17,708 matches
-
care, alături de inspirate eseuri literare, autoarea a inserat și prezentări de cărți, „fotografiind”, „radiografiind” și ... III. ION IANCU VALE - NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016. Vocea crainicului rostea ultimele cuvinte ale disertației despre microbi: „...de aceea trebuie să fim extrem de precauți, microbii invizibili și nenumărabili plutesc în aer, în apă, se găsesc pe alimente, pe lucruri, ei sunt pretutindeni unde sunt oameni, plante, pretutindeni unde este viață, așa că
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
împrăștie măruntaiele pe podea, se aplecă să-i ridice carcasa golită, dar se răzgândi imediat, zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul și o zbughi afară. Citește mai mult Vocea crainicului rostea ultimele cuvinteale disertației despre microbi:„...de aceea trebuie să fim extrem de precauți,microbii invizibili și nenumărabili plutesc în aer,în apă, se găsesc pe alimente, pe lucruri,ei sunt pretutindeni unde sunt oameni, plante,pretutindeni unde este viață, așa că...” Policarp
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
de biruință Și pot să sufăr, pot să iert Sunt trandafirul de grădină Cel cu petala aromată Sunt floarea ce durere-alină Și dragostea o dărui toată Sunt crinul plin de puritate De o regală frumusețe Sunt floarea prinsă în citate Rostite cu delicatețe Sunt cala plină de mândrie Ce mă înalț cu fruntea-n vânt Sunt floarea care miri îmbie Să se unească-n legământ Sunt un bujor timid prin lume Din tufă ridicat sfios Sunt floarea ce roșesc la glume
VERSURI PENTRU VOI, DE FLORII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366050_a_367379]
-
ce aleargă beteagă/ și-și caută rămășițele prin tine. Și ce dacă? Nu asta ne e menirea? Îndrăznesc să afirm că asemenea poeme trăiesc difuz, inexprimabil, în fiecare dintre noi, dar, din lipsa hainelor, nu pot ieși în lume. Se rostesc însă în noi, în ceasurile de meditație când, aparent, suntem singuri, dar de fapt în compania întregii lumi, a necuprinsului invitat la dialog. Abia atunci vorbele își arată acolo în ele și între ele întreaga corolă de valențe și virtuți
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
multor ediții, de sprijinul talentatului artist plastic brăilean, prof. Hugo Mărăcineanu, care a susținut și încurajat participanții să aștearnă pe planșe ceea ce simt ei, viziunea lor asupra minunatelor locuri din Bărăgan. O adevărată lecție de educație plastică au fost cuvintele rostite de profesor în deschiderea competiției. Așadar, elevii au fost încurajați de către organizatori să surprindă în desenele lor imaginile atât de frumos dăruite de natură Bărăganului, câmpia înverzită, zăpezile viscolite, spuma valurilor dunărene, zborul păsărilor, umbra unui copac, macii înfloriți, scene
CONCURSUL JUDEŢEAN DE PICTURĂ CULORILE BĂRĂGANULUI, EDIŢIA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366057_a_367386]
-
în vederea unei radiografii corecte și a unui diagnostic exact. Dacă, asemenea mie, și el simte înălțimea de care vorbeam, și o simte categoric, gândul se purifică și ucigașul de timp și răbdare se vede achitat. Restul, poștașul inspirat îl va rosti singur. Am făcut, acum o săptămână, a doua corectură la ultimul meu volum din tetralogia „Ingeniosul bine temperat”. Cu acestea, am încheiat un ciclu al vieții, proiectat aproape întreg la 18 ani. Dar bucuria încheierii, la lectura în pagină tipărită
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
printre ramuri. Cuvintele acum se derulau doar în mintea fiecăruia. Ca într-un film mut ce rula în fața lor, sugerând vorbele ce le-ar fi vrut fiecare să le spună celuilalt. Erau cuvinte așternute nu pe hârtie de scrisoare, ci rostite pe pagini de vis în derulare al vieții ce va fi să vină, pagini parfumate, pline de farmec, pline de freamăt, sau pline de iubire. Era sentimentul care le lipsea și pe care-l așteptau să-l găsească aici la
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
apropierea sălașurilor încărcate de istorie și de smerenie. Pentru cei doi cuvintele nu-și mai aveau rostul. Ar fi distrus orice frumusețe a gândurilor lor încărcate de dorinți, de pasiune și mai ales de nevoia de iubire. Cuvintele vor fi rostite atunci când vor încerca să accentueze magia simțămintelor, fiecare gând împletindu-se cu aspirațiile, visele, dar mai ales cu bucuriile mult așteptate de la viață. Până acum au avut în afara dezamăgirilor din partea celui sau celei cărora le-au încredințat simțămintele, doar deziluzii
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
prin bunăvoința sa caracteristică, apucase să-i spună. De data aceasta el era în postura de a-și mărturisi iubirea în fața Adrianei și îi venea tare greu s-o facă. I se părea penibil ca la vârsta lui să mai rostească declarații de dragoste unei femei, ca un adolescent. Privind-o, putea citi în strălucirea ochilor ei că și ea trăiește aceleași sentimente pentru el, așa că misiunea îi va fi mai ușoară. Și totuși cum va proceda? Cum are să-i spună
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
mângâie această superbă dimineață. Este ca vântul ce se strecoară săgalnic deasupra Oltuluiși deasupra acestei văi dintre munți Coziei, și-mi răsfață părul, limpeindu-mi gândurile. Ultimul vers al poemului recitat, este ca o ultimă silabă pe care vreau să o rostesc înainte de a pleca în lumea visului... și primul meu gând de care nu mă voi rușina niciodată, este la noaptea ce-a trecut. Iartă-mă că n-am putut fi mai bună decât roua dimineții de primăvară, decât apusul crepuscular
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
zile sau până la anumite sărbători de primăvară (Mucenici, Blagovistenie, Florii, Sfintele Paști), până la înflorirea pomilor fructiferi sau a unor arbuști precum măceșul. În alte locuri, mărțișorul era purtat până la sosirea păsărilor călătoare, când era aruncat în direcția de unde veneau acestea rostindu-se: ,, Ia-mi negretele și dă-mi albetele”. În cazul în care mărțișorul era purtat până la înflorirea pomilor, acesta se atârna pe crengile înflorite iar cu banul de la fir se cumpăra vin roșu și caș proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de
POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365234_a_366563]
-
ne așteaptă învoirea ! Veți jura cu toți că doar asta a comandat ! Clar ? - Clar !.... Ideea a prins la întregul pluton. Silueta plutonierului a început să devină din ce în ce mai mică în vreme ce soldații executau conștiincios salturile înainte pentru a câștiga bătălia. Glasul ce rostea cu disperare comanda „ Pluton! Stânga împrejur ! ” a devenit din ce în ce mai stins până ce s-a pierdut cu desăvârșire. După mai bine de o oră pertrecută în voie, în aer liber, un glas răgușit le-a dat de înțeles că învoirea lor, din
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
și fără mască, târâș sau în salturi, la deal și la vale, prin ierburi, pe terenul mlăștinos sau printre copaci, neregretând nicicum cele spuse la adresa comandantului grupei a treia, stăruindu-i în minte o singură întrebare ce nu o putea rosti, încercând să o exprime prin priviri ori de câte ori i se ivea ocazia: „ai înviat labagiule ?! Nu prea înviase. Starea de șoc l-a măcinat mult mai mult decăt pe cel care se simte în largul lui zburdând pe terenul de instrucție
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
medalii și statuete și s-au făcut lansări de cărți. Într-un alt articol, voi scrie mai pe larg) Sărbătorirea s-a încheiat cu expresiva recitare, de către dl. Al. Fl. Țene, al superbului său poem: Mi-e dat să-mi rostesc gândurile să visez în Limba Română, fiecare cuvânt un fagure, ca mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trudește un străbun, veghează o baladă. Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri păscute de
31 AUGUST-ZIUA LIMBII ROMÂNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365311_a_366640]
-
cărare, o altă speranță, o clanță pentru o altă, o altă... până rămâne măduva Limbii Române. În fiecare cuvânt e un oier, un țăran care face holda să cânte imnurile acestui pământ scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente ale brazdelor. Rostiți un cuvânt în limba noastră și veți simți și gustul mierii și vânturile veacurilor și mirosul câmpiilor. Rostiți un cuvânt în Limba Română și veți auzi mângâierile mamei și vorbele tatei grele ca piatra din temelia casei. Ascultați un țăran
31 AUGUST-ZIUA LIMBII ROMÂNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365311_a_366640]
-
cuvânt e un oier, un țăran care face holda să cânte imnurile acestui pământ scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente ale brazdelor. Rostiți un cuvânt în limba noastră și veți simți și gustul mierii și vânturile veacurilor și mirosul câmpiilor. Rostiți un cuvânt în Limba Română și veți auzi mângâierile mamei și vorbele tatei grele ca piatra din temelia casei. Ascultați un țăran vorbind ogorului și veți vedea cum trec cuvintele din hrisoave în versurile eminesciene precum ploaia în rădăcini. Aceasta
31 AUGUST-ZIUA LIMBII ROMÂNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365311_a_366640]
-
ntristeaz-așa Poeme fără punctuație! Nici majuscule nu sunt, la margine de rand Sau sunt poate, "învechita" pînă și în...Gând? Îmi cer scuze, de-i așa și mă voi retrage. Gândul care-mi face grevă, voi lăsa în pace... Să rostească tot ce vrea, chiar de nu vă place Unora sau altora; gândul nu-mi va tace! Despre dor și despre chin voi scrie în rânduri... Inima o voi deschide și-ale mele gânduri. Am învățat de la El...ce scria în
GREVA GÂNDULUI de DOINA THEISS în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365342_a_366671]
-
ulița noastră casele părăsite sătenii lipsă. * pârâul vecin(Băluț) scos de furtuni din matcă ruptă tăcere. * zilele curg trist fără sărbători sacre clopotele tac. * nimeni nu spune satul în veșnicie clipe în fugă. * cine mai știe cum se nasc minunile rostește crezul. Referință Bibliografică: ulița copilăriei / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1248, Anul IV, 01 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ULIŢA COPILĂRIEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365370_a_366699]
-
de oameni din mai multe țări. - Andrei, spune-le și lor ce ne-ai povestit nouă! l-a îndemnat Fănel, cel mai bun prieten al lui. Și așa ele nu au voie să meargă acolo niciodată... - Asta-i bună! a rostit Mihaela cu vocea ei de soprană. De ce crezi tu că n-o să-l văd? Am să-mi rog părinții să renunțe la planul lor și să mergem acolo. Și așa, am auzit că o excursie de câteva zile pe litoralul
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
semn, toate privirile se îndreptară spre Mariana, dar și spre Sandu, dojenitoare. Calm, privindu-i pe toți, pe rând, unul câte unul, Andrei făcu semn de liniștire cu mâna și le vorbi rar, atent la formularea cuvintelor pe care le rostea. - Doresc să fim bine înțeleși. Nu se poate povesti ceva serios în felul acesta. Nu este bine să întrerupem șirul... Întrebările, din curiozitate ori din lipsă de înțelegere, să vină la urmă. Adică, să se pună după ce vă povestim totul
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
de reală încât dacă ar exista comanda „ lacrimi de voie !... ” și s-ar primi acest ordin nimeni nu ar pregeta să-l execute. Sunt cu toții afectați de cele întâmplate, fiecare în felul său. Ceea ce este comun tuturor, este muțenia ; sunt rostite doar comenzile strict necesare, nimeni nu comentează nimic. Cei din plutonul operativ execută comenzile cu încetineală. Nimeni nu le reproșează nimic. În mintea fiecăruia se derulează amintiri legate de Comănescu. Albert revede și iar revede fiecare secvență amintindu-și fiecare
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
zeflemitor „Ce faci, iar te ocupi de farmece ?! Luată prin surpridere, a reacționat ca fiind electrocutată. Au urmat rugăminți ca nu cumva să fie dată în vileag, mai ales în fața soțului, obținând promisiunea. * El, Albert, a rămas împietrit imediat ce a rostit, la adresa Ericăi, vorbe ce nu le-ar fi putut rosti niciodată : „vierme ce ești! ”. Se aflau în apartamentul Aureliei, aliata lor și doar se îndepărtase puțin pentru a o privi contemplativ. Doar împietrirea și bâiguielile, de după împietrire au convins-o
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
surpridere, a reacționat ca fiind electrocutată. Au urmat rugăminți ca nu cumva să fie dată în vileag, mai ales în fața soțului, obținând promisiunea. * El, Albert, a rămas împietrit imediat ce a rostit, la adresa Ericăi, vorbe ce nu le-ar fi putut rosti niciodată : „vierme ce ești! ”. Se aflau în apartamentul Aureliei, aliata lor și doar se îndepărtase puțin pentru a o privi contemplativ. Doar împietrirea și bâiguielile, de după împietrire au convins-o că ceea ce rostise fusese străin de orice gând al lui
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
vorbe ce nu le-ar fi putut rosti niciodată : „vierme ce ești! ”. Se aflau în apartamentul Aureliei, aliata lor și doar se îndepărtase puțin pentru a o privi contemplativ. Doar împietrirea și bâiguielile, de după împietrire au convins-o că ceea ce rostise fusese străin de orice gând al lui. * Potrivnic s-a simțit a fi și el atunci, doar atunci, când i-a mărturisit Ericăi de legătura lui cu Tamara chiar dacă o astfel de legătură era iertată dinainte de a se petrece, existând
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
nu se putea interpune nimeni decât doar vremelnic ; convingere pe care o declara, pentru a nu se naște confuzii. La despărțire, ca un gest firesc, s-a limitat la a-i strânge mâna prietenește. A urmat o ezitare și a rostit a scuză : - Nu am cum să o părăsesc, este într-o situație nefericită... - Înțeleg. - Bine. Vacanță plăcută ! - Vacanță plăcută și ție ! * ,,Petrecerea vacanței de după sesiune nu a fost decât așteptare. Aștepta continuu un semn de la Erica, o scrisoare, o telegramă
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]