5,017 matches
-
roman al doamnei Marie-Hélène Lafon, Les Pays, așezat sub semnul unui citat din jurnalul pictorului Eugène Delacroix: "Nu deținem nimic cu adevărat; totul ne traversează". Marie-Hélène Lafon se află la al optulea roman și își confirmă cu brio statutul de scriitoare de prim rang. Profesoară de limbi clasice într-un liceu parizian, autoarea a început să publice în 1996, primul său roman, Le Soir du chien, primind premiul Renaudot al liceenilor. Au urmat alte texte remarcabile, din care amintim Mo, 2005
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dar la fel de savuros și incisiv ca întotdeauna, Un jour je m'en irai sans en avoir tout dit (Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul)... O altă apariție pîndită cu maxim interes a fost și cea a scriitoarei bilingve, franco-canadiana Nancy Huston, care revine în atenția publicului cu Danse noire (Dans negru), un roman-film despre iubire și renunțare, despre limbi, traiectorii vitale și identități fracturate, așa cum ne-a obișnuit autoarea de-a lungul timpului. Plebiscitată deja de primii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acest om care coboară în casa mea! a exclamat tatăl meu. Da, așa grăit-a oracolul. Tăcerea umbrei După rwandeza Scholastique Mukasonga, care a cîștigat în 2012 premiul Renaudot pentru spumoasa narațiune Notre Dame du Nil, iată că o altă scriitoare de culoare, cameruneza Leonora Miano s-a impus fără drept de apel în finala cursei pentru premiul Femina 2013, cu un roman cutremurător, La saison de l'ombre / Anotimpul umbrei (Grasset). Greu de spus dacă e vorba de o modă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
universul poveștilor și legendelor africane, stilul inconfundabil, cu parfum de eucalipt și asprime deșertică, savoarea particulară a povestirilor ce încalecă dezinvolt orizonturi și cadre de referință, trecînd cu ușurință poarta dintre lumi. În acest al șaptelea roman al său, frumoasa scriitoare cvadragenară, născută în Camerun și instalată în Franța din 1991, ne oferă o poveste universală pe tema nașterii, dispariției și renașterii unui neam. De fapt, problema dureroasă ce constituie fundalul textului o reprezintă rușinosul comerț cu sclavi negri practicat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și nu cunosc altceva despre lume decît propriul spațiu de referință și pe cel al vecinilor imediați. Întîlnirea cu Europa, cu Occidentul, în acea formă monstruoasă e doar în subsidiar percepută, ca un accident al istoriei. Ce dorește cu adevărat scriitoarea e să trezească și să alimenteze memoria unor lumi dispărute. Cîți se mai întreabă astăzi, chiar dintre urmașii celor evocați emblematic, cum se trăia în Africa central-ecuatorială înainte de întîlnirea cu Europa? Gravurile și reprezentările de epocă ilustrează îndeobște șiruri nesfîrșite
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în figura "negrului african". Rasismul imaginar nu e o creație a continentului negru, dar tăcerea asupra unor evenimente care au zguduit din temelii un sistem semnificant bine conturat, da. Tăcerea însoțește anotimpul umbrei și sfărîmarea unor rituri și convingeri milenare. Scriitoarea cameruneză își asumă riscul de a scormoni printr-o istorie netransmisibilă, de a scoate la suprafață lucruri care, deși s-au întins pe durata a sute de ani, nu au fost și nu sunt povestite din generație în generație. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în excepționala sa existență seculară? a trecut pe lîngă găina cu ouă de aur și i l-a respins, în persoana severului "cenzor" Philippe Sollers. Noroc cu mai tînăra și îndrăzneața Albin Michel, care a mirosit talentul special al tinerei scriitoare și i-a publicat Hygiène de l'assassin, un condens de cinism plin de umor și de o fantezie cu totul aparte. Se întîmpla în 1992. De atunci, cu precizie de metronom, Amélie Nothomb "produce" cîte un nou roman pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe care le scrie anual, celelalte luînd iremediabil drumul sertarelor. Deși refuză să le publice și pe ele, Amélie nu le distruge, prin urmare se poate bănui că li s-a rezervat totuși și lor un destin. Cert e că scriitoarea belgiană, care se vede ea înșăși ca o "grafomană", mereu "însărcinată" cu vreun roman, e total atipică și prin programul de viață: se scoală în fiecare dimineață la ora 4 și începe să scrie, doar de mînă, ignorînd cu voluptate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
piața literară), la sonorități grațioase sau neliniștitoare, precum Saturnine (protagonista din Barbe Bleue, 2012), pînă la bizarele Zoïle, Astrolabe sau Albumine. Evident, nu există interviu sau discuție cu Amélie Nothomb care să nu abordeze chestiunea prenumelor personajelor. De fiecare dată, scriitoarea se apără afirmînd că, deși sunt alese cu grijă pentru a servi scopului urmărit, niciunul nu este inventat, toate putînd fi istoric sau mitologic reperate. E drept, adaugă ea zîmbind, că atunci cînd a aflat că una din cititoarele ei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ea, dar nici nu vrea să-și ia zborul și să plutească autonom, în virtutea vreunui proiect estetic sau a unui mesaj important de transmis. Relieful este exclusiv dat de Cuvînt. Magiciană autentică, un adevărat fenomen al dialogurilor, întreaga artă a scriitoarei belgiene rezidă în capacitatea de a croi situații, destine, vieți și mai ales morți din simpla (de fapt, extrem de complexa) înlănțuire verbală. Cuvintele țîș nesc în permanență, se ciocnesc, se împletesc, se sparg sau tac cu o forță evocatoare și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Multe sunt registrele pe care cîntă Amélie Nothomb și pe care criticii se pot amuza să le facă bucăți. Cert e că efectul incontestabil e aproape irațional. Greu de spus ce-ți place, sau ce nu-ți place la această scriitoare, dar vraja pogoară cu subtilă insistență chiar și asupra celor mai lucizi, care se scutură încercînd să scape prin acuze brutale: romane de gară, scriitură facilă, neverosimil, redundant etc. Nu-ți trebuie mai mult de două-trei ore ca să citești un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu un umor decalat, pișcător și cu o autoironie remarcabilă. Totul înscris în magia povestirii transmise din negurile timpurilor vikinge... Iată că, la finele lui 2010, această fascinație și-a găsit obiectul în romanul Purge (ed. Stock) al unei tinere scriitoare finlandeze, Sofi Oksanen, un fel de sosie nordică a Angelinei Jolie altoită cu Amy Whinehouse, de 37 de ani, frumoasă, brunetă, stranie, cu niște ochi mari, verzi și aparent inocenți, cu buzele vopsite în mov, mîinile pictate cu henne, și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o formă de împăcare cu sine. Epocile succesive nazism, stalinism, capitalism nu marchează vreo evoluție, nici în plan societal, nici în plan uman, ci doar o trecere de la căluș la înjosire voluntară. Același sînge glacial le scaldă pe toate, chiar dacă scriitoarea are grijă ca limba să fie pe cît posibil dulce și calmă, pansament verbal pentru răni deschise. Proza fierbinte a Sofiei Oksanen desenează fluid și dramatic profilul unei țări cu istoria ruptă, care își revine cu greu după decenii de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rotunde, dar mai ales vizitele desfășurate de artiști în cele două zone originare au dus la spulberarea multor prejudecăți și la stabilirea unor relații profesionale și umane de o rară calitate și trăinicie. Dar Cornelia Petrescu este, în primul rînd, scriitoare. Curios, poate, acest dar și l-a descoperit după instalarea în Franța, cumva sub presiunea dificultăților exilului și a dorului de țară, ca o terapie a dezrădăcinării. Nu e de mirare, deci, că toate numele principalelor personaje feminine din romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cărți tulburătoare este mai mult decît orme ssian, e de-a dreptul cioranian: Mă îndoiesc de Dumnezeu deoarece cred în el. Cred în Dumnezeu deoarece mă îndoiesc de el. Mă îndoiesc în Dumnezeu"... Scrisul mă va distruge" Agota Kristof, renumita scriitoare maghiară de expresie franceză, rezidentă în Elveția (sau scriitoare elvețiană de origine maghiară ca și în cazul lui Cioran sau al altor apatrizi celebri, etichetele atîrnă strîmb și ineficient...) s-a stins din această viață, la 75 de ani, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de-a dreptul cioranian: Mă îndoiesc de Dumnezeu deoarece cred în el. Cred în Dumnezeu deoarece mă îndoiesc de el. Mă îndoiesc în Dumnezeu"... Scrisul mă va distruge" Agota Kristof, renumita scriitoare maghiară de expresie franceză, rezidentă în Elveția (sau scriitoare elvețiană de origine maghiară ca și în cazul lui Cioran sau al altor apatrizi celebri, etichetele atîrnă strîmb și ineficient...) s-a stins din această viață, la 75 de ani, în 2011. Deja, de ceva vreme, se închisese practic în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dat structural salutar. Indiscreții "Toute la vérité, rien que la vérité, rien que ma vérité." ("Adevărul, numai adevărul, numai adevărul meu.") De acord, nu e foarte corect politic, pentru că e o parte din 'Cuvîntul înainte' adresat cititorilor de Coralie Trinh-Thi, scriitoare și actriță porno, în La voie humide, enormul opus autobiografic (Paris, Au Diable Vauvert, 2007), dar această apropiere nu i-ar fi displăcut, probabil, lui Cioran; în plus, îi vine ca o mănușă. Căci gînditorul nu a scris vreodată altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
egreta albă (1913), I. Prodan care atrage atenția asupra necesității ocrotirii speciei Sophora jouberti (salcâm japonez (1913), A. Popovici-Bâznoșanu ce recomandă ocrotirea arbustului Ephedra distachya (cârcelul) (1914) etc. Prima asociație care militează pentru ocrotirea naturii este înființată în 1920 de către scriitoarea Bucura Dumbravă sub numele de Hanul drumeților. Mai târziu, această asociație s-a transformat în Societatea de turism și pentru protecția naturii care își propune împrejmuirea unor rezervații și înființarea de parcuri naționale în România. În anul 1922 savantul Emil
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
pământul românesc, pacea, devotamentul femeilor-ostași sau, atunci când e vorba de o tematică mai personalizată, mama care apără/veghează somnul copilului, îndrăgostita care își descoperă vârsta. Romanele semnate de G.-M. impun în primul rând prin darul povestirii, firească, adesea captivantă. Scriitoarea imaginează situații foarte aproape de realitate, creează realist-mimetic un fundal al cotidianului lesne recognoscibil, pe care proiectează mici drame sentimentale care mobilizează atenția unui cititor nepretențios, obosit ori mai degrabă indiferent față de prea numeroasele complicații moderne ale narativității. Condiția femeii, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
înșelăciunii și, în fond, a singurătății lor iremediabile. Ideea (creștină) a speranței este soluția romanului Dincolo de adevăr (1993), centrat pe figura unui chirurg care operează cazuri extreme. În intervalul dintre primul și ultimul roman, în perioada de mare productivitate a scriitoarei se situează variațiuni narative pe motivul „a trăi înseamnă a înțelege” (prima treaptă spre „a spera”) și pe motivul confruntării cu amenințarea morții. Capacitatea de a povesti fluent întâmplări curente, de a sugera psihologia personajului printr-o replică, de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
și fără unele bune urmări. SOFIA NĂDEJDE Ca prozatoare, Sofia Nădejde, urmărită de probleme sociale, caută să împărtășească "din chinurile vieții", trista soartă a copiilor de orfelinat, mizeria, alcoolismul, în fine, înapoierea țărănimii, secerată de boli din ignoranță și superstiție. Scriitoarea e dotată cu umor și cu o expresie caragialiană de dialect moldovan, cu care stenografiază pitoresc dialogul suburban și rural. N. BELDICEANU Un convorbirist vechi, care, fiindcă se învîrtea în medii socialiste, fu multă vreme cultivat ca poet al grupului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a dedicat unei serii de romane "proustiene". Oricât s-ar zice că nu femeia e cea mai indicată pentru observația obiectivă, Hortensia Papa-dat-Bengescu aduce incontestabil un material mai bogat decât orice alt romancier, ceea ce se explică prin chiar condiția feminină. Scriitoarea crede în valorile sociale, le trăiește și le scrutează, se coboară la acel infinit mic care e marea materie a romanului. Respectul pentru lumea convențională o face să dea importanță societății snobe, apro-piindu-se astfel de formula intimă a romanelor lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mondene, tragediile imperceptibile ale salonului. Prin definiție, astfel, Hortensia Papadat-Bengescu scrie un roman curat orășenesc, consacrat exclusiv proceselor inutile ale unei clase scutite de problemele aspre ale existenței. Eroii sunt bogați. Încolo, lăsând la o parte buna poziție observatoare, literatura scriitoarei respiră adânc feminitatea. Se constată în ea întîi oroarea de promiscuu și degenerat, de unde o galerie întreagă de schilozi fizici și morali (paralitici, isterici, gemeni, hibrizi, copii nelegitimi). Caracterologia e înlocuită cu examenul sanitar. Eroii sunt bine născuți sau degenerați
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și câteva cuvinte magice: "- Cum țâșnește glontele din peșcă așa să țâșnească copilul din bur-ta Ioanei! Așa să deie Dumnezeu!" Proza lubrică a Luciei Demetrius e fără valoare. Profira Sadoveanu a medelenizat propria copilărie, bogată în inimitabile ștrengării. Alte scriitoare: Sanda Movilă, Sidonia Dragușanu, Ioana Postelnicu, Cella Serghi. POEZIA PROFESIUNILOR În versuri de ținută alegorică Barbu Solacolu se înduioșa încă din 1920 de soarta proletarului (Sămănătorul, Cerșetorul), Eugen Relgis s-a străduit să întemeieze o mitologie a erei moderne cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
impulsul pentru libertate”, pe Walt Whitman, D’Annunzio, Verhaeren și exprimându-și regretul că revoluția produsă de marinettism s-a limitat ,,numai la sunet, la suprafață, la formă, la ecou”. Tot acum, este prezent în publicația modernistă ,,Zodiac”, în ,,Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1934) și în ,,Litere” (1935), unde publicau Gellu Naum, Eugen Ionescu, Emil Botta. M., iscălind Victor Valeriu sau V.V.M., proclamă viața ,,agramaticală și profund subiectivă” și ,,sinceritatea inconștientului” ca valori supreme (,,Numai și numai sinceritatea inconștientului e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]