6,083 matches
-
Corespondență, carte care îți mângâie sufletul? A, da, se vede la noi, ăștia micii, cu o scrisoare, cu un telefon, cu calde salutări, măcar cu atât ne mai bucurăm și noi, mai ales eu, care, toată ziua scriu. Când mă scol dimineața, mă și gândesc, și la cei de la Iași, ce să le scriu? Am scris de Getuța noastră, așa cum v-am promis. Merită să rămână scris. Getuța Manta, 1993 Nu voi uita niciodată intrarea în cămin, a mea și a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Mama de Mihai Eminescu, A venit aseară mama, de Vasile Militaru, Tricolor, de Ciprian Porumbescu, poezii de Iulia Hașdeu, de-ți înfrumusețau viața recitatorului și ascultătorilor, nu erau pe buzele noaste! La școală, dacă venea vreo inspecție, pe mine mă scula Doamna să citesc, să spun poezii. Citeam frumos, cu ton potrivit, dar cel mai mult eram meșteră la recitări, tot cu intonație potrivită: Mama De Mihai Eminescu O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
am văzut ca viața trebuie tratată cu seriozitate, și, deși singură, fără să mă bucur de un ajutor, de o mângâiere, de ce nu, de o dragoste împlinită, am reușit să merg drept. Azi e 2 octombrie 2013, miercuri, m-am sculat foarte greu, nu mă simt bine, dar cu mari eforturi, cu o mângâiere, cu o sărutare de departe, de la dvs., parcă se mai potolesc durerile, las melancolia să treacă. Am mâncat puțin pateu, ceai și o piersică. Mi-am luat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Dumnezeu să fie sănătate... Este mai greu singur și fără ajutor. Este greu și aici, că sunt infirmiere puține, câteodată numai câte una la 40-50 de inși, că și clădirea are nevoie de îngrijire. Azi, joi, 3 octombrie. M-am sculat tot de dimineață, cu mare greutate, am mâncat puțin să pot lua medicamentele și să pot continua scrisul. Ieri, când încă vă scriam, a venit Mariana, infirmiera noastră, și mi-a adus scrisoarea dvs. cu cele mai frumoase și dulci
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Să vedeți ce mi s-a întâmplat. Să fi avut vreo 10-12 anișori. Era prin noiembrie. Poate chiar în săptămâna când erau și Filipii, sărbătoarea care se zicea și se ținea pentru a te feri Dumnezeu de primejdia lupilor. Mă scoală bunica într-o dimineață, ca de obicei, îmi dă să îmbuc ceva și-mi pregătește și trăistuța să plec cu oile. Părinții nu-s acasă? Nu! S-au dus la târg, că-i zi de iarmaroc. Și dacă o să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
încercări neizbutite, s-a retras și-a rămas în căsuța lui Ursu, facându-se ghem, gemând și plângând ca un copilaș neputincios, vreo două zile și nopți. La vreo câteva zile, într-o după-amiază, obosit, răzbit de foame, Grivei s-a sculat din cușcă, s-a apropiat de tigăița, unde se afla prima sa porție de "friptură", a început să o ronțăie încet și apăsat, ca pe un vânat câștigat; apoi s-a ridicat și s-a îndreptat și spre strachina plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în centrul orașului Vöxjö, unde e și Mihaela noastră. La prima vedere, dacă iei avionul București-Copenhaga poți fi la destinație în aceeași zi. Numai că, de la Suceava la București ai nevoie de 6 ore bune cu trenul. Trebuie să te scoli cu noaptea-n cap, pe la orele 4, să prinzi I. C. la orele 5 și la 1230 ești în Capitală, la gară. Alergi cu limba scoasă la aeroport avionul pleacă fix la orele 1341 și din cauza aglomerației mai ușor poți merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
târg. Văzând că Bițu era, ca și el, un om blând și molcom, care pleca, ca și el, de cele mai multe ori împreună, dimineața și venea abia spre seară, Costel Ursan a început, cu de la sine putere, ca unul care se scula mai de cu noapte, să curețe și să văcsuiască pantofii domnului inginer odată cu propriile-i încălțăminte. Bițu l-a surprins într-o dimineață, când venea din baie și-i aducea și pantofii săi făcuți lună. A încercat să-l mustre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
șoferul lui Bițu a fost trimisă la punctele de lucru și la districte, să scoată echipele care să împrăștie nisip și sare. Era bucluc mare. Așa ghețuș nu mai fusese de prea multe ori pe toate traseele. Corina s-a sculat pe la orele 7. Era încă mahmură. Buimacă. Avea o durere cumplită de cap. Și-a făcut o cafea tare. A sorbit-o și s-a mai limpezit. Într-o altă zi ar fi putut lipsi de la serviciu. Dar acum n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
copiii matale, nici În flăcările iadului! N-ai fi zis că nu-l ung la inimă lingușelile lui Andrei, măcar că se tot Încrunta și se strâmba scărpinându-se prin buzunare. Zilierii veneau și plecau și mai apăreau când li se scula, Viorel Își făcea drum pe aici din an În Paști ca să-l amăgească și să-l mulgă de bani, așa că-n noi trebuia să-și fi pus toate speranțele. Cârâia cricul macaralei și mă umplusem tot de rugină de pe lanț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lăsa la locul faptei, după toată curățenia asta pe care-am făcut-o-n bătătura moșului. Păi lu’ ăsta dacă i-ai dat o palmă, spune și pe mă-sa și pe tac-su și tot ce i s-o scula plutonierului Cosmescu, la care Andrei, că n-are decât să spună orice, la ora aia noi o să fim ieșiți din gura lupului, o să fim deja peste graniță... Păi știi bine că nu-i chiar așa, părințele, io unu’ zic să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
atâta zbucium și alergătură de azi dimineață. Am desfăcut și a doua sticlă și am aprins țigări. Cine l-o fi omorât pe moșu'? se Întrebă Andrei, În timp ce eu mă apăsam Între picioare. — Ai o bucurie, părințele. Hă-hă, ți se scoală pula când auzi de moșu'. Mai avem puțin și ajungem, sfinte Dumnezeule și sfinte tare, sfinte fără de moarte, călăuzește-ne cu lumina crucii Tale, iartă-ne nouă neputința și nesocotința... La geam, Întunericul fugea și se risipea peste lanuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că-mi pare rău de Laur că vrea să facă pe prostu’, că habar n-are de-așa ceva, că nici n-a trecut prin Unitate când s-a-ntâmplat. Mai bine i-aș fi dat una să nu se mai scoale de-acolo până mâine dimineață. Străbăteam agale Piața Operei, iar Laur țopăia din nou În fața noastră cu geanta, sătul de-acum și voios ca un fluture și din cale-afară de gureș. Nu-i mai stătea gurița aia a lui deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l mai trage nici dracu’ de socoteală ce face cu banii... — Ai zis că nu mai faci! Nu mă face să mătur cu tine p-aicea toate sticlele astea și s-o trezesc și pe ea și copilu’ și să scol tot blocu’ ăsta În picioare. — Ie banii noștri, vere, bolborosește Laur tot Într-o șoaptă precipitată, care tu, cu dovleacu’ ăla de căpățână cât toate zilele, nu vrei să Înțelegi. Amândoi stăm aicea cu pula la cur pentru jafu’ ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i luni, da... — Mâine o să plecăm, am spus. Destul am stat pe capul oamenilor ăștia. Vorbele mele făcură să-i lucească ochii vameșului, care se Întorsese cam abătut de dincolo. De atâta grabă, o fi uitat să i se mai scoale, dar de mâine i-o eliberăm În sfârșit pe Steluța și poate s-o deguste În tihnă și pe Îndelete. De când sunteți aici? Nu așa demult, se Înfoaie părințelul. Nu-i dă mâna să intre În detalii, după ce ăsta și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
destul timp ca să vedem cum e cu granița și cu vama, a mai spus Pepino Înainte să plece la lucru. * În noaptea aia eu unul am dormit tun. Totuși spre dimineață aveam să-mi aduc aminte că părințelul s-a sculat și-a troncănit cu Steluța prin bucătărie, după care i-a dat ca de obicei liber să se Întoarcă pe dormeză la văru' Laur și s-a Întors și el pe saltea. Nu era probabil trecut de miezul nopții, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
irosite, dacă nu i-aș fi spus să-și tragă repede hainele pe el și să fugim la gară. De la gară Însă plecaseră o mulțime de trenuri În toate direcțiile, Începând cu ce oră? La ce oră din noapte o scoală el pe mută de lângă Laur, fir-ar ea a dracului de putoare, dar asta nu mai avea importanță, de vreme ceea Îl buzunărise, pusă la cale de Laur, iar acuma ne uităm lung după trenuri și ne uităm unul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la țigăncile alea două care se Întoarce Încoace. Mai faci o dată Sudu’ până scapi și de alea șaișpe pahare și ne Întâlnim acasă. Hai, Neluța, scoal’ de-acolo și fugi! El o roagă să stea, el o roagă să se scoale. El face și desface cu milogerala lui, În vreme ce ea pare să-l domine de-acolo de pe nisipul țărmului. Cu lădița alături, privește nemișcată spre largul mării, așezată cu antebrațele pe genunchi și având aerul impenetrabil al unui muncitor ostenit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rar și adânc, parcă ar număra clipele... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri.. ajunse dricul din urmă. „Ce-o făcut din tine, Gheorghiță, mămăicămamă... ce-o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă !.. Nu i-ar primi pământu’ de păcătoși.. să deie Dumnezău !”. Blestema și bocea bătrâna, cu atâta jale în suflet și-n glas, dar și cu ură.. cu neputință de înfățișat în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
poate că, în cazul meu, e nevoie de garanții mai mari. Cântecul cel mare Iată pregătirea magică pentru călătoria în lumea cealaltă și descrierea tuturor vămilor ce trebuie să le plătească defunctul, pentru ca să nu dorească să revină între cei vii: Scoală, Ioane, scoală, Cu ochii privește, Cu mâna primește, Că noi am venit Că am auzit Că ești călător, Cu roua-n picioare, Cu ceața-n spinare, Pe cea cale lungă, Lungă, fără umbră. Și noi te rugăm, Cu rugare mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în cazul meu, e nevoie de garanții mai mari. Cântecul cel mare Iată pregătirea magică pentru călătoria în lumea cealaltă și descrierea tuturor vămilor ce trebuie să le plătească defunctul, pentru ca să nu dorească să revină între cei vii: Scoală, Ioane, scoală, Cu ochii privește, Cu mâna primește, Că noi am venit Că am auzit Că ești călător, Cu roua-n picioare, Cu ceața-n spinare, Pe cea cale lungă, Lungă, fără umbră. Și noi te rugăm, Cu rugare mare Cu strigare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pur, capabil să cimenteze spiritual diferența ce ne separă. Putem spune că iubim cu-adevărat numai când ajungem să neglijăm etapa lui do ut des, cu alte cuvinte, atunci când nu iubim numai ca să fim iubiți în schimb. Plajă Astăzi mă scol înainte de zori. Mă ridic și mă duc pe plajă. Îmi place să privesc soarele cum răsare din apă. „În prundiș de mare/ Iată că-mi răsare/Puternicul soare”, așa începe un cântec oral de aici. Rămân cu ochii țintă „în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a mai găsit soția pe care o lăsase: în locul ei, într-un colț, era un miriapod. E curios cum circulă aici aceste istorii mitice care comunică aceleași obsesii terifiante. Anxietate De când a plecat Aia, nu reușesc să mă regăsesc. Mă scol dimineața și mă uit spre patul ei, sperând să-l văd desfăcut. Poate că s-a întors în timpul nopții. Dar nu descopăr nici un semn. Ascult încordat. Aș vrea atât de mult să aud foșnetul cunoscut al trupului ei în cămașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
păsări trebuie auzit numai când ești deja în mișcare. Dacă cineva e surprins de cântarea orfică înainte să se fi trezit bine, insul acela e menit morții. Și datorită acestui motiv, cum sunt foarte superstițios, am luat obiceiul să mă scol cât mai devreme și să mă preumblu pe poteca de la poalele colinei. Azi am întâlnit patru pui de lup care se rătăciseră; m-au urmat - tot jucându-se fără grijă între ei - până acasă. Câinele meu, când i-a văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
găsit, Bradul cel pocit. Pe min’ m-au ales Pe izvoare reci, Și ierburi întregi, Pe cracă uscată, De moarte lăsată. Ei când au venit, Jos au hodinit, Au îngenuncheat, De-amândoi genunchi Și s-au închinat: Iară s-au sculat, Cu securi au dat, Jos m-au doborât, M-au pus la pământ. Și ei că m-au luat, Tot din munți în munți, Prin brădui mărunți; Tot din văi în văi, Pri brazi mărunței. Dar ei nu m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]