5,379 matches
-
creștinii care contribuie la amenajarea și înfrumusețarea Sfintei Biserici sunt trecuți în jurnalul bisericii care a fost început din anul 2006 pentru a păstra amintirea evenimentelor și a persoanelor de bună credință pentru generațiile viitoare. În anul 2009, la adunarea sătenilor, organizată de preotul paroh, s-a decis că Sfânta Biserică ar necesita reparație capitală. Pentru aceasta este nevoie de a face un proiect însoțit de expertiza tehnică a bisericii. La moment proiectul este finisat și este necesar aportul tuturor creștinilor
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
avea să-i pună pecetea neagră integrării sale familii.Boierului nu-i erau destul bogățiile sale și punea mîna pe bogățiile boierilor vecini, ba chiar și pe a țăranilor nevoiași.Cel mai rușinos a fost observat de ochiul neadormit al sătenilor și prin întunericul de la cotiturile drumurilor așteptindu-și prada.Această patimă ia mai adăugat un nume pe lînga cel dăruit de părinți și de preot în urmă sfîntului botez și pe lînga cel dat de sat și feciori, astfel el a
Voroteț, Orhei () [Corola-website/Science/305237_a_306566]
-
adăugat un nume pe lînga cel dăruit de părinți și de preot în urmă sfîntului botez și pe lînga cel dat de sat și feciori, astfel el a fost numit „vor” adică hoț, iar dacă cineva din fii săi sau săteni veneau la dînsul, oamenii spuneau că vin la vor-ateț, de unde a și rămas rădăcina satului „Voroteț” ÎI Altă legenda spune că aceste pămînturi erau foarte bogate.Pe alealuri și cîmpii erau păduri,lemnul cărora era căutat de lucrătorii de corabii
Voroteț, Orhei () [Corola-website/Science/305237_a_306566]
-
și în primul rând, a celor de prelucrare a materiei prime agricole. Însă acești factori au influențat în mod diferențiat în diferite perioade asupra nivelului general de dezvoltare economică, a specializării și amplasării ramurilor economiei. Conform unor documente din 1874 sătenii aveau în comun 1504 de desetine de pământ, iar unii moșieri dețineau și ei un număr mare de desetine: Anastasia Miliniova și Anna Tanaskaia dețineau 3250 desetine, Constantin Stoianov - 664 desetine, Bubanovskii - 380 desetine, Secidevanda - 320 desetine. În anul 1910
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
în satul vecin Țipala pentru a asculta slujba. Începând cu 1987, biserica a fost deschisă din nou. Din anul 1989 slujitor al bisericii este Sârbu Alexei. În prezent biserica se află în reparație capitală care se efectuează cu ajutorul financiar al sătenilor. În sat este Casa de Cultură, care a fost construită în anul 1978, capacitatea de 500 locuri. În urma lichidării Cooperativei Agricole de Producție Puhoi, în anul 1999, clădirea Casei de Cultură, care era într-o stare deplorabilă, a fost transmisă
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
79 de ani ca culac. Când au venit să-l ia NKVD-iștii, soția Nadia a sărit din camion și s-a ascuns în pădure. Astfel a trăit pe ascunselea, cu numele de "pădureancă", până la moartea lui Stalin. Și alți săteni au evitat deportarea ascunzându-se, plecînd din sat și lucrând cu documente străine. O altă parte de săteni (19) au căzut în lupte pe fronturile celui de al doilea război mondial, dintre care majoritatea au fost carne de tun în
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
camion și s-a ascuns în pădure. Astfel a trăit pe ascunselea, cu numele de "pădureancă", până la moartea lui Stalin. Și alți săteni au evitat deportarea ascunzându-se, plecînd din sat și lucrând cu documente străine. O altă parte de săteni (19) au căzut în lupte pe fronturile celui de al doilea război mondial, dintre care majoritatea au fost carne de tun în Polonia, Cehia, Germania în anii 1944-1945. La 1 august 1949 populația satului s-a redus la 581 de
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
când s-au înregistrat 38 de gospodării cu 93 de bărbați și 97 de femei. Au ajuns și mai săraci: aveau tot 14 cai, dar numai 60 de vite cornute mari și 90 de oi și capre. Peste 12 ani sătenii aveau 91 de vite cornute mari, dar vara dă peste ele o molimă și multe pier. Localnicul P. C. Scurtu scrie în 1892 că în satul Buzdugeni primăvara prețul unui cal era de 40-45 ruble, iar toamna abia de-1
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
1 vindeai cu 10-30 ruble, că prețul unei vaci primăvara era 35-45 ruble, iar toamna - de 9-30 ruble, că prețul unei perechi de boi primăvara era de 100 ruble, iar toamna - nu¬mai de 45-55 ruble. La l oct. 1897 sătenii aveau mari datorii față de zemstvă: Deomid Tăutu - de 175 ruble, Măria Teutul -de 163 ruble, Iosif și Măria Formund - de 207 ruble, urmașii Mariicii Otel - de 55 ruble. La începutul sec. XX cele mai frumoase gospodării le aveau frații Tăutu
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
școală primară, iar enoriașii frecventau bise¬rica din satul vecin, pentru care în 1903 au cumpărat podoabe și lucruri scumpe Anastasia Chisea, Gheorghe Bîrliba, Gheorghe Furtună, Gheorghe Fală, Andronia Rusu. Impozitul pentru școală era achitat regulat Astfel între anii 1901-1913 sătenii au plătit anual câte 22 ruble, deși copiii lor făceau carte în satele Burlănești și Viișoara. Reforma agrară înfăptuită de Instituția "Casa Noastră" i-a împroprietărit și pe cei cu puțin pământ din s. Buzdugeni, repartizându-le 238 ha. N-
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
Alcedar în 1835 erau văduva Ecaterina Polban - 112 ani, Tudor Bacica - 99 ani, Teodor Roșca - 99 ani, Parascovia Balanuță - 95 ani, Elena Rusu - 85 ani. Reforma țărănească din Rusia și regulamentul din 14 iulie 1868 aduc puține schimbări în viața sătenilor din Alcedar: răzeșii aveau pămîntul lor moștenit de la părinți - 490 de desetine pămînt arabil, 460 de desetine cu pădure. Cei fără pămînt, țărani mai săraci, au primit 144 de desetine din moșia boierului Adrianopulo, căruia îi mai rămăseseră pînă în
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
de desetine, nadeluri din moșia boierească, care cîndva le aparțineau lor. Reforma agrară înfăptuită de instituția română „Casa noastră” mai întoarce răzeșilor 633 desetine de pămînt. În februarie 1912 dezertează din armata țaristă Constantin Platon, născut la 21 mai 1890, sătenii ascunzîndu-l prin case. La 13 octombrie 1912 țăranul Victor Varzaliu, de 9 ani membru al judecătoriei din Rezina, a fost găsit mort pe drum spre casă. Ocupația Basarabiei din 1940 găsește în Alcedar 1837 de locuitori, inclusiv 1653 de români
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
elementului autohton. Ultimele cercetări științifice arată că în timpul foametei organizate în anii 1946-1947, în teritoriul dintre Nistru și Prut au decedat, din cauza inaniției, peste 200 000 oameni. Prin intermediul foametei, ocupanții sovietici au urmărit să lichideze instinctul de proprietar al țăranului. Săteanului i se insufla că este neputincios și că va muri de foame daca nu va renunța la averea sa pentru a intra în colhozul bolșevic. Este cazul să precizăm că pe teritoriul R. Moldovei de la vest de Nistru au fost
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
diverse specii de copaci: stejarul, frasinul, jugastrul, carpenul, ulmul, salcîmul, arțarul și altele. Este vorba de o rezervație peizajistică a cărei suprafață se întinde în jurul localității (nord-sud-est) și constituie aproximativ 80 ha. Mai există și cîteva fîșii forestiere, din care sătenii au tăiat, însă, mulți copaci din lipsă de combustibil necesar pentru încălzire. Faptul respectiv a provocat mici alunecări de teren la vest de sat. În afară de rîul Nistru, mai există și un pîrăiaș, izvorul căruia se găsește în partea de sud
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
copaci din lipsă de combustibil necesar pentru încălzire. Faptul respectiv a provocat mici alunecări de teren la vest de sat. În afară de rîul Nistru, mai există și un pîrăiaș, izvorul căruia se găsește în partea de sud a satului. După spusele sătenilor, în trecut, în locul acestui izvor, a existat un iaz, care se numea „Iazul lui Vladimir”. Rețeaua hidrografică a localității este săracă, aceasta împiedicînd practicarea agriculturii pe unele suprafețe. Țăranii sunt nevoiți să utilizeze irigația. Moșia satului nu a fost ocolită
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
-a, a III-a și a IV-a programa prevedea scrierea, citirea, dictarea și copierea, rezolvarea problemelor de aritmetică, noțiuni de gramatică, operații aritmetice cu numere peste 1000. De asemenea se studiau geografia și istoria. Școala era întreținută pe contul sătenilor și al statului. În anul 1862 pentru prima dată în Alcedar s-a deschis o școală parohială civilă. Au avut posibilitatea să învețe feciorii feților bisericești, printre care și feciorii lui Teodor Lujanschi: Ion, Mihail și Grigorie, care apoi au
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
a cuprins 12 familii, au murit 41 oameni și 66 s-au îmbolnăvit. După datele statistice din Orhei (zemstva județească) în 1886 din raionul Adrianopol stăpîneau la Alcedar și la Mihuleni 310 desetine de pămînt și 315 desetine de pădure. Sătenii clăcași stăpîneau 800 desetine de pămînt, 6 mori de apă și una de cai. La 1876 datoriile constituiau 760 ruble. La 26.07.1894, ziarul „Бессарабский вестник” informează: „Roada este destul de bogată: grîul s-a strîns către 170-200 puduri de
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
pîine era coaptă mai tare și se ardea ea nu era aruncată, dar se dădea la vite sau păsări. Despre portul Alcedărenilor la 1940 vom menționa mai jos. Caracterizările de mai jos se sprijină, în principal, pe discuțiile făcute cu sătenii. În perioada sus-menționată portul era destul de simplu: femeile purtau fuste din pînză de cînepă, cămăși de bumbac, vopsite cu suc de struguri. Se încălțau cu opinci din piele de porc sau de vacă. Seara opincele erau puse la uscat. Bărbații
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
miezul nopții veneau și flăcăii. Ei erau așezați la masă, iar după aceasta dansau, cîntau, povesteau diverse pătăranii și întîmplări hazlii din viața lor. Fetele care nu aveau pereche plecau acasă mai devreme, iare celelalte dansau pînă dimineață. La șezători, sătenii se ajutau unii pe alții: azi torceau la unul, mîine la altul. Flăcăii care veneau la șezătoare ajutau la depănat. Dacă participai la șezătoare, trebuia neapărat să relatezi o poveste sau o pătăranie cît mai hazlie. Era o veselie nemaipomenită
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
piatră la Pogănești biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Tot această sursă menționează că satul Pogănești a fost întemeiat de proprietara moșiei Maria De Roma din coloniștii aduși de ea pentru lucrări, însă în afară de aceasta aici mai existau și alți săteni așezați în localitate de pe la finele veacului XVIII. Până la 1812, cînd Imperiul Rus a anexat Basarabia, formînd o nouă gubernie a sa, locuitorii acestor două sate gemene despărțite de rîul Prut, locuiau practic ca într-un sat. Căsătoriile dintre fetele și
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
se permitea să se scalde în râu într-un loc anumit numit „la vad”, care se afla în apropierea pichetului de grăniceri, astăzi clădirea gimnaziului din sat. Acest drept era permanent supravegheat de grăniceri. Dreptul acesta le-a fost luat sătenilor în 1960, când dea lungul graniței apar primele sârme gimpate. În 1984 dea lungul Prutului și a întregii URSS este dat în exploatare un gard modern de sârmă ghimpată cu lacăte la porți și cu signalizare performantă (ca la pușcărie
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
incinta cimitirului militar un monument comemorativ contituit dintr-o stelă de piatră cioplită în vârful căreia se află o statuie de bronz înfățișând un vultur cu aripile întinse gata să-și ia zborul. În luna martie 2013 monumentul (pe care sătenii îl îngrijeau cu sfințenie) fost jefuit de frumoasa placă de bronz care purta dedicația Regelui Ferdinand. Astăzi monumentul este refăcut, asemenea și cimitirul de onoare este bine îngrijit. Un număr de 216 stejari au fost plantați, prin efortul autorităților locale
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
bine în special la reședința ei din Dolná Krupá unde putea să se dăruiască pasiunii sale: creșterea trandafirilor. Localnicii își mai aduceau aminte de ea, multă vreme după moartea ei, considerând-o ca o persoană prietenoasă în relațiile ei cu sătenii, vorbind limba slovacă și participând la serbările din sat, unde se îmbrăca în costumele populare locale. Contesa Maria Henrietta dădea alimente celor nevoiași și acorda un sprijin foarte generos pentru orfani și copii abandonați. În anii 1890 când a moștenit
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
Spre sfârșitul războiului, palatul a fost jefuit de Armata Roșie și parcul a fost distrus. Casa în care trăise contesa în ultima perioadă, numită „Casa elvețiană” a fost complet distrusă și se povestește că materialele ei au fost furate de săteni pentru a-și reface locuințele proprii. Contesa Maria Henrietta Chotek, bolnavă și complet lipsită de mijloace, a mai trăit din mila locuitorilor din sat. Astfel, la 13 februarie 1946, s-a stins din viață contesa trandafirilor în vârstă de 83
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
și terenul necesar pentru cimitirul nou și pentru piața publică. A doua împroprietărire, cea din 1879, în Burdujeni s-a făcut abia în anii 1881-1882, pentru un număr de 40 însurăței. Cele două împroprietăriri amintite, s-au făcut numai pentru săteni. Locuitorii târgului și mahalalelor aveau în stăpânire „locuri cu embatic” date de egumenii Mănăstirii Teodoreni. După secularizarea averilor mănăstirești sub Cuza Vodă, în anul 1864, târgoveții au rămas chiriași mai departe pe locurile unde se găseau, plătind o dare (bezmăn
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]