6,619 matches
-
să admire o lume misterioasă și stranie. Acest astru, asemenea unui deșert de nisip fără viață, era compus din cratere de forme multiple. Constatară defecțiunile aparatului. Descrierea nr. 2 ...curînd pe ecrane se contură peisajul din jur. Cerul era aproape senin. Avea chiar o tentă verzuie nuanțată de dîrele roșiatice și viorii pe care le lăsau razele de soare la apus, reflectîndu-se în cei din urmă nori. Această stranie și misterioasă panoramă se întindea pînă undeva departe de ei, împresurîndu-i cu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
-l faci să sufere! Și doctorii taie un mădular bolnav, dar durerea nu e la fel. Ei taie un mădular mort, ca să spun așa, lipsit de puterea vieții. Aici, însă, un bătrân - era de o sută de ani - a îndurat senin durerea, totodată s-a grăbit să împlinească Și porunca lui Dumnezeu, făcându-i mai râvnitori Și pe fiul său Și pe cei din casa sa, ca să nu Șovăie, ci să săvârșească cu multă grabă porunca lui Dumnezeu. Ai văzut câtă
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
a)Soarele a strălucit. b)Cerul a fost acoperit. c)A plouat. d)A bătut vântul. e)A nins. Dezvoltarea răspunsului : Soarele a strălucit. (Când a strălucit?; Unde a strălucit?; Ce fel de cer?) ...Luni, soarele a strălucit pe cerul senin. -Modelul iconic sau învățarea prin modelare își motivează necesitatea aplicativă prin caracterul concret intuitiv și acțional al gândirii școlarului mic, la care acțiunea mintală derivă din acțiunea externă, pur obiectuală (cu deosebire în clasele I - II). Această metodă tradițională capătă
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
când am fost prima oară în Polonia, prin 1997, iarna, văzusem semne asemănătoare. Ultima oară, la Paștele trecut, aproape nu-ți mai dădeai seama că ești într-o fostă țară comunistă. Inclusiv din acest punct de vedere, fețele mult mai senine ale oamenilor, inclusiv ale celor în vârstă. Restaurantele, cafenelele, terasele erau pline, nu doar de turiști deși merită amintit că anul trecut Cracovia a avut 8 milioane de turiști străini, iar toată România puțin mai mult de 6 milioane! -, ci
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
își împărtășeau experiențele și beau împreună, uneori puneau o oală cu drojdie de bere și beau cu toții, unul după celălalt, luând cu singura cană și spunând fiecare un cuvânt de edificare. Așa cum atestă unul care a participat la această simplitate senină și sfântă sărăcie, și care a avut onoarea de a le fi tovarăș, băutura era deseori atât de densă, încât, pentru a putea încălzi cana, trebuiau să adauge apă, iar apoi beau cu bucurie. La fel se întâmpla și la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Augustus? PRECUVÂNTARE În toamna anului în curs 1958 se împlinesc exact 1950 de ani de când în viața, fericită până atunci, a acelui tenerorum lusor amorum s-a produs, după cum se exprimă poetul însuși, o lovitură de fulger pe cer senin: pe când se afla pe Insula Elba, însoțindu-l pe Cotta Maximus (după cum se admite), i-a fost înmânat un edictum imperial prin care i se aducea la cunoștință propria-i relegatio (asimilabilă exilului) la Tomis, actuala Constanța, în Dobrogea românească
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
venirii la putere a acestor nobili. Și continuă: vorbește mai bine de parcă nu aș fi fost nicicând indus în eroare, pentru ca Augustus să mă lase să mă bucur de viața pe care mi-a acordat-o. Când împăratul va fi senin, cere-i să nu mă lase în prada ușoara a geților, ci să-mi acorde un loc mai bun pentru bietul meu exil. Momentul e cum nu se poate mai propice pentru această intervenție afirmă Ovidiu. Augustus și Livia sunt
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ucid a doua oară". Alexandru Horga (Sandi, după cum e cunoscut în familie) nu e nici pe departe la fel de afectat și încearcă să o înduplece întâi cu vorba bună, în intenția de a-i induce o altă stare de spirit, mai senină. Strategia pare să dea roade, iar femeia, bucuroasă de a fi întrezărit un răspuns la dilemele sale morale, începe să nu se mai creadă chiar atât de culpabilă. Drept urmare, legătura cu Sandi și-o motivează, acum, ca pe o experiență
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
semnul Gheorghiță, era destinat să rămînă într-o familiaritate restrînsă. Investigația „polițienească” a Vitoriei este, în fapt, o suită de rememorări și de identificări. Pe unele și le traduce din spusele oamenilor, pentru ca să le raporteze la diverse momente învolburate ori senine, petrecute împreună cu vrednicul său bărbat, plin de mîndrie și de fală. Aceleași epitete emblematice, fizico-morale, îl distinge pe Nechifor îndeosebi față de Bogza și de Cuțui, ca într-o dramă de caractere. Peste tot, el este „cel cu căciula brumărie”, cum
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în închipuirea mea ca din ceață, apoi se limpezește și-i văd chipul suav, și-i aud glasul molcum și duios. Subțirică, destul de înaltă, fața ei avea trăsături armonioase, aș putea spune, chiar frumoase. Avea ochii miopi, albaștri, iar fruntea, senină și destul de mare, era încadrată de un păr blond, inelat, care-i cădea în râuri peste umeri, sfârșindu-se pe la talia-i subțire, de parcă n-ar fi dat viață la unsprezece copii. Avea un mers ușor legănat dar maiestuos, cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
caz, eram fericit pentru că în țară era pace și liniște și cu toate lipsurile materiale, o duceam bine și nu eram constrâns de nimic. Nu știam ce-i foamea, frigul, nu făceam muncă forțată și privind înainte, vedeam viața mea senină și plină de optimism. Iar el, domnul Sfedu, căzuse prizonier și-l aștepta tot ce putea fi mai rău. Ar fi putut să termine școala elementară, putea face chiar și o facultate, dar destinul lui a fost altul, la fel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un monolog pe teme străine de gândurile celorlalți de față. Mirele se uita la mireasa lui. Era tare frumoasă. Remarcase că toți o iubeau în familie. La începutul mesei era tare, tare tristă, dar acum, deși nu zâmbea, avea privirea senină, nu mai plângea. O iubeau și n-au vrut s-o dea din casă după un negustor bogat. Așa e obiceiul în neamul lor, nici pe Sofula n-au dat-o. Dar el are să se străduiască, o să muncească în slujba
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și pentru ei, mama, sau i se pare doar lui, a îmbătrânit. Nu este părere. Pe tipsia ei de argint, mâncarea pe care el o savurase ea aproape că n-o atinsese. Nu-i mai plăcea să se vaite, era senină, dar în conversație se întorcea în trecut departe, la Mărgineni, pe când erau ei mici sau și mai demult, pe când era domniță. Bucătarul intră, se închină și ură poftă bună boierilor. Spătarul Mihai îi lăudă talentul și-l întrebă cum preparase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schitul Fecioarei. Și mâine vom lua drumul întoarcerii. — Cum ai ajuns aici, părinte? — De la Athos? Cu o galeră turcească. Nu asta voise să întrebe. Îi era necaz. Era curios să știe viața bărbatului alături de care mergea, dar iată că acesta, senin, ocolește întrebările, îi scapă printre degete. Oare este prudent să-și aleagă ca punct de sprijin al filierei un astfel de om? Îi mai aruncă pe sub gene o privire cercetătoare. — Este ceva ce te frământă, măria ta, ai o neliniște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gesturi grațioase, una bătea în ușă, una alerga, alta implora cu brațele în sus spre Iisus, dedesubt cinci trupuri în mișcare grăbite, sus cinci fețe contemplând fiecare în felul ei aceeași minune. Toate cele cinci fețe erau portretele unei Lavinii senine și detașate de lumesc, fiecare în felul lui. — Nu se poate, exclamă Mihai, egumenul spunea... — Da, așa este, spunea. Dar au dat-o unui băiat, unui ucenic, care nu fusese acolo când am spus eu ce am spus. Un băiat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întărit și bine păzit, ei și marfa lor erau apărați de orice rele în încăperile sănătoase ale clădirii. Viața fremăta năvalnică peste tot, dar postelniceasa își dorea liniște și verdeață, că nu mai putea să lupte. Acasă, era acasă. Stătea senină cu gândurile duse la locurile sfinte. „...Și o așază pe ea, Doamne, în loc de lumină, în loc de verdeață, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinul...” S-a săvârșit în a doua zi a lunii martie, anul 1678, primind împărtășania din urmă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Toamna era neînchipuit de frumoasă, cum numai la București putea fi. Deși vara fusese ploioasă și răcoroasă, soarele de septembrie ajutase viilor să se coacă și în octombrie doar câteva zile fusese vremea închisă, cu vânt și ploaie, în rest senin și cald ziua, iar acum de câteva nopți cădea bruma. Nimeni nu se simțea stingherit de asta, iată mâine va fi Sfântul Dumitru, mare târg, și mustul s-a înăsprit, iar pe la unii hangii tulburelul a prins chiar a se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu mitropoliții și arhimandriții Moldovei. Domnița Maria, pășea demnă spre altar prin culoarul lăsat de mulțimea din biserică. Pas cu pas, fără să i să pară grea coroana făcută din aurul rudarilor din susul Oltului, înainta domnița Maria, cu fruntea senină, cu ochii țintă. Cine ar fi îndrăznit să spună că nu împlinise încă cincisprezece ani? Fără grai o priveau patriarhul și domnul, arhimandriții și marii boieri, fiecare gândind că, dacă prin farmec s-ar fi oprit o clipă totul, ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l însoțească pe Iisus Hristos de la Ana la Caiafa până-n vârful dealului Golgotei. Alături cu tronul, în dreapta, Ștefan cu chipul chinuit de remușcări, făcea cu unghia un semn în lumânarea de ceară pentru fiecare evanghelie citită; în stânga, fratele lui, senin și frumos, împlinit bărbătește la trup, Constantin, Dinu, cum îi spuneau toți, urmărea cu atenție cântările. Reușise mai bine decât ceilalți doi, gândul nu-i mai zbura aiurea spre munții Moldovei, spre mânăstirea de pe râul Râșca, unde cei din neamul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa că zâmbea stânjenit. Constantin Brâncoveanu zâmbea și el, cu gura doar; în mâna stângă ținea căpăstrul, iar cu dreapta saluta din când în când mulțimea care ieșise pe la garduri. După un timp uită grijile și fața-i deveni blândă și senină. În dreptul caselor brâncovenești alaiul se opri și Toma Cantacuzino anunță că acela era locul unde erau găzduiți oaspeții. Vodă mai salută o dată, comunicând că după odihna de la prânz marele divan și domnitorul îl așteaptă pe trimisul padișahului la Curtea domnească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înconjurau. Cuminte, nu se opusese nicicând voinței părinților, fusese supusă soțului și binecuvântarea lui Dumnezeu a venit peste ea - bărbat bun și cumpătat, copii minunați, domnie îndelungată, chiar dacă simțea în jurul ei rude gata să țeasă intrigi, ea le zâmbea tuturor, senină. Aci în țară, stăpânise vodă situația, când cu asprime, când cu blândețe, dar oare în viesparul din jurul marelui vizir va reuși? Cu asemenea gânduri trecu toată liturghia și acum aștepta binecuvântarea mitropolitului. Theodosie, încadrat între cei doi diaconi, se detașă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și s-au aprins focurile, că din înălțimea dealului au început să se audă hăulituri. Din vârful colinei se auzea toba și niște țipete stridente, ca și cum cineva strunea o herghelie de cai. Zvon de copite nu se auzea. Ziua fusese senină și acum după-amiaza era caldă. Pe măsură ce hăuliturile se apropiau, devenind tot mai distincte, din partea opusă, de pe alt deal, începură să le răspundă slab altele care se apropiau și ele. În cortul lui vodă, fiecare își vedea de treburile sale. Marele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gând Mihai Cantacuzino; de la o vreme iernile sunt mult mai grele ca altădată, constată el pentru sine. Și totuși acum frigul este suportabil, nu ca atunci.... Și-i răsări în minte imaginea cortegiului mortuar de acum doi ani. Cerul era senin, neverosimil de albastru. Fără pic de vânt, făcliile din mâinile vinete cenușii ardeau palid în lumina puternică a soarelui. Aburul respirației se topea imediat, prinzându-se promoroacă în mustățile și bărbile preoților și monahilor, lăsând aerul transparent ca un cleștar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
recunoscut, Ștefan nu scosese nici o vorbă și acum curiozitatea nu i da pace: — Înțeleg că Leu știe bine drumul, măgarul celălalt vine legat, deci cuvioșia ta se pregătește de odihnă? — Nu prea mă încearcă somnul. Gherasim ridică privirea spre cerul senin, oftă și continuă. Încă nu a trecut de amiază, drumul este bun, am putea iuți pasul dobitoacelor, dar îmi place răgazul acesta care vine să se sălășluiască între noi, aducător de tihnă. Frumoasă viață ai dus, măria ta, câți ani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce-au pătimit ai lui, pentru asta a înălțat o mânăstire la Hurezi și a pus de s-au întărit mormintele de la Brâncoveni, iar amintirea rădăcinilor din care s-a ridicat nu este întunecată, nu vrea să-i răzbune, este senină și albă ca fumul tămâii adus de la Smirna, nu și-a tras prin ele blestemul de a se fi născut, ci binecuvântarea de a trăi. Te-ai uitat cum sunt zugrăviți Papa ot Brâncoveni și Preda, și Mihai Vodă cel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]