5,139 matches
-
unii interpreți consideră că tocmai partea nescrisă a "Tractatus"-ului este cea care contează, cea care este arătată, dar care nu se poate spune. Criteriul de semnificație al lui Wittgenstein care caracterizează propozițiile care nu se pot reduce la date senzoriale drept pseudopropoziții este criticat de Karl Popper. El o consideră o teorie neinfirmabilă, care se autosigilează.
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
după perioada cuibăritului migrații lungi de asemenea își desfășurau activitatea în localitate două agenții bancare patru hidoavioane de acest tip au supraviețuit românia nu a fost prezentă la această ediție apariția proprietății private duce la apariția conflictelor dintre oameni reprezentările senzoriale și ale fanteziei sunt primele și cele mai vechi surse ale cunoașterii supuse îndoielii alte alimente animale pot fi incluse dacă este necesar pentru a face tranziția între diete sau după nevoile individuale pentru a fi numiți ei au trecut
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
de acord întru totul cu aceasta. Este totuși susținută de gândirea de tip relativist. O obiecție clasică este faptul că o informație ficționară poate fi coerentă, fără să aibă o legatura destul de mare cu realitatea. Pentru Epicur toate percepțiile noastre senzoriale sunt adevărate, astfel că aisthesis, senzația este criteriul suprem al adevărului. (Sextus Empiricus) Valoarea de adevăr este expresia gradului de certitudine a corespondentei judecății (propoziției logice) cu starea de fapt vizată de judecată. Valoarea de adevăr originează în incapacitatea spiritului
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
adevărul derivă din analiza însăși a conceptului, fără a mai fi nevoie de un experiment, respectiv de o percepție sensorială. În situația în care o analiză rațională nu este suficientă pentru a extrage adevărul și este nevoie de o observație senzorială sau experiment, atunci avem de a face cu o judecată sintetică. Evident, toate cunoștințele valabile la un moment dat derivate din experiență au prin urmare un caracter sintetic. În continuare, Kant împarte judecățile în empirice sau "a posteriori" și judecăți
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
sintetică. Evident, toate cunoștințele valabile la un moment dat derivate din experiență au prin urmare un caracter sintetic. În continuare, Kant împarte judecățile în empirice sau "a posteriori" și judecăți "a priori". Judecățile empirice sunt în întregime dependente de percepția senzorială, de ex.: afirmația: "acest măr este roșu". Dimpotrivă, judecățile "a priori" posedă principial o valabilitate independentă de cazul individual și nu sunt bazate pe observație senzorială, de ex.: "doi și cu doi fac patru" reprezintă o afirmație "apriorică". Kant susține
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
a posteriori" și judecăți "a priori". Judecățile empirice sunt în întregime dependente de percepția senzorială, de ex.: afirmația: "acest măr este roșu". Dimpotrivă, judecățile "a priori" posedă principial o valabilitate independentă de cazul individual și nu sunt bazate pe observație senzorială, de ex.: "doi și cu doi fac patru" reprezintă o afirmație "apriorică". Kant susține că noțiunile de "timp", "spațiu" și "cauzalitate", care fundamentează legile ce guvernează relațiile lucrurilor dintre ele, nu sunt legate de obiectele din natură ci, dimpotrivă, ca
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
forme "apriorice", stau la baza capacității de cunoaștere a subiectului, fiind astfel transferate realității obiective. Spațiul, timpul și cauzalitatea sunt prin urmare forme care funcționează în procesul de percepție ca tipare, cu scopul de a ordona și structura toate impresiile senzoriale. Lucrul în sine" ("das Ding an sich"), adică așa cum este în esența sa, nu poate fi cunoscut, pentru că subiectul intră doar în posesia impresiei asupra lucrului, a "fenomenului", a apariției senzoriale a "lucrului în sine", care singură poate fi percepută
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
cu scopul de a ordona și structura toate impresiile senzoriale. Lucrul în sine" ("das Ding an sich"), adică așa cum este în esența sa, nu poate fi cunoscut, pentru că subiectul intră doar în posesia impresiei asupra lucrului, a "fenomenului", a apariției senzoriale a "lucrului în sine", care singură poate fi percepută, spre deosebire de ceea ce Kant denumește "noumen", care se sustrage capacității de cunoaștere. Această cercetare critică a condițiilor percepției și cunoașterii este denumită de Kant "filozofie transcendentală", filozofie care investighează premisele și limitele
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
există numai în măsura în care este percepută și prezentă în conștiința omului, deci ca "reprezentare". El nu este totuși întru totul de acord cu Kant, care considera că "lucrul în sine" ("das Ding an sich") ar fi mai presus de orice experiență senzorială și în consecință nu ar putea fi cunoscut. Schopenhauer susține că "Voința" stă la baza reprezentării lumii, având o puternică forță lipsită de rațiune și de scop. Spre deosebire de Hegel, consideră că lumea și istoria sunt lipsite de sens și de
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
artist să se delimiteze de ofensiva corpurilor care invadează ecranele, excluzând din teritoriul de reprezentare categorii întregi de corpuri care „nu fac față” exceselor invazive? Care sunt acțiunile prin care corpurile pot deveni politice, generând în spațiul public un discurs senzorial emancipator? Mutilate, traumatizate, filmate din unghiuri care le exhibă permeabilitatea la violență extremă, sau, dimpotrivă, conformate unei priviri autoritare care le cere să fie subjugate de coduri ale frumuseții impuse, dincolo de care nu-și pot afirma legitimitatea, corpurile ajung mecanisme
Guillermo Gómez-Peňa: Repolitizarea, reumanizarea și decolonizarea corpurilor () [Corola-website/Science/296118_a_297447]
-
cerințe. Și tu ce spectacol ai făcut? Eu am făcut The Agency of Touch, o instalație participativă care se încadrează în jurul unui performance tactil unu la unu, în care spectatorul e participant cu și pe propriul corp la o coregrafie senzorială. Această experiență produce desene, hărți din partea participanților, în așa fel încât memoria experienței tactile să se așeze într-un plan mai conștient. Practica urmează în special coordonate fizice și anatomice; rezidă în lucrul cu sistemul somato-senzorial, cu straturi de piele
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
factori, această practica privilegiază atingerea și experiențele fizice, înaintea experienței vizuale care domină societatea tehnologizată contemporană. The Agency of Touch se dorește a fi o practica corporală facilitată de atingere, un proces de explorare și integrare a potențialului perceptiv și senzorial al corpului și în afara cadrului artistic, în viața de zi cu zi. De aici și sintagma de agenție, ca model luat din sfera socialului, în acest context facilitând servicii fizice. Blogul proiectului: http://cargocollective.com/theAgencyofTouch E ceva ce s-
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
altele nu pot fi ameliorate decât pe cale protetică. În unele cazuri, destul de rare, nu este posibil nici un remediu. Cauza care stă la baza hipoacuziei se poate afla la diferite niveluri ale sistemului auditiv. Dacă pierderea de auz este datorată celulelor senzoriale ale cohleei, atunci hipoacuzia este cohleară, iar dacă este datorată funcționării deficitare a fibrelor nervoase vorbim despre o hipoacuzie retrocohleară. Dacă substratul fizic al hipoacuziei se află la nivelul urechii externe sau medii atunci hipoacuzia se numește de transmisie. O
Hipoacuzie () [Corola-website/Science/296525_a_297854]
-
Spațială, care deține monopolul călătoriilor spațiale și ale sistemului bancar. Navigatorii mutanți ai Ghildei folosesc drogul numit melanj pentru a naviga, pliind spațiul și transportând instantaneu cargouri uriașe de la o planetă la alta. Societatea matriarhală Bene Gesserit posedă puteri fizice, senzoriale și deductive aproape supraumane, dezvoltate în ani de condiționare fizică și mentală. Deși susține că "servește" omenirea, Bene Gesserit își rumărește scopul de a îmbunătăți rasa umană ghidând și manipulând subtil și în secret afacerile altora pentru a servi propriului
Seria Dune () [Corola-website/Science/298427_a_299756]
-
pot fi acumulate prin 4 procedee: Analizând omul ca parte componentă a naturii, el spune că sufletul și corpul sunt reciproc independente datorită independenței ontologice a 2 atribute ale substanței. Gândirea omului depinde de starea corpului doar la treapta cunoașterii senzoriale. Comportarea omului se află sub influența instinctelor autoconservării și a afectelor. Până când omul se supune lor, el nu este liber. Libertatea umană constă în libertatea de sub influența acestor afecte, pasiuni. El neagă ideea libertății voinței. Din moment ce libertatea este identificată cu
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
sarcini, întrebări, probleme,si altele. Atenția face parte din categoria fenomenelor psihice care susțin energetic activitatea. Ea este o funcție prin care se modulează tonusul nervos, necesar pentru desfășurarea celorlalte procese și structuri psihice. Prezența ei asigură o bună receptare senzorială și perceptivă a stimulilor, înțelegerea mai profundă a ideilor, o memorare mai trainică și mai fidelă, selectarea și exersarea mai adecvată a priceperilor și deprinderilor, s.a.m.d. Atenția nu trebuie înțeleasă ca pe o dispunere statică a energiei psihonervoase
Atenție () [Corola-website/Science/298492_a_299821]
-
Percepția este o identificare și organizare în conștiința omului a faptelor, obiectelor și fenomenelor din realitatea obiectivă care acționează direct asupra organelor de simț ca informații senzoriale. În context organele de simț sunt categorisite ca analizatori. Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre propriul nostru "eu". Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice, unitare
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
acționează asupra unui analizator (organ de simț) sau a altuia. În realitate, procesul perceptiv este unul de desfășurare fazică, având următoarele faze: orientarea, detecția, discriminarea, identificarea și interpretarea. Percepția este guvernată de o serie de legi generale, aplicabile tuturor modalităților senzoriale și tuturor situațiilor reale. Enumerăm pe cele mai importante: legea integralității-structuralității, legea selectivității, legea constanței perceptive, legea semnificației și legea proiectivității. Pe lângă formele simple ale percepției, există și formele complexe: percepția spațiului, a timpului, a mișcării. Ca și senzația, percepția
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
în timp ce senzațiile reflectă însușiri simple, elementare, luate separat, percepția reflectă însușiri complexe. Ea reflectă obiectul așa cum este el dat, în ansamblul însușirilor lui date integral și unitar. Reflectarea din percepție are un caracter direct, nemijlocit și obiectual. Percepția integrează informațiile senzoriale și se raportează la obiecte, fenomene, în ansamblul lor. Percepția este bogată în conținut, deoarece reflectă atât însușirile principale, cât și pe cele de detaliu. Percepția realizează o reflectare activă, relaționată cu contextul. Din punct de vedere al completitudinii reflectării
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
nivel concret intuitiv. Sunt operații de analiză, sinteză, comparație, după criterii perceptive de formă, mărime, greutate, culoare etc. Ca și senzațiile, percepția se finalizează în plan subiectiv printr-o imagine. Imaginea perceptivă se aseamănă, dar se și deosebește de cea senzorială. Se aseamănă prin faptul că ea conține informații despre însușirile concret intuitive. La fel ca și imaginea senzorială, este o imagine primară, care se realizează „aici și acum”, în condițiile acțiunii stimulilor și obiectelor asupra organelor de simț. Se deosebesc
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
Ca și senzațiile, percepția se finalizează în plan subiectiv printr-o imagine. Imaginea perceptivă se aseamănă, dar se și deosebește de cea senzorială. Se aseamănă prin faptul că ea conține informații despre însușirile concret intuitive. La fel ca și imaginea senzorială, este o imagine primară, care se realizează „aici și acum”, în condițiile acțiunii stimulilor și obiectelor asupra organelor de simț. Se deosebesc prin faptul că imaginea perceptivă este bogată în conținut, este relaționată cu contextul și este semnificativă. În cazul
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
este relaționată cu contextul și este semnificativă. În cazul imaginii perceptive primează valoarea ei cognitivă și mai puțin aspecte cum ar fi intensitatea sau tonalitatea afectivă. În concluzie, se poate spune că percepția este procesul psihic de integrare a informațiilor senzoriale într-o imagine cu sens. După analizator: După forma existenței materiei: Analizator "Percepția asupra corpului"'
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
a obiectelor și fenomenelor percepute anterior. Pornind de la aceste două aspecte, putem defini reprezentarea ca fiind procesul psihic de reflectare mijlocită, selectivă și schematică a proprietăților concrete, mai mult sau mai puțin semnificative, ale obiectelor și fenomenelor date în experiența senzorială anterioară a subiectului. Spațiul mintal reprezentațional are o alcătuire eterogenă, multistratificată, incluzând imagini cu grade diferite de vivacitate, completitudine și fidelitate. În același timp, organizarea acestui spațiu are un pronunțat caracter dinamic, producându-se permanent modificări de poziții și de
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
schematizare sunt extinse la un număr mai mare de obiecte sau chiar la o categorie. Cele două operații prefigurează două dintre operațiile fundamentale ale gândirii. Astfel, schematizarea prefigurează abstractizarea, iar generalizarea concret intuitivă anticipează generalizarea de la nivelul gândirii.. Toate procesele senzoriale se finalizează în plan subiectiv printr-o imagine. Imaginea mintală este o imagine care redă informații de tip concret intuitiv, ce aparțin experienței perceptive. Imaginea mintală este o imagine secundară, deoarece se produce în absența obiectului și în urma unei experiențe
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
inervație a organelor tactile de la păsări și mamifere, filogenia perilor la mamifere etc. În 1904 descoperă organele gustative la păsări, descoperire epocală. El pune în evidență dubla inervație a mușchilor striați și a epidermei, precum și activitatea glandulară legată de celulele senzoriale. Rezultatele cercetărilor lui Botezat sunt menționate în tratate de zoologie ca și în tratatul de histologie a sistemului nervos publicat de Ramon Y. Cajal. Face primele descrieri precise asupra bourului ("Bos primigenius") și a zimbrului ("Bison bonasus"). Consideră bourul ca
Eugen C. Botezat () [Corola-website/Science/307121_a_308450]