5,479 matches
-
elvețian, publicul izbucnește în râs la o scenă patetică din filmul Jane Eyre, atunci când contele Rochester, pentru a-și dovedi dragostea față de Jane, strigă: „O voi duce pe Lună!”. Corespondentul la Washington al Pravdei scrie că astronauții americani sunt la fel de simpatici și de sociabili ca și cosmonauții sovietici. Arrabal lucrează la refacerea noii sale piese: după opinia sa, Armstrong și Aldrin reprezintă toate posibilitățile omului viitor; ei au jucat în fața noastră toate rolurile, mai puțin pe cel al prizonierului. Acești doi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
i-am arătat imediat - ca un puer care îi dă tatălui său termometrul, să vadă și paterul că are 36,8 - sulul electrocardiogramei, nu se pricepea, nu-l interesa, „mai bine reține că fata lui Silviu te consideră cel mai simpatic român ajuns la Moscova...”, „hai, gata, la masă!” ne porunci contabilul; m-am dus cu ei precizându-le că nu-mi este foame, dar nu pot să nu-i însoțesc la ultimul nostru prânz; mi-am înghițit bine limba ca să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
înșiră toate cuvintele din dicționar care arată calități negative. Un astfel de repertoar în registru burlesc este și nefericitul Dănuț, un loser total și fără drept de apel, dar care tocmai prin asta ne devine pînă la urmă nesfîrșit de simpatic, ca de altfel și autorul lui. Am lăsat la urmă lucrul cel mai important care trebuie spus despre proza lui Cezar, ultima axă care se leagă strîns de celelalte două. Este vorba despre atitudinea personajului - în ambele lui aspecte, de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe care le citisem eu, i-am dat să asculte muzică bună (de la Deep Purple sau Led Zeppelin, pînă la Emerson, Lake & Palmer), i-am vorbit despre ideile lui Camus, Kierkegaard sau Cioran - cu alte cuvinte, i-am inoculat băiatului simpatic și superficial care era amicul meu doze puternice de mal du siècle și „filozofare“ melan colică. El fusese cel care, în clasa a noua, mă învățase să fumez ; de data aceasta, eu eram maestrul. și tratamentul a dat roade. Ne
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
multe altele. Dănuț le știa pe toate și stătea să le asculte, numai să se poată juca cu schija. Dănuț, de fapt Abagiu Daniel, cum i se va zice la anu’, cînd va merge la școală, era un copil tare simpatic (toate femeile din sat îi zîmbeau și-l cunoș teau - era doar nepotu lu’ doamna Bădescu, fostă învățătoare) și avea o soră mai mică, de numai doi anișori. Bineînțeles că nu o suporta pe surioară, pentru că era prea răsfățată, părinții
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de plastic foarte reușite. Rachetele aveau un singur inconvenient : din cînd în cînd, se rupeau (inconvenient minor, pentru că cea ruptă putea fi oricînd înlocuită cu o alta, de o altă culoare). și o calitate incontestabilă : lăsau pe piele un model simpatic, în pătrățele, de la așa zisul racordaj. Acest model avea doar o funcție estetică, nu durea prea tare. Oricum, ai mei nu m-au bătut niciodată așa cum mi-a povestit Svetlana că făcea tatăl ei, care o bătea la fund cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în clasă și începea să vorbească. Băga capul pe ușă cînd nici nu te așteptai, apoi intra cu totul, cu servieta la subsuoară și cu un pardesiu larg. Avea și un basc cu un țum buruc foarte mare. Altfel, era simpatic și spunea povești drăguțe : „Vă pleacă părinții la servici și voi rămîneți singuri acasă. Vă jucați, vă mai uitați la televizor, vă faceți temele, dar frățiorul mai mic umblă cu chibriturile în camera lui și mai întîi aprinde covorul, apoi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și să plec, măcar pentru două zile, în ambientul rural în care am văzut lumina zilei, care mă atrage ca un magnet și pe care îl port nealterat în suflet și în gând. Mi-am pregătit din vreme micul și simpaticul meu autoturism Tico, precum și obiectele trebuitoare pentru această deplasare și, în dimineața unei splendide zile a unui sfârșit de săptămână, am purces la drum. Însoțitorul meu de călătorie, copilotul, este Cosmin, un tânăr student începător în deslușirea tainelor numerelor spiritualizate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
unui cerc format în mare parte din partizanii și amicii lui Bădărău. Cucerit de atmosfera cordială a mediului, de franca bună dispoziție a celor ce-l înconjurau, Conu Matei izbucni jovial: Ce băieți de treabă sunteți! Ce buni și ce simpatici! Mai mare dragul să steie cineva de vorbă cu voi... Păcat numai că sunteți cu Bădărău... * Din cauza felului cum se nasc și cum circulă, anecdotele provoacă uneori discuțiuni și controverse cu privire la fondul lor istoric sau la exactitatea faptelor pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
univers mirific, la a cărui geneză bucuria lucrului bine gândit al imaginației și apetitul vesel pentru poanta hazoasă au contribuit în egală măsură.” “Lumea lui Mihai Dascălu este o lume care-și vede molcom și șugubăț de-ale sale. Cheflii simpatici ce-și susțin reciproc echilibrul precar, gardieni în căutare de cloșarzi adormiți prin parcuri, pitorești fanfare provinciale învăluind într-o dulce după amiază duminicală pașnicele defilări ale localnicilor pe Corso ... Fără a-și pierde stângăcia înduioșătoare, ce-i conferă de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
simultan să evadeze din ea. Este ceea ce face în fiecare tablou prietenul nostru Mihai Dascălu, pentru noi și pentru sine. Pictura naivă pe care o stăpânește cu dezinvoltură, i se potrivește temperamental, rezultatul purtându- ne într-o lume cu personaje simpatice și întâmplări familiare. Cu un simț al observației bine dezvoltat, dl. Dascălu reușește să devină un fin povestitor al cotidianului sătesc și nu numai. Mânuiește pensula cu măiestria căpătată pe parcursul anilor și talentul nativ îl ajută într-o alcătuire
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dar fiind cald în tren și înghesuială nu am putut dormi nici unul, intrând astfel în vorbă cu pasagerii din compartiment. Două surori trecute de prima tinerețe, o tipă ce se întorcea de la muncă din Ungaria, o altă tipă singură și simpatică și un cuplu de pocăiți, necăsătoriți, ce erau foarte sensibili la orice discuție. Conversația a început să se lege din ce în ce mai bine, de la un subiect precum religia până la cel de politică, fiind o noapte de pomină în care s-au spus
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
programele sau analizele îi interesează pe jurnaliști, ci persoana vedetelor din viața politică, politicienii își fac campanie electorală fără mari bătăi de cap. Ar fi mult mai complicat să vorbească despre soluții sau strategii decât să ne arate cât de simpatici, deștepți și glumeți sunt ei. Deși multe voci la televizor critică sistemul de vot uninominal tocmai din acest motiv, că promovează vedete care nu au nici o legătură cu politica, televiziunile numai asta fac. Astfel, putem vedea, ca mare știre de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
faptului că suntem astfel prostiți pe față, fără nici o tresărire? Poate pentru că și nouă ne place starea aceasta de dulce amnezie? (2010) Scrisoare de amor Dragă Domnule Felix, Deși numele meu conspirativ este Otilia, vă mărturisesc că nu miați fost simpatic dintotdeauna. Vă vedeam din când în când la televiziunile dumneavoastră, în cadrul știrii zilnice despre nu știu ce mare brânză a mai făcut Partidul Conservator, și credeam că sunteți un tip bonom, bleguț și - fiemi scuzată exprimarea - cam umanist. Se vede bine că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
le invită, Andrei Gheorghe a mirosit că, pentru a fi intelectual, trebuie să fii un original, un incomod, un tip în război cu toată lumea. După cum mărturisea întrun interviu din revista Beau Monde, el deasta e antipatic: pentru că toți ceilalți sunt simpatici, iar el șia propus să fie altfel. Apoi, ca un intelectual autodidact care se respectă, a pus mâna pe un dicționar și a învățat de acolo o groază de termeni. De multe ori folosește cuvintele învățate în serii sinonimice: „E
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ca în fața psihanalistului; dintrodată, nu mai sunt doar niște cariere de succes, ci niște indivizi cu angoase și dureri ca noi toți ceilalți. (Îți zici în sinea ta: „Iată, și ei simt durerea, nu sunt zei...“) Multe personaje miau devenit simpatice după ce leam văzut întinse pe sofaua psihanalistului la Eugenia Vodă. De exemplu, până săl văd acum câtva timp la Profesioniștii, nu puteam săl sufăr pe Colea Răutu. Îl țineam minte doar din filmele cu haiduci, în care el era șeful
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu mesaj“, propagan distice, cu maiștri înțelepți, muncitori puri și țărani fericiți că intră în colectivă. La emisiunea Eugeniei Vodă am descoperit un om sensibil, introspectiv și puțin depresiv, așa cum îi stă bine unui om inteligent - și mia devenit dintrodată simpatic. 208 Acum, îmi închipui că pe altarul plăcerii noastre de-a intra în ungherele sufletului personajelor publice există și victime ale sacrificărilor. Sacrificările există oricum, numai că unii supra viețuiesc, alții mai puțin. E la fel ca la Surprize, surprize
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
poziții bune la mai toate în trebările care au în vedere calitățile politicienilor și lipsește cu desăvârșire din cele care aduc în discuție defectele. („Care dintre politicienii pe care iați văzut la televizor vi se pare că este cel mai simpatic?“ - unde ocupă locul trei, după Traian Băsescu și Gigi Becali; „Care dintre politicienii pe care i ați văzut la televizor vi se pare că este cel mai credibil?“ - locul patru, după Traian Băsescu, C.V. Tudor și Gigi Becali; „Care dintre
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Ușor maghiar, nu găsiți ?) Căderea tovarășei arhitect (Florian Potra, despre O lumină la etajul zece, 1987) Regizoarea reușea (involuntar ?) un lucru paradoxal : acela de a face lumea bună și fostă care îi popula peliculele mai vie, mai atrăgătoare și mai simpatică decât cealaltă lume (mai nouă !), care i se opunea lumea bunilor comuniști (ilegaliști, activiști etc.). Cel puțin aceasta era impresia mea în fața filmelor sale : ”figuranții” nu erau boierii, ci acele figuri înțepenite rostind sloganuri de mucava Odată dispărută această opoziție
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
așa, Tudor Caranfil e de preferat multora dintre cei care sunt în tot felul de comitete și comiții, ling dosurile mahărilor, dau premii și scot reviste. Cu el măcar știi la ce să te aștepți la o ariceală, până la urmă, simpatică... Așa sunt și dicționarele dumisale : nu mătase, nu catifea, ci șmirghel. Titlurile străine sunt un poem al greșelilor de tipar (sau de gramatică), dar, trecând peste, cronichetele au umor (involuntar uneori) și mult (prea mult...) amor (de Cinema). Cele două
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Cultural, Tema de vineri, în primul rând pentru că este cu Ioana, iar în al doilea rând pentru că tema este tentantă : Muzele artiștilor. Emisiunea durează trei ore, dar Florin este o gazdă atentă și (dar asta o știam de mult) foarte simpatică... Vorbim mai mult în pauze în acele intermezzi când sunt proiectate documentare , altminteri nici nu știm cum trece timpul. Evident, nu apuc să pomenesc toate muzele cinematografice ! Amintesc totuși în treacăt despre Marlene Dietrich (muza lui Von Sternberg și nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
realitate credibilă și concretă, animalele care au sentimente și care vorbesc, aventurile sexuale ce par furate hazardului și însoțite întotdeauna de o grație bufonă și copilărească. Cum să mai scriu, în aceste condiții așa cum mi-a cerut-o Jonny Costantino, simpaticul critic italian cunoscut la festivalul din Capalbio , despre Cinematograful italian recent, când este atât de evident că cineaști precum Pasolini, Fellini, Antonioni, Visconti, Rosselini, De Sica... pur și simplu nu mai există ! ? Am colaborat deja la Carte di cinema trimestrialul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
alta decât cele tradiționale, mai ales dacă sunt cu multă mâncare, zile libere și ceva moaște în meniu), dar nu-i lasă nici pe alții să se bucure de ea ! De astă dată, cârcotașii de serviciu (nici o legătură cu aceia simpatici de la PrimaTV) se plâng că au fost prea puține filme nominalizate (păi, dacă astea au fost cele mai bune ! ?), că filmul lui Porumboiu a câștigat prea multe premii (idem), că la televizor nu s a auzit bine, că unii erau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ghicești. Acum, stînd și privindu-l cum mai coboară două trepte spunînd ceva ce nu înțeleg, îmi pun întrebarea dacă nu cumva se crede Napoleon, că prea e ciudat mersul ăsta al lui. E drept, ca om, Marinescu mi-e simpatic, dar modul lui de-a discuta, acum, mă înfurie. Surprins că nu mă vede lîngă el, Marinescu se oprește, mai stă o clipă pe loc, aplecat de spate asemeni interpretului principal din serialul Columbo, apoi se întoarce spre mine, clipind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
atâtea dificultăți de început de an. 4 ore în picioare, cu lecții bune și personale. O întoarcere penibilă din pricina pantofilor marron cu tocuri joase care hotărât nu-mi merg. Și apoi orânduirea nouă a casei, cu un divan Curti, destul de simpatic ca proporții, în locul scrinului, cu scrinul în camera mea, la fereastră, în locul mesei de bois de rose, cu masa în office, învelită ca o convalescentă friguroasă. Pe divan o caramanie, perina de Belucistan. Masa cu samovarul lângă bufetul cel mare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]