6,494 matches
-
-l crease cu Cehoslovacia și Iugoslavia ca un instrument de pace în orientul Europei. Nu voi uita niciodată la ce nivel înalt de gîndire și cu ce dar oratoric a vorbit Take Ionescu, în cea mai frumoasă limbă franceză. Marele savant Appell a fost profund impresionat, iar noi studenții, mîndri că eram români. Viața la Paris, la epoca aceea, era plină de euforie. Războiul se terminase. Franța se considera victorioasă și reușise ca să se țină la Paris conferința de pace. Astfel
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cu păr des și creț, blond, pe fața rotundă, cu ochii mici și șireți, e foarte drăguț. Știe englezește și românește, dar nu vrea să vorbească. Se lasă sărutat, iar când îi dau două icoane, spune, după cerere: mulțumesc”. Darul savantului trebuie să fi fost prilejuit de apropiata sărbătorire a zilei de naștere. Octombrie (după 15 octombrie). Atenționat de C. Argetoianu, I. I. C. Brătianu află de la dr. Romalo că Regele este grav bolnav. De la un mic grup de inițiați, știrea se
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
orice împrejurare", a adăugat el. Adevărata înțelepciune a lumii emană de la bătrâni Se spune că o țară fără bătrâni este o țară fără înțelepciune. Adevărata înțelepciune a lumii emană de la acei bătrâni căliți de experiența vieții, fie ei țărani, ciobani, savanți sau academicieni. La toate nivelele există o bătrânețe creatoare, iar personalitățile care au dăruit lumii opere nemuritoare, de excepție, sunt numeroase și istoria le-a consemnat. În lumea cultului și civilizației strălucesc figuri care au dovedit că bătrânețea nu este
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cel care fusese atât de apropiat de locurile acelea, la care venea (în copilărie) la bunicii de pe mamă. Fiind romașcan, despre Ion Ionescu de la Brad, (cu numele adevărat Ion Isăcescu), știam că fusese membru de onoare al Academiei Române, agronom, economist, savant și scriitor, implicat în acțiunile revoluționare din 1848. Fusese exilat în Turcia pentru 8 ani; la întoarcerea în țară, Al.I. Cuza l-a numit inspector general al agriculturii pentru toată țara, poate și pentru că studiase și-n Franța dar
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din lipsă de fonduri. Aș remarca din grup pe Adrian Lesenciuc, un eseist strălucit, deja afirmat prin cărți. În context, de primă importanță sunt și cărțile acad. Basarab Nicolescu, promotorul transdisciplinarității în plan mondial. Dinspre America, sunt de salutat cercetările savantului și scriitorului Constantin Virgil Negoiță, creatorul logicii fuzzy, și el promotor al ethosului transmodern, autor cu care mă aflu în excelente relații datorită aceleiași cărți, care, deocamdată, mi-a adus mai mulți prieteni decât dușmani. A.B.Ce părere aveți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nesperată că bursier a acestui Mare Premiu. Uitându-mă înapoi în lungul cărării deschisă de ține și reflectând la acel moment (dar nu numai), într-o viață de om, astăzi, pot spune că, practic, nu am cunoscut român, în afară savantului Alexandru Ciorănescu, care avea totuși cetățenie franceză, mai îndatoritor și mai dezinteresat în a sări în ajutor și a face bine decât Marin Sorescu. Nu i-am cerut expres niciodată nimic, însă călăuzindu-mi primii pași în junglă vieții literare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
anuală de manifestări culturale "Testamentum", în cadrul căreia am omagiat, prin simpozioane, conferințe, lansări de carte, expoziții, dezveliri de plăci comemorative, și alte acțiuni de ținută, mari scriitori pe nedrept ignorați sau puși la index în regimul comunist. Dau exemplu cazul savantului Alexandru Ciorănescu, pentru prima dată revenit în țară, la Moroienii Dâmboviței, în 1992, după 45 de ani de exil în Insulele Canare, Santa Cruz de Tenerife. Avea să-mi devină un mare și neprețuit prieten, căruia i-am dedicat în ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să două cărți. În paranteză, că să vezi cât de bine merg lucrurile în țară asta și în ce direcție au luat-o, în 2011, când eu m-am retras din activitate și se împlineau 100 de ani de la nașterea savantului, căruia i-au trebuit 17 ani că să-și recupereze copiii rămași în țară, sub comuniști (i-a cumpărat cu bani grei, de fapt !), la Târgoviște, la simpozionul așa-zis omagial, ei bine, nu s-a găsit nimeni altcineva că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să semăn (dar, cine știe, dacă nu am și împrumutat câte ceva din felul de a fi al domniilor lor!) cu primul meu mare profesor, Domnul Gabriel Georgescu (un erudit misterios, dar de o politețe desăvârșită a sufletului), cu Alexandru Ciorănescu, jovialul savant, plin de umor și generozitate, omul de care m-am atașat de la prima vedere și care mi-a spus, mai apoi, cu cea mai deplină încredințare, că m-a "recunoscut", fiindcă trebuie că pașii noștri să ne mai fi adus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
presupune prezența unor oameni de știință care folosesc o metodă bine definită pentru a ajunge la un rezultat dorit. Or, în cazul nostru, ni se pare ridicol ca un Nicolschi, pentru a da doar un exemplu, să fie asociat unui savant, cu atât mai mult cu cât rezultatul dorit era distrugerea fizică și morală a victimelor. Folosindu-ne de acest ultim argument, refuzăm și termenii de 'reeducare' ori 'demascare', găsindu-i cât se poate de nepotriviți pentru a sugera realitățile Piteștiului
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
avea repere și coloană vertebrală ; aplatizarea socială a ajutat regimul să controleze peste tot. A.M.P. : Nu i-a terminat, le-a dat drumul multora în 1964. V.A. : Puțini au supraviețuit, foarte mulți au dispărut, au murit acolo generali, savanți, universitari... A.M.P. : E adevărat, dar și în Polonia a fost la fel. Nu trebuie să uitați că în Polonia elita a fost distrusă nu doar de ruși, ca la noi, ea a fost întâi distrusă de nemți în cel
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
scrise articolele: ”De ce este România săracă?”; „Sfârșitul unei operete prea lungi - căderea politicianismului bucovinean”; „Adunarea clerului ortodox din Bucovina”; „Sărbătorirea domnului profesor Nicolae Iorga la Sorbona” cu ocazia conferirii diplomei și a insignei de doctor honoris cauza la cinci mari savanți, inclusiv profesorului român, prim-ministru și ministru al instrucției; „Conversiunea datoriilor agricole și partidele politice - o sesiune parlamentară agitată, o lege buclucașă și o opoziție dezorientată”; „Bugetul municipiului Cernăuți și soarta funcționarilor săi” etc. În Crainicul Bucovinei, 1931-1932 au apărut
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de mai jos), dar și gazetarul (de la Patria lui Valeriu Braniște, Deșteptarea, Tribuna, Gazeta Bucovinei, Încercări literare, profesor la Facultatea de drept din Cernăuți, primul director al Teatrului Național din Cernăuți, traducător și creator și de literatură în proză; sărbătorirea savantului N. Iorga, cu ocazia împlinirii vârstei de 6o de ani ; Mișu Fotino, director la Teatrul Național din Cernăuți; Mitropolitul Vladimir de Repta, dar și cercetător al universităților din Viena, Bonn, München și Zürich, arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei și Dalmației
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
T. Ulmeanu: „Nopți în argint / Fete ce mint / Lumea mea! Mâini de peluze, / Cântec pe buze / Draga mea! / Carte deschisă, / Inimănchisă, / Viața mea!” Gustate trebuie să fi fost epigramele pe care le publica Tribuna: Unui profesor universitar: Se manifestă ca savant Citind în chip de diletant Ce-a scris cu dubios talent ... ca student. Ori unui ex-ministru: Cu vârful ghetei sictirit te plângi că-n față fuși lovit; O, jalbă care-și are hazul: Stimate, unde-ți porți obrazul? Și tot
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în viața lui, ci doar o închinare adusă maestrului în calea pilduitoare-i și viguroasei sale ascensiuni.” - spune cercul de studii filologice, care la 1 iunie 1927 semna închinarea către magistru. Volumul cuprinde articole și studii de specialitate scrise de savanți români și străini în limbile romanice și germană; în acest sens cităm nume ale celor care semnează: Meyer - Lübke, J.Leite de Vasconcellos, P. Skok, L. Spitzer, M. Friedwagner, C. Lacea, G. Serra, E. Herzog, N. Drăganu, I. Iordan, Th.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Director C. Narly. Ceea ce a înțeles și a putut să creeze în foarte scurt timp titularul caietului de pedagogie de la Universitatea cernăuțeană iese din obișnuitul ritm bucovinean. De fapt, dl. profesor C. Narly, e un remarcabil organizator dublat de asiduitatea savantului netemător de obstacole. Revista de Pedagogie, ca organ al Institutului și Seminarului pedagogic universitar din Cernăuți, a reușit să adune în jurul său hărnicia nu numai a unor profesori universitari ca Al. Ieșan, Tr. Brăileanu, S. Reli, S. Găină, ci, pe lângă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ediției" Corpusul epistolar. Ediția românească a corespondenței EliadeWikander conține traducerea din franceză a 74 de scrisori, conservate astăzi în diferite arhive, după cum urmează: cele 54 de scrisori trimise de Eliade se păstrează la Uppsala University Library, în arhiva personală a savantului suedez, cedată bibliotecii de către cele două fiice ale sale, după moartea tatălui lor. Clasate aparte de cele șase cutii mari care constituie Arhiva SW, alături de întreaga corespondență științifică și personală primită sau emisă de Wikander, scrisorile de la Eliade reprezintă corpusul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
temple ale zeilor din Gamla Uppsala, fie cu acea Suedie de unde un poet încercat îi scria veșnic tânărului Xavier Kappus, nu și-ar fi urmat, treptat și suitor, ecoul. Entuziasmul de a fi obținut atunci fotocopii ale lucrărilor celor trei savanți s-a maturat și precizat sub forma unei opțiuni. Coagularea și finalizarea acestui proiect, început mai întâi cu publicarea originalului scrisorilor în patru fascicule succesive ale periodicului Archævs, ar fi fost mult mai dificile fără ajutorul domnului Håkan Hallberg, assistant
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aceasta revenindu-le amândurora oarecum târziu, chiar ținând seama de condiția lor particulară de outsiders ai culturii academice oficiale)? Aveau să-și spună o mulțime de lucruri importante, în afară, desigur, de a comenta, cum se întâmplă de obicei între savanți, cărțile scrise de fiecare dintre ei sau de colegii lor apropiați. Aveau, de fapt, o viziune comună asupra științei și vieții, lucru care a făcutca simpla cunoaștere și stimă intelectuală de la început să se transforme repede într-o prietenie profundă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
restrânse. Citări succinte, mult mai puțin numeroase decât, bunăoară, cele ale operei celuilalt proeminent iranist suedez, Geo Widengren 1, comentarii laconice, chiar dacă ocurente în formule sau contexte nu o dată surprinzătoare. Pe de altă parte, diluarea treptată a producției publicistice a savantului suedez, succesiva lui marginalizare față de mediile academice comune, în plus refuzul de a-și scrie memoriile, „prea terne și triste”, cum singur le caracteriza 2, au încurajat această ignorare 3. Dincolo de asemenea circumstanțe, trebuie remarcat faptul că aceeași exegeză a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vast și irepetabil, al lui Dumézil, amestec de „geniu creator și fantezie nelimitată”, cum îl numea un coleg de generație 4. Sunt conștientă că receptarea autohtonă a cotei științifice a acestei corespondențe, a înrudirii și diferenței specifice dintre cei doi savanți, pe care aceste scrisori inedite le propun, poate înregistra destule alte dificultăți. În primul rând, nefamiliaritatea cu profilul științific al corespondentului suedez, orientalistica și, mai precis, iranistica, disciplină care, cu excepția câtorva intervenții modeste, mai modeste decât cele indologice, a dispărut
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
variată, și două volume rotunjite de autobiografie. În cazul lui Wikander însă, această corespondență reprezintă cel mai important document biografic publicat până astăzi, cu atât mai semnificativ cu cât, până acum, nu există o monografie despre viața sau opera acestui savant, singurele eforturi sintetice asupra acestora găsindu-se doar prin derivație, în monografii dedicate altor subiecte 2. Este și cea mai importantă dintre puținele mărturii autobiografice existente în arhiva sa personală. În pofida accentelor sceptice privind relevanța, incompletitudinea propriei lui corespondențe, a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de lungă durată al lui Eliade?- se poate întreba cititorul român, cu prospețimea ilizibilității aproape firești pentru aria de studii în care numele lui Stig Wikander este rezonant, întrucât iranistica suscită la noi un ecou la fel de pal pe cât numele său, savant format în cultura scandinavă, de necomparat cu cea a Franței, Angliei sau Germaniei, dar a unei țări, fost regat a trei coroane, care și-a trimis pe rând cruciații 3, diplomații și ambasadele 4, negustorii, călătorii curioși sau misionarii către
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
unitatea și rezistența ortodoxiei zoroastriene. Într-o măsură mult mai redusă, el este și indianist, un indianist controversat, îndatorat însă structurii inițiale a școlii uppsaliene pe care a absolvit-o, a cărei marcă de debut este una decisiv indologică, prin savanți precum Karl Ferdinand Johansson 2, Jarl Charpentier 3, Ernst Arbman 4 și, în vremea lui Wikander, Kasten Rönnow5. Cititorului român îi poate fi cunoscutmai ales grație alianței temporare cu schematismul trifuncțional al lui Dumézil, intersecție fecundă pe care acesta din
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
iraniene contemporane, non-islamice, începe să li se recunoască realitatea istorică, identitatea religioasă și continuitatea cu vechile comunități atestate literar. Inscripții ahemenide sau sasanide, temple, obiecte de cult, texte avestice și pehlevi - toate aceste documente în căutarea cărora pleacă organizat noii savanți europeni fac treptat obiectul arheologiei, epigrafiei și numismaticii, al analizelor lingvistice și exegezelor religioase, al viitoarelor studii de istorie a religiilor. Se inaugurează treptat catedre, în Anglia, Franța și Germania. Mai târziu, după modelul acestora, și în Scandinavia. Aceasta ar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]