5,553 matches
-
dat și cedat operei". Nu prin operă ne mîntuim, cedînd Cezarului și altceva decît ce-i aparține; "fals, ne răspunde Mircea Vulcănescu, de dincolo de sacrificiu, cu modestia și smerenia lui inegalabile. Existența, dacă e pusă în situația de a servi semenul, dezvăluindu-i ceea ce-i fundamentează adevărata statură de om, față de sine și față de Dumnezeu, poate pune în paranteză o operă, mai ales cu conștiința sau cu vulgara fală. De unde și istovirea generoasă printre științe, metode, înțelepciuni și semne a acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
contrară are încredere în oricine și nici nu se grăbește, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La șmecheri și la jigodii reacția numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacție putința de a ști că semenul lor e tot atît de întinat ca și ei. Mai departe, Hristos iartă ușor și pe deplin. Șmecherul nu iartă niciodată, ori dacă se înduplecă (fără ca să ierte), o face greu, în silă, cu țîrîita. Pe cînd Domnul: Nici eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
celui trupesc, vituperat de Apostol în Corinteni, le crede a fi păcatul supărării și al enervării prin angajarea completă a persoanei. Aici aflăm marea nefericire care îl urmărește pe cel certat cu Domnul prin mînia purtată omului de un alt semen. Frica și prostia, alte păcate groaznice pe care creștinismul le respinge. Așa cum grijile nu te lasă să dormi sau, brusc, te deșteaptă la o bucată de noapte, la fel poate să se întîmple ca și de pe urma fericirii să te pomenești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
uitat. De asemenea și celor care au supraviețuit închisorilor și își trăiesc ultimii ani într-o "Libertate" suspectă, care pregetă să le facă dreptate. Dar am mai scris aceste amintiri și pentru ceilalți, pentru acei neoameni, care și-au legat semenii în lanțuri, i-au lovit și schingiuit, i-au înfometat și i-au ucis fără milă, ca să știe și ei că nu i-am uitat și că numele și faptele lor vor fi consemnate în paginile de rușine ale istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu regimul comunist din România. Totul era sub controlul direct sau implicit al aparatului, de la procurarea unui televizor sau instalarea unui telefon, la înregistrarea obligatorie a mașinii de scris la Miliție. "Practicarea îndelungată a unui terorism de stat îndreptat împotriva semenilor în scopul perpetuării puterii corpului politico-militar comunist a împins în cele din urmă arbitrarul în cotidian. Prin '89, Securitatea era de mai multă vreme un rău banal. La fel a rămas pînă astăzi, cînd structurile ei continuă să impregneze societatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Mie mi-a luat o treime din viață și mi-a încărcat puținul care-l mai am de trăit cu umbre care-mi apasă creierul. Există oare cineva care să fi fost comunist și să nu fi făcut nici un rău semenilor săi? Cel puțin o dată a mințit cu nerușinare în justificarea unei crime, cel puțin o dată a acuzat fățarnic și a fost de acord cu o infamie" (B. Zilber, Actor în procesul Pătrășcanu). În 18 aprilie 1968, cînd Ceaușescu finalizează preluarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ridicat la rang de lege, un proiect de lege demonic, care îi face pe partizani mai singuri, mai hăituiți, mai lipsiți de apărare. Schingiuiții-schingiuitori, călăii-victime, vinovații-nevinovați, cei care au fost siliți să-și vîndă, de frică, din supliciu, din șantaj, semenii au fost la rîndul lor destinați unor cazne morale cumplite. Nu numai în rezistența din munți erau recrutați ca turnători cei apropiați familiei, ci multe din procesele vremii se bazau pe slăbiciunile rudelor, pe cedări și concesii. Spui, scapi, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și periculos, astfel încât ți se deschideau noi oportunități și îți sporea nivelul de atracție, făcându-te să te simți parte reală a contextului universal, că ai stofă adevărată de artist, ceea ce conta cel mai mult - să le dai de înțeles semenilor că nu există limite, că totul era permis, că transgresarea era legitimă. Și după ce am depășit stadiul inițial de surpriză (pentru că singurele mele amintiri despre Mitchell erau compuse din zvonuri relative la relația de mai lungă durată cu Paul Denton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urmă de pește, de pânză ori de port la orizont. Albastrul mat abia se ghicește sub vălul alburiu al căldurii care o acoperă ca o năframă. Ioan Botezătorul a trecut, se pare, prin această comunitate de neprihăniți trăitori departe de semenii lor, obsedați de curăție și de băi rituale. Vedere de ansamblu splendidă, călătorie un pic cam plicticoasă. Mici ziduri de piatră, rezervoare făcute să primească apa acum uscate, scări în trepte, mici încăperi lipsite de personalitate cu pământ bătătorit pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care a condamnat-o pe Ioana d'Arc la arderea pe rug. (n. trad.) * "Écrasez l'infâme", îndemn al lui Voltaire la luptă împotriva intoleranței și a fanatismului religios. (n. trad.) * Parafrază la versul lui Baudelaire: "O! Cititor fățarnic, tu semenul meu frate" (Prefață). (n. trad.) * Cohanim, preoții, la evrei. (n. trad.) * "Tel qu'en Lui-même enfin l'éternité le change", parafrază (l'Eternel în loc de l'éternité) a primului vers din Mormântul lui Edgar Poe de Mallarmé, în traducerea lui Ștefan
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
56 Elveția 52 Rom. 43 Germ. 40 Repeziciunea trenurilor 1835 25 km pe oră 1850 40 -" 1893 58 -" 1905 103 -" Din nenorocire, și războiul e o artă adică arta funestă a uciderii și distrugerii. Meșteșug de a ațâța în sufletul semenilor tăi emoțiuni diverse și sentimentul frumosului. Arta: încarnația idealului (Toussenel) frumuseță concentrată (Taine). e în om ceeace e în Dumnezeu puterea de a crea (Lamennais) Arta e incarnația spiritului în lumea materială. ideal sensibilizat. Arta: omul plus natura. a da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lucreze prin persuasiune. Interesul celor mai mulți trebuie să precumpănească libertatea presei și a asociațiilor. câteodată se manifestă despotismul majorităților altădată despotismul demagogiei, adică al canaliei Suveranitatea justiției și rațiunei. dreptul de a lucra dreptul de a face ceva fără a vătăma semenului tău Spiritul gregar e cangrena libertății. Libertatea nu se învață decât în elementul ei, cași înotul. singura cauză bună. Pânea și libertatea noroadelor se câștigă întru sudoarea frunților. (Lamennais) Cu cât mai multă libertate, cu atât mai scumpă patrie. Esența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cea "mai artistică" toată natura moartă și poezia se izola la hermetism. Ne-a fost dat nouă celor de azi să participăm la transformări care vor asigura omului de mâne pacea și dreptatea socială. Nu putem rămânea izolați de interesele semenilor noștri; nu se poate să nu participăm cu toată energia la prefacerile ineluctabile, rezultat istoric și necesar. De aceea revizuirea materialului nostru istoric în legătură cu mișcarea de la 1848 și cu personalitatea lui Nicolae Bălcescu; de aceea deșteptarea din uitare a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intrăm în trecut până la morții noștri cei de demult și ne proiectăm în viitor. Numai astfel poate naște patriotismul eficace. Altfel ciocoii ori demagogii nu înțeleg clipa prezentă a folosului imediat. Ei confundă banul țării cu al lor. Pentru ei semenul lor mai mic e un sclav. Pe muncitorii de la Lupeni îi împușcă. Elementele anarhice de dreapta le subvenționează pentru a propaga ura. Ei sunt călători grăbiți și flămânzi. Nu înțeleg iubirea, din care naște devotamentul pentru trecut și jertfa pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
afirm devotament și jertfă pentru familia mai largă care este poporul meu și Patria, spre a face din ele o forță de colaborare a civilizației și umanității. Afirm necesitatea de educație a poporului pe temeiul legii morale: deci respect la semenul meu actul de conștiință pe care i-l comandă religia. Urmând eu însumi tradiția părinților mei, înțeleg să respect orice confesiune a fratelui meu omul. Afirm că disciplina care ne călăuzește se exercită pe un plan spiritual, deci îndepărtează politica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi vine timpul, la o realizare în afară. Devenit o putere a Binelui, nu trebuie să se izoleze de lume, de ticăloșiile ei, de corupția generală, de indiferența satisfăcuților; ci trebuie să deștepte în sine toate sentimentele de datorie cătră semenii săi. Să fie lângă cel ce face Binele, să apere în chip dezinteresat pe cel nedreptățit, să aline suferințile și mizeria. În locul pe care-l ocupă în funcția de Stat, în breasla liberă, în partidul în care militează, să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a scris Emil Turdeanu, acest manuscris ca să reprezinte vechea artă rusească. Pentru întărirea alianțelor cu vecinii din Nord și Nord-Estul Moldovei, „În anul 6987 (1463), iulie 5, și-a luat Ștefan voievod doamnă, pe cneaglina Evdochia din Kiev, sora lui Semen (Simeon) țarul”. Evdochia descindea din neamul Olgerd al Lituaniei, ramura ortodoxă, familia regală a Poloniei descinzând din ramura catolică a aceluiași neam. În 1461, Simion Olelkovici, fratele Evdochiei, încercase să ajungă mare duce al Lituaniei. Vărul primar al lui Simion
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
epitrahil, întâlnim următoarea formulă: Io, Alexandru Voevodu autokrator pasis Moldovlahias kai Parathalasias, soția domnului fiind autokratorisa pasis Moldovlahias. Prima mireasă a adus-o Ștefan în 1463 de la Kiev. Este vorba de Evdochia, căreia i se spune în cronici “sora lui Semen împăratul” (Simeon Olelcovici, cneazul Kievului). Evdochia a murit în 1467, iar Ștefan s-a căsătorit peste cinci ani, în 1472, chiar cu un an înainte să înceapă conflictul cu Imperiul Otoman. Prin această căsătorie Ștefan cel Mare avea posibilitatea să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cere reînnoire, renunțare, un nou elan spiritual și uman, un stil de viață mai simplu și mai autentic creștin, o detașare interioară de multe gânduri și atitudini ce s-au format în mine ori s-au sedimentat în relațiile cu semenii. Totul apasă ca un nor mare, greu pe gândurile și în ființa mea, în sacristia bisericii, în noapte, aproape de altarul deasupra căruia trona solemn o icoană mare, în basorelief, reprezentând încoronarea cu spini a lui Isus. întins pe salteaua subțire
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
îndepărtez dominat de imaginea acestei persoane ce devine o lecție vie, ambulantă de depășire a unor limite care pentru mulți ar fi catastrofale. Camino este plin de surprize, de lecții fundamentale de viață, de atitudine în fața lui Dumnezeu și a semenilor sau față de tine însuți. - Pelerinul cu proteze în apropiere de Belorado Ajung la Belorado iar la intrarea în localitate este un albergue cu piscină. Pe camino poți să faci nu doar penitență, ci și baie, plajă, într-un confort de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mintală, de - ambițiile sau complexele ce le au. Cred că am putut să-mi dau seama mai bine de coaja raporturilor mele cu ceilalți, dar și de miezul consistent (bun sau mai puțin bunî ce-mi marchează relațiile mele cu semenii. O altă lecție ce am aprofundat-o: suferința te face mai umil, mai conciliant, mai aproape de ceea ce ești de fapt. Este ușor să apari mereu în reverendă, sau cu cămașa clericală, într-o anumită ținută oficială, inclusiv cea liturgică
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și trecătorii minusculi. Cumpărăm ceea ce nu avem nevoie, trăim cum nu suntem și murim ca și cum nu am fost. Ni se spune că doar în matematică sau fizică mai există direcție ori sens. În inimă și minte, nu. Nici măcar în bun-simț. Semenii nu se mai îndreaptă și nu se mai privesc. Mișună sau colcăie, uitând fără să se mai uite. Pentru cei aflați jos, Cel de Sus încă mai dă semne. De bunăvoință sau de fotogenie stradală - eficientă eugenie fără dictatură sau
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
și simplu pentru a impresiona. Sau dacă adevărul este, în esență, o formă relevantă a minciunii o spun avocații sau preoții -, spun zilnic astfel de minciuni. Însă cum nu sunt prea vorbăreț, cum nu-mi petrec prea mult timp cu semenii, nu mă simt în pericolul de a emite adevăruri care să devină minciuni. Poate, știu și eu, mă mint în fiecare clipă pe mine. Dar asta este o altă socoteală. Iată, cred că deja ți-am răspuns printr-o minciună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Habar n-am. Nici nu-mi pun problema atât de acut, așa cum fac cu disperare unii sau alții. Eu cred că omenirea va dispărea atunci când va dori Dumnezeu. Nu pot da, în acest sens, nici un sfat. Decât să le transmit semenilor ceea ce și eu am primit de la ai mei să creadă în Dumnezeu! Dar să-l citească și pe Nietzsche, care a crezut că este posibil ca Dumnezeu să moară și omul să existe fără el. Care e azi raportul dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
română de azi? Puteți creiona câteva direcții, câteva modalități lirice? Va mai conta cititorul în ecuația poet-text poetic? Dați-mi voie să răspund triadei dvs. interogative în sens invers. Cum să nu mai aibă însemnătate, o însemnătate capitală, cititorul, acel "semen", "frate" al poetului, alter ego al său până-n pânzele albe? Ne-am putea imagina un spectacol fără niciun spectator? Un concert ce nu se adresează niciunui ascultător? "Creându-se pe sine", într-o accepție, să zicem, barthesiană, textul nu răspunde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]