp, micul ospăț colegial oferit de o persoană care tocmai a fost promovată reprezintă tot un rit de trecere polivalent, care afirmă atât comuniunea

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
1992; M.-F. Doray, 2000; M. Fellous, 2000; B. Myerhoff, 1977, 1982). Societățile moderne au preluat schema secvențială a riturilor de trecere și au aplicat-o În diverse tipuri de organizații. Astfel, În Întreprinderi au loc rituri de integrare și rituri de despărțire (la pensionare sau la plecarea În altă unitate). În același timp, micul ospăț colegial oferit de o persoană care tocmai a fost promovată reprezintă tot un rit de trecere polivalent, care afirmă atât comuniunea (vechiul statut), cât și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de organizații. Astfel, În Întreprinderi au loc rituri de integrare și rituri de despărțire (la pensionare sau la plecarea În altă unitate). În același timp, micul ospăț colegial oferit de o persoană care tocmai a fost promovată reprezintă tot un rit de trecere polivalent, care afirmă atât comuniunea (vechiul statut), cât și desprinderea (integrarea În noua funcție). La rândul său, viața din mediul liceal sau universitar este ritmată de ceremonii de intrare (examene, sărbători de deschidere a anului academic, baluri ale

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
baluri ale bobocilor) sau de desprindere (festivitățile de absolvire și petrecerile de adio precum balul de bacalaureat sau „spargerea grupei”). Studiind formele de integrare dintr-o celebră școală de artă, Monique Segré (2000, pp. 171-183) a identificat etapele standard ale riturilor de trecere: a) izolarea (separarea): tânărul este rupt de vechea colectivitate și (Încă) neacceptat de noul grup. El nu are un loc de lucru al lui, nu este inclus În activitățile celor mai mari, nu beneficiază de Îndrumarea unui maestru

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
acceptat, capătă un șevalet al lui, munca sa este recunoscută, profesorii Încep să se ocupe mai atent de evoluția sa artistică, capacitatea de a rezista „junglei” este apreciată ca o dovadă a faptului că „este artist Înnăscut”. Același mecanisme ale riturilor de trecere cu elemente de probe inițiatice au fost studiate și În alte medii profesionale: spre exemplu, etnografiile consacrate redacțiilor jurnalistice au relevat rolul „consacrator” al etapelor liminare, când nou-venitul este supus la umiliri simbolice și la diverse Încercări referitoare

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
al etapelor liminare, când nou-venitul este supus la umiliri simbolice și la diverse Încercări referitoare la capacitatea sa de a accepta regulile ierarhiilor formale și informale și exigențele sistemului de lucru din instituțiile mass-media (vezi sinteza În M. Coman, 2007). Riturile de inițiere sunt frecvente În profesiile militare, În cele care implică un grad crescut de pericol (foraje, marină, salvamont etc.) sau În școlile cu o organizare mai strictă (precum școlile militare, cele normale sau cele sportive). De asemenea, multe echipe

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
crescut de pericol (foraje, marină, salvamont etc.) sau În școlile cu o organizare mai strictă (precum școlile militare, cele normale sau cele sportive). De asemenea, multe echipe din diferite sporturi au proceduri de acceptare, formale și informale, modelate după schemele riturilor de inițiere. Una dintre cele mai interesante aplicări ale acestui pattern ritualic este cea oferită de antropologul Julian Pitt-Rivers (1987), care, pornind de la observația că existența unei funcții utilitare nu reduce cu nimic valoarea simbolică a unei acțiuni, interpretează procedurile

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
este cea oferită de antropologul Julian Pitt-Rivers (1987), care, pornind de la observația că existența unei funcții utilitare nu reduce cu nimic valoarea simbolică a unei acțiuni, interpretează procedurile din aeroporturi drept un ritual de trecere: Călătoria Începe prin mai multe rituri de separare: Înregistrarea bagajelor și cedarea lor (renunțarea la bunurile personale, până la sfârșitul zborului; controlul identității și renunțarea la instrumentul uzual al identității (buletin sau pașaport) În favoarea unui nou Însemn identitar - permisul de Îmbarcare; trecerea mai multor filtre de control

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
pot intra. Apoi urmează un șir lent de acțiuni care accentuează separarea: controlul pașaportului, autobuzele, așteptarea pentru a fi chemat (pentru Îmbarcare - n. M.C.), adunări urmate de dispersări, aceleași persoane a căror mișcare către stadiul liminal este punctată de mici rituri de deplasare, care marchează etapele separării și care creează starea mistică necesară pentru Îndeplinirea ritului central. Zona și statutul de margine (limen) este reprezentată de durata călătoriei cu avionul. Acum indivizii au o identitate incertă, nu sunt Încă acceptați În

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
așteptarea pentru a fi chemat (pentru Îmbarcare - n. M.C.), adunări urmate de dispersări, aceleași persoane a căror mișcare către stadiul liminal este punctată de mici rituri de deplasare, care marchează etapele separării și care creează starea mistică necesară pentru Îndeplinirea ritului central. Zona și statutul de margine (limen) este reprezentată de durata călătoriei cu avionul. Acum indivizii au o identitate incertă, nu sunt Încă acceptați În țara spre care se Îndreaptă și sunt mai puțin cetățeni ai țării pe care au

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
și li se mulțumește colectiv pentru că au ales o anume companie, accentuează statutul de comunitate indistinctă. Etapa de reintegrare Începe la ieșirea din avion, unde li se mulțumește individual pentru alegerea făcută și continuă prin reluarea, În sens invers, a riturilor de separare: redobândirea identității prin ștampila de la graniță, regăsirea bagajelor, ieșirea din spațiul inaccesibil oamenilor din afară (care nu călătoresc), intrarea În fluxul relațiilor sociale obișnuite (Întâlnirea cu familia și prietenii, primirea de către persoane oficiale din zona profesională obișnuită, solicitarea

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
realizate de J. Pitt-Rivers, 1987, pp. 51-68.) Liminalitateatc "Liminalitatea" Termenul a fost inventat la Începutul secolului trecut de Arnold Van Gennep, dar a devenit un concept bogat În valențe euristice În opera lui Victor Turner. În esență, acesta consideră că riturile sunt mecanisme culturale care permit controlarea schimbărilor sociale. De aceea, „ritul este, prin definiție, asociat cu tranzițiile sociale” (1977, p. 77). În mod obișnuit, existența socială este organizată În jurul unor sisteme de valori, de norme și de relații inegale, referitoare

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
fost inventat la Începutul secolului trecut de Arnold Van Gennep, dar a devenit un concept bogat În valențe euristice În opera lui Victor Turner. În esență, acesta consideră că riturile sunt mecanisme culturale care permit controlarea schimbărilor sociale. De aceea, „ritul este, prin definiție, asociat cu tranzițiile sociale” (1977, p. 77). În mod obișnuit, existența socială este organizată În jurul unor sisteme de valori, de norme și de relații inegale, referitoare la venituri, putere, ierarhie sau autoritate. Turner folosește termenul societas pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
semnul Întrebării de către sistemele rituale, care instituie situații și intervale de communitas. Aceasta desemnează „societatea ca o comunitate nestructurată sau foarte slab structurată și nediferențiată, chiar ca o comuniune de indivizi egali, care se supun numai autorității generale a oficianților ritului” (1969, p. 96). În timpul acestor perioade de communitas, societățile experimentează situații de dezordine acceptabilă, În care se produce o dezmembrare (dis-membering) a relaților sociale, a normelor de comportament, a sistemelor de clasificare, a valorilor și reprezentărilor culturale. Cu alte cuvinte

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
1969, p. 96). În timpul acestor perioade de communitas, societățile experimentează situații de dezordine acceptabilă, În care se produce o dezmembrare (dis-membering) a relaților sociale, a normelor de comportament, a sistemelor de clasificare, a valorilor și reprezentărilor culturale. Cu alte cuvinte, ritul permite descompunerea constructelor sociale, altfel de neatins și de necontestat, În unitățile lor elementare, adică În valorile și reprezentările care stau la baza edificiului social și cultural. Turner numește aceste entități fundamentale „rădăcini paradigmatice” (root paradigmes) și consideră că ele

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
vedea, pe durata stării de communitas, participanții la ritual pot efectua diferite experimente simbolice, pot realiza combinări neașteptate ale acestor rădăcini paradigmatice, pot crea narative mitice neașteptate și contestatoare, toate contribuind la o Îmbogățire simbolică a sistemelor culturale. La terminarea ritului, etapa de dezmembrare și de liminalitate Încetează, iar societatea intră Într-o perioadă de reconstituire a sistemelor ei fundamentale (re-membering). După cum lesne se poate observa, schema: societas - dis-membering - communitas - re-membering - societas reia și aprofundează modelul ternar al riturilor de trecere

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
La terminarea ritului, etapa de dezmembrare și de liminalitate Încetează, iar societatea intră Într-o perioadă de reconstituire a sistemelor ei fundamentale (re-membering). După cum lesne se poate observa, schema: societas - dis-membering - communitas - re-membering - societas reia și aprofundează modelul ternar al riturilor de trecere construit de Arnold Van Gennep. Numai că liminalitatea (elementul mediator Între separare și integrare) apare ca o configurație ceremonială mult mai complexă, care implică, pe de o parte, procesele sociale și culturale de dezmembrare și reconstituire și, pe

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
mai complexă, care implică, pe de o parte, procesele sociale și culturale de dezmembrare și reconstituire și, pe de altă parte, sistemele mitice și rituale care asigură funcționarea și mecanismele de semnificare specifice stării de communitas. În felul acesta, esența ritului constă În faptul că el reprezintă un construct cultural ce creează și legitimează momente de interstițiu, radical diferite de formele strict organizate și rigide ale vieții uzuale. Altfel spus, ritul (nu trebuie uitat că Turner plasa În categoria „ceremoniilor” manifestările

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de semnificare specifice stării de communitas. În felul acesta, esența ritului constă În faptul că el reprezintă un construct cultural ce creează și legitimează momente de interstițiu, radical diferite de formele strict organizate și rigide ale vieții uzuale. Altfel spus, ritul (nu trebuie uitat că Turner plasa În categoria „ceremoniilor” manifestările simbolice care consacră ordinea existentă) se definește ca un prag Între ceea ce a fost și ceea ce va fi, ca un interval și o configurație de tip liminal: Liminalitatea este o

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
eliberare de constrângerile culturale și de clasificările sociale” (1968, vol. X, p. 581), așadar ca o sursă de potențialitate, de reflecție, de creație (culturală) și de schimbare (socială). Instituind și legitimând asemenea forme de agregare socială și de acțiune simbolică, ritul funcționează ca un mecanism generator de structuri sau modele de structuri sociale noi: „Semnificațiile, În cultură, tind să fie produse la interfața dintre subsistemele culturale deja stabilite. ș...ț Liminalitatea reprezintă acest interstițiu temporal ale cărui proprietăți inversează proprietățile caracteristice

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Victor Turner a adâncit și nuanțat conceptul de liminalitate. În esență, pentru antropologul englez liminalitatea este sinonimă, funcțional, cu antistructura și communitas: ea circumscrie modurile alternative de organizare socială și de semnificare culturală. Aplicat inițial pentru a descrie funcționarea specifică riturilor de trecere, În analizele consacrate vieții ceremoniale a populației Ndembu din Zambia, unde Turner a efectuat cercetări de teren (1967), conceptul de liminalitate a fost apoi extins pentru a explica mecanismele specifice unor ansambluri rituale precum pelerinajul, inițierile, carnavalurile, existența

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Însăși existența ei, communitas pune sub semnul Întrebării regulile sociale structurale și sugerează noi posibilități (1974, p. 202). De aici derivă caracterul periculos, amenințător, al oricărei secvențe liminale. Și, implicit, caracterul ambivalent al oricărui sistem ritual. Pe de o parte, ritul ține oarecum În frâu nemulțumirile și aspirațiile de schimbare, le oferă o formă „legitimă” de manifestare și le sublimează În simbolic (regăsim aici ecourile modelului „riturilor de rebeliune” propus de Max Gluckman). Pe de altă parte, ritul face posibilă exprimarea

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
secvențe liminale. Și, implicit, caracterul ambivalent al oricărui sistem ritual. Pe de o parte, ritul ține oarecum În frâu nemulțumirile și aspirațiile de schimbare, le oferă o formă „legitimă” de manifestare și le sublimează În simbolic (regăsim aici ecourile modelului „riturilor de rebeliune” propus de Max Gluckman). Pe de altă parte, ritul face posibilă exprimarea tensiunilor sociale, le aduce În prim-planul conștiinței colective și oferă modele alternative de organizare socială, care, deși simbolice, nu sunt prin aceasta mai puțin amenințătoare

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de o parte, ritul ține oarecum În frâu nemulțumirile și aspirațiile de schimbare, le oferă o formă „legitimă” de manifestare și le sublimează În simbolic (regăsim aici ecourile modelului „riturilor de rebeliune” propus de Max Gluckman). Pe de altă parte, ritul face posibilă exprimarea tensiunilor sociale, le aduce În prim-planul conștiinței colective și oferă modele alternative de organizare socială, care, deși simbolice, nu sunt prin aceasta mai puțin amenințătoare pentru puternicii momentului. Evocând o metaforă a lui Turner, unul dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
fixate, ea este asemenea unui leu fără colți. Communitas este amenințătoare și extatică, dar numai dacă limitează Îndeajuns pentru a putea să ne ducă mai departe (1975, p. 64). În al doilea rând, resursele ei sunt utopice. După Victor Turner, riturile creează, prin instituirea intervalelor de liminalitate și În antiteză cu logica normativă a societas, un spațiu subjonctiv (al lui „s-ar putea”, dar „nu poate fi” durabil), care eliberează, temporar, membrii unei culturi de opresiunea ierarhiilor sociale și a modelelor

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]