6,982 matches
-
accepta în patul ei cu ușurință. Vestea s-a răspîndit repede și Lara constituia materialul didactic pentru toți cei care reușeau să-și șteargă nasul singuri. Oamenii n-o blamau și o ajutau cu ce puteau și ei, că erau săraci lipiți pămîntului. Vecinul din deal, Costică Bostan, aducea și el fetei cîte ceva și ea îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță. Mata ai rămas tătuța meu, ofta Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ăsta este apolitic. Da, dar l-au pus director de spital cei de la conservatori. Omul nostru, nemaiputînd suporta, s-a dus chiar și la unul din opoziție. Din întîmplare, dar absolut din întîmplare, a dat ortul popii. L-a terminat, săracul. Medicul... Cum, omule? Era din alt partid. Dumnezeu să-l ierte. Pe cine? Pe medic, evident. Floricel În orice grupă, echipă, clasă, trebuie să existe unul sau mai mulți indivizi care sînt altfel decît restul. În plutonul meu de la școala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zîmbesc în continuare și nu se clintesc din loc. Vă rog, vrem puțină tihnă, țip puțin la ei. Lasă-i dragă, spune Victor, nu mă deranjează. Totuși este jenant să stea aici cu ochii holbați la noi. Stau și ei săracii. O să le dăm ceva de mîncare. Dar mi-ai spus că-i pustiu pe aici... Păi, așa este. Și atunci, ăștia de unde au apărut? Din pustiu, glumește Victor. Accept situația și îi las pe cei doi tineri să se holbeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se plimba și el prin amintiri. Într-un tîrziu, rupe tăcerea. Am avut un cîine extrem de inteligent și de loial. Cînd lipseam, nu mai mînca. N-am putut să-l salvez. Ochii lui Georges devin triști și inundați de lacrimi. Săracu', te înțeleg. Privește în altă parte. Nu-i tulbur momentul și tac. Peste un sfert de ceas trecem la ale noastre și încet dar sigur revenim cu picioarele pe pămînt. A fost o seară minunată. Georges a invitat în onoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mi-a cîntărit cașcavalul. La verificare, acasă, am găsit lipsă o jumătate de kilogram din cele trei cumpărate. Anafura mamei lui de latino-american! Ce-ai spus? "To be or not to be", nevastă. Parcă am auzit "anafura"... O lua Hamlet săracu', cam știa că i-a sunat ceasul. Îmi măcinam nervii cînd un cubanez mă tampona din cauză că avea chef să meargă înapoi cu rabla lui. Și ce tablă de tanc avea! De ce ai dat înapoi? (mă nătărăule, adaug în românește). S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-i mai scump. Tac și-l iscodesc. Ești sărac sau așa și așa? Sînt așa și așa. Dar am fost foarte bogat. Bea romul ca pe apă și eu țip după altul. Înainte de Revoluție, aveai proprietăți, nu? Nici vorbă. Eram sărac lipit pămîntului pe atunci. A, deci ai făcut avere după... Cam da, răspunde enigmatic. Romul vine rapid și omul îl soarbe cu venerație. Eh, cubanez. Mai bun nu face nimeni, spune vanitos. Eu încerc să privesc în altă parte. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ne invită acasă. Acolo nu găsește cheile de la ușă. După cercetări, se constată că a luat alt pardesiu din garderoba organizată cu ocazia simpozionului. Un alt cunoscut, tot savant, găsește niște chei în tramvai. Doamna taxatoare, vi le las, poate, săracul, le va căuta și să i le dați... Ajuns acasă, nu găsește cheile de la ușă. De fapt, își "găsise" propriile chei în tramvai. Exemple sînt cu nemiluita despre savanții aceștia minunați. Eu mă opresc la Veronica, o româncă frumoasă foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este minunată, să mi-o aduci s-o văd. N-o pot trezi așa de dimineață. Poate sîmbătă... Sigur, cînd o să poți. Și, spune, cum a fost duhul rău și dacă chiar a dat peste tine? A dat, domnule. Eram săraci și multe fete de condiția mea se îmbrăcau frumos, trăiau bine dacă aveau prieteni printre turiști. În general, erau pensionari foarte generoși și, uneori, le trimeteau bani, chiar cîte un an, doi. Adică lunar. Eu nu mă puteam apropia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și cînd mă atingeau puțin, începeam să plîng. Norocul tău, Zulueta. Te protejai într-un fel... Dar ar fi fost preferabil. Eu m-am îndrăgostit de Domenique, un francez care a stat în port trei luni. Era frumos, delicat și... sărac. Adică nu prea avea bani. Zulueta privește în gol. În acel moment o fereastră se deschide în amintirile sale și prin ea vede timpurile de atunci. Tăcerea devine jenantă și eu mă feresc s-o trezesc, s-o aduc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
neutralizează menținîndu-l la fundul apelor... Face o pauză și propune natural: Să mergem pe terasă. Acum în România este mai bine? Da, am avut unele dificultăți la început. Se pun însă bazele unei dezvoltări economice sănătoase. Dar aveți și mulți săraci, cerșetori, șomeri, copii neșcolarizați. Sigur, avem de toate. Important este că dezvoltarea este generată de competiție. Inițiativele indivizilor constituie adevărata avere a unei țări, a unei națiuni. Da, așa se spune. Probabil vreți să vă fac unele precizări din forma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
voievodul Petru Schiopu: „Era om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte. Stia limba turcească, cea grecească și cea românească, pe toți îi odihnea în tot chipul, mai ales el era milostiv cât se poate față de robi, de săraci, de mănăstiri, de biserici, de preoții de acolo și străinii, așa încât orice om se miră cum în locuri ca acestea s-a putut găsi unul cu o astfel de fire, mărinimoasă și foarte înțelept și foarte drept în judecățile lui
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
două sate din ținutul Sorocii și a jumătate din satul Movileni cu heleșteu și vad de moară pe Jijioara în ținutul Iașilor. Jumătatea Movilenilor cu cele ale lui „l-au dat ca să fie la bolniță care au făcut-o pentru săracii calici la sfânta mănăstire (Golia). Si iarăși au mai dat lor (săracii calici) trei fălci de vie de la Cotnari din Dealul Sărat...și două fălci de vie din Deal de la Piscu...cu cramă în Dealul Balamutului, și o falce și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
heleșteu și vad de moară pe Jijioara în ținutul Iașilor. Jumătatea Movilenilor cu cele ale lui „l-au dat ca să fie la bolniță care au făcut-o pentru săracii calici la sfânta mănăstire (Golia). Si iarăși au mai dat lor (săracii calici) trei fălci de vie de la Cotnari din Dealul Sărat...și două fălci de vie din Deal de la Piscu...cu cramă în Dealul Balamutului, și o falce și giumătate de vie ce este din Rediul Domnesc. Toate acestea au fost
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dăruite Goliei de „Mărica, giupâneasa răposatului Chiriță postelnic”. Ei! Ai băgat de seamă ceva?Stiam că la mănăstirea Golia a fost „bolniță”, dar, că ea exista deja pe la 1620, asta nu aflasem. Si a avut viață lungă această „bolniță pentru săracii calici”, pentru că au fost mutați la Socola abia în 1905! Aș îndrăzni să te rog ceva, mărite Spirit, dacă nu este cu supărare. - Curaj, dragule. - Te rog să mă lași să urc totuși sus pe terasa turnului clopotniță. - Nu avem
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de sare...unul, cum și din țarini și din fânaț...din toate să ia dijmă pe obiceiu încă și din chirie ce s-ar căde ...și din dughenile ce sântu în târgu...să să afle totdeauna stătătoare și nestrămutată cheltuiala săracilor de bolnavi, ce să cade după orânduială.” Apoi „S-au socotit și s-au hotărât ca să fie în epitropiia breslei neguțitorilor din Iași; și cel orânduit...să poarte grijă pentru toate veniturile și cheltuielile cu frica lui Dumnezeu.” - N.A.Bogdan
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ca pe o muscă în spate și l-a dus către tunuri. S-a întâmplat ca berbecul cu pricina să fie al lui Grigoruță. Bineânțeles că ne-am dat seama ce urma să se petreacă. Soarta berbecului era pecetluită. Grigoruță, săracul, a intrat în panică. s-a apropiat de rusnaci și a început să-i implore, cu lacrimi în ochi. Nu-l tăia, bădie ! Îl trăgea de rubașcă Grigoruță pe găliganul cu satârul în mână. Mă omoară ăl de taică-miu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
inima și gândirea mea. Poate o să găsesc o persoană care să înțeleagă mai bine profesia mea, preocupările mele profesionale, pe lângă cea de gospodar și, de ce nu, îmi place și grădinăritul în timpul când nu sunt solicitat. - De aceea și proverbul : « vai săracu dascălu / când aude clopotu / lasă coasa-n buruiene / și fuge după pomene !, interveni cu o glumă, pentru a se mai slăbi încordarea discuțiilor, crezute prea profunde, de Emilia. - Ai găsit momentul, Emilia, să mă ataci, cu această veche zicală. Credeam
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
eșec personal, sau comunitar, asupra soartei neprielnice. Lehamitea, cunoscută de monahi drept „acedie“, oboseală a inimii, suspensie a reperelor, „noapte duhovnicească“, e un fel de a-ți trăi, anticipativ, dispariția. Da, știu, avem o țară „grea“, românii sunt cum sunt, săracii își asumă, inerți, sărăcia, iar bogații sunt prostiți de avere, strada arată jalnic, salariile scad și prețurile cresc, guvernul e îngălat, președintele e simultan prea autoritar și prea slab, dominat de umori dezordonate. Majoritatea televiziunilor exală o miasmă de mahala
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
votăm pe nimeni, pentru că îi disprețuim pe toți. Înrăirea generală este și efectul unor conjuncturi exterioare. Scăderea nivelului de trai nu e de natură să binedispună. Sărăcia te înrăiește, tot astfel cum bogăția scăpată de sub control tinde să te prostească. Săracul e nervos, resentimentar, înclinat spre acreală și violență. Sentimentul insecurității te înrăiește de a semenea. Trăiești îngrijorat, fără proiecte de durată, fără garanția că ești protejat de legi și instituții. Politicienii joacă pe altă scenă decât scena pe care trăiesc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
îndreptățire, că, în vreme ce despotismul e o proastă înțelegere a puterii, democrația e o proastă înțelegere a egalității. Înțeleasă strâmb, idolatrizată, interpretată tendențios, egalitatea devine substratul unei frustrări generale. Ea este mereu subminată de un vicios - dat ineluctabil - instinct al comparației: săracul vrea să achiziționeze în speranța (utopică) a unei egalități cu bogatul, bogatul vrea să fie și mai bogat, la fel de bogat ca cei care l-au depășit deja. și unii, și ceilalți simt că nu au destul și tremură la ideea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prestigiu, despre care, e drept, noii îmbogățiți n-au nici cea mai mică idee. Mai întâi, luxul (adică ceea ce depășește sfera „necesarului“) e un concept relativ și istoric. Multe din cele care trec azi drept necesare apăreau ieri ca lux. Săracul resimte stricta satisfacere a nevoilor curente drept lux. În același timp, artele în genere, un lux prin gratuitatea lor, sunt resimțite de oameni drept o necesitate. Grădinile sunt un lux (câțiva economiști francezi din secolul al XIX-lea reproșau englezilor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
al Bucovinei, să implice la nivel provincial biserica ortodoxă în acțiunile de asistență socială, ce vizau pe locuitorii săraci. Pe măsură ce numărul nevoiașilor din provincie s-a înmulțit, Administrația Bucovinei constanta că "rânduiala sau planul cel început pentru ținerea calicilor și săracilor... numai în Bucovina n-au putut veni la sfârșitul său, pentru că nărodul nu este îndestul plecat către fapta cea bună a milosteniei și îndurării către săraci"151. De aceea, urmărind ameliorarea condiției existențiale a categoriilor celor mai defavorizate ale societății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
înmulțit, Administrația Bucovinei constanta că "rânduiala sau planul cel început pentru ținerea calicilor și săracilor... numai în Bucovina n-au putut veni la sfârșitul său, pentru că nărodul nu este îndestul plecat către fapta cea bună a milosteniei și îndurării către săraci"151. De aceea, urmărind ameliorarea condiției existențiale a categoriilor celor mai defavorizate ale societății, se cerea insistent, prin intermediul episcopului Vlahovici, ca preoții să educe "poporenii" în spiritul milosteniei, pentru ca "să ție prin milă, pe săraci și calici"152. În același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a milosteniei și îndurării către săraci"151. De aceea, urmărind ameliorarea condiției existențiale a categoriilor celor mai defavorizate ale societății, se cerea insistent, prin intermediul episcopului Vlahovici, ca preoții să educe "poporenii" în spiritul milosteniei, pentru ca "să ție prin milă, pe săraci și calici"152. În același timp, parohilor le revenea sarcina de a recenza numărul săracilor existenți în fiecare sat sau oraș. Săracii beneficiau, conform unor reglementări din perioada iosefină, de anumite scutiri ce priveau taxa de timbru și taxele judecătorești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
celor mai defavorizate ale societății, se cerea insistent, prin intermediul episcopului Vlahovici, ca preoții să educe "poporenii" în spiritul milosteniei, pentru ca "să ție prin milă, pe săraci și calici"152. În același timp, parohilor le revenea sarcina de a recenza numărul săracilor existenți în fiecare sat sau oraș. Săracii beneficiau, conform unor reglementări din perioada iosefină, de anumite scutiri ce priveau taxa de timbru și taxele judecătorești, pe baza atestatelor de pauperitate obținute de la preoții comunităților. Constatându-se unele nereguli în această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]