8,304 matches
-
îi păru exagerată; și - avu Gosseyn impresia - acesta nu era chiar adevărul - adevărat. Unele dintre tuburi puteau fi conectate, prin piele, la organele sale interne, sau la vase de sânge, sau la nervi; și n-ar fi trebuit să fie smulse. Oricum, nu spuse nimic atunci când mâinile și degetele Vocii Unu îi atinseră pielea. Și traseră. Și smulseră. Și mișcară încolo și încoace tuburile ca să le poată scoate. De fiecare data obiectul acțiunii era unul dintre tuburi, care fură smulse unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fi conectate, prin piele, la organele sale interne, sau la vase de sânge, sau la nervi; și n-ar fi trebuit să fie smulse. Oricum, nu spuse nimic atunci când mâinile și degetele Vocii Unu îi atinseră pielea. Și traseră. Și smulseră. Și mișcară încolo și încoace tuburile ca să le poată scoate. De fiecare data obiectul acțiunii era unul dintre tuburi, care fură smulse unul câte unul. Nu-l durea nimic, ceea ce-i păru interesant și-l umplu de ușurare: dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fie smulse. Oricum, nu spuse nimic atunci când mâinile și degetele Vocii Unu îi atinseră pielea. Și traseră. Și smulseră. Și mișcară încolo și încoace tuburile ca să le poată scoate. De fiecare data obiectul acțiunii era unul dintre tuburi, care fură smulse unul câte unul. Nu-l durea nimic, ceea ce-i păru interesant și-l umplu de ușurare: dar nu se putu opri să nu se gândească la situația sa. Rezultatul: un dublu scop. Așadar, imediat ce Vocea Unu, încă zâmbind viclean, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dar... dar... - Este o poveste lungă, spuse Gosseyn, și acum nu știu cum se vor îndrepta toate. Dar haide repede! Înainte de a se mai întâmpla ceva. Graba din vocea sa veni din cauza senzației bruște din interiorul lui - avea iarăși senzația că este smuls. Înregistră un gând propriu, îndepărtat; într-un fel; ființele Troog îl adunaseră aici, pentru ca ei să-și arunce o privire asupra navei care, cu multă vreme în urmă, adusese doi bărbați și două femei din galaxia lor, în aceasta. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aici, întoarce-te sub protecția ecranului energetic al navei noastre și lasă-l pe celălalt Gosseyn să vină aici și să ne salveze. Eu... Dacă mai fură rostite cuvinte după acesta, Gosseyn nu le mai auzi. Simți iarăși că este smuls... 22 Probabil că ei te studiază... Lucrul acesta părea mai adevărat ca oricând, acum, când privea în jur, la noul loc în care se afla. De data aceasta, pe o stradă care nu semăna cu nici un loc cunoscut de memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
față în cabinetul doctorul Kair, includeau și o serie-ntreagă de curenți energetici. De la creier la altul, de la un cap al altul. Gosseyn Trei realiză că, aproape în mod inconștient, încearcă să se opună unei interacțiuni care tindea să-l smulgă de pe scaun spre celălalt corp. Gosseyn Doi părea să se opună la fel; și chiar făcu câțiva pași mărunți spre Trei înainte ca, brusc, să reușească să se opună. Un zâmbet mic, amar, relaxă trăsăturile puternice, frumoase, ale feței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să aștepte pentru că „sămânța răsare și crește nici el nu știe cum” (Mc 4,27). Răbdare mare trebuie să aibă și atunci când grâului răsărit i se unește zâzania, care, fiind semănată de dușman, tulbură și amenință, pentru că există pericolul ca, smulgând zâzania, să fie dezrădăcinat și grâul și, de aceea, trebuie să aș-tepte până la timpul treieratului pentru a separa, fără nici o daună, grâul de zâzanie (cfr. Mt 13,37-42). Răbdare puternică, în plus, trebuie să aibă semănătorul atunci când i se fură
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Sînt aproape sigur că au pătruns în ea cu hotărîrea de a deveni una cu fiecare colțișor și fiecare policioară, astfel încît să devină imposibil nu doar din punct de vedere social, dar chiar biologic, ca ei să fie vreodată smulși de acolo. Lor le convenea o casă atît de strîmtă și întunecoasă pentru că rostul ei era acela de a fi pe cît de mică posibil ca și restul lumii. Cartierul nostru fusese proiectat în anii crizei de către edilii orașului, oameni
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Mă umpleam de tot și chiar atît de devreme în zi, simțeam gustul dulce-amărui al nostalgiei pătrunzîndu-mi tot trupul, în vreme ce mîinile strîngeau balustrada podului, iar prin spatele meu trecea tramvaiul, mașinile mîrîiau, caii și șaretele se perindau. Trebuia să mă smulg de acolo. Mergeam de-a lungul malului rîului, treceam de următorul pod și de club unde atît de devreme nu flutura nici un drapel, pînă ajungeam la cel de al treilea pod care avea să mă înapoieze vieții mele de zi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe jumătate demolată. De-a curmezișul deschizăturii a fost întinsă neglijent sîrmă ghimpată. Mă las pe o parte, în mîini. Degetele mele sînt julite și zgîriate și încep să sîngereze. Din cauza frigului, am simțit durerea numai după ce am văzut. Am smuls un panou din poarta temporară, care a plesnit sonor în mijlocul liniștii. Nici măcar nu m-am ostenit să aștept să văd dacă fusesem auzit și cineva se îndrepta spre mine, așa eram de sigur că voi fi lăsat în pace în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
coopera și că din memoria sa va dezvolta o forță pe care, de fapt, nu o are și va uita de sine în loc să se prăbușească. Pentru că acesta este riscul, ca totul să se prăbușească, ca o clădire căreia îi este smuls unul dintre piloni. Dacă merge bine, atunci clădirea va rămîne în picioare, se va întîmpla un miracol. Dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l știți despre sprintul dublu este: nu recurgeți la el. Încercați să nu aveți
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a fratelui meu. Nirena spuse: - E ceva teribil, când ești târât într-un război împotriva voinței tale, rolul pe care-l joci poate fi minim, dar descoperi până la urmă că ești legat de destinul taberei tale. Brusc, Gosseyn se vedea smuls de la preocupările sale personale. Înțelegea ce gândeau ele și trebuia să fie vorba de o grozăvie ca să le emoționeze așa tare. O înfrângere ar fi un dezastru personal pentru toți locuitorii Celui Mai Mare Imperiu. Va fi umilirea, armatele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Rima. Tremuri. — Și tu. Te-aș invita la o cafea, dar nu știu unde ne aflăm. — Mai bine vino cu mine. Locuiesc în apropiere și am furat o sticlă de coniac de la petrecere. — N-ar fi trebuit să faci așa ceva. Rima își smulse brusc mîna și-i zise: — Tu, tu ești o murătură nesărată și searbădă! Lanark se simți ofensat. — Rima, spuse el, nu sînt inteligent și nici imaginație nu am. Trăiesc doar după cîteva reguli simple. Poate că ele enervează lumea suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici picioarele. Deschise gura să țipe, dar un amestec de lînă și țesătură i se strecură înăuntru, pentru că apăsarea făcuse ca vesta, cămașa și jerseul să-i acopere fața. Se sufoca. Urină. Strînsoarea încetă și lunecă în jos, îmbrăcămintea fu smulsă deasupra capului, eliberîndu-i gura și nasul, apoi pereții se contractară și mai puternic, strivindu-l. îl părăsiră toate simțurile. Gîndire și memorie, putoare, fierbințeala, toate se risipiră și nu își dădea seama de nimic altceva în afară de presiune și de durată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se tîrî spre patul bărbatului. O lumină perlată dinspre fereastră trecu pe deasupra corpului, rășchirat, pe jumătate dezvelit, capul și gîtul atîrnîndu-și dincolo de marginea saltelei, și cu un braț măturînd podeaua. O pată întunecată se lățea pe bandajul din care fusese smuls tubul de cauciuc. Lanark alergă spre patul lui, înșfăcă radioul și apăsă pe buton: — Aduceți-l pe doctorul Munro! Aduceți-mi-l pe doctorul Munro! O voce mică și clară îl întrebă: Cine vorbește, vă rog? — Mă numesc Lanark. — Doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu mîna sănătoasă? — Da. Erau reci. — Exact. Nu emanau căldură. Dar nici nu primeau căldură! Și pentru că oamenii simt mai mult căldura pe care o primesc decît pe aceea pe care o produc, din cauza armurii, părțile umane par reci. O smulg oare? Rar. La fel ca națiunile care pierd în războaie nedrepte, transformă tot mai mult din sine în armură, cînd ar trebui să se predea sau să se retragă. Astfel, o persoană poate începe prin a-și limita doar afectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scuze. Nu știu ce-nseamnă ‘cuze. — Spune-i că-ți pare rău și-o să mănînci ce-o să ți se dea. Atunci Thaw mîrîia. — Nu, n-o să mănînc! și era cotonog. în timpul bătăii, țipa mult și după aceea dădea din picioare, urla, își smulgea părul și se dădea cu capul de perete pînă cînd părinților li se făcea frică și domnul Thaw țipa: — încetează sau o să te plesnesc peste falcă! Atunci Thaw își dădea singuri pumni și țipa: Așa, așa, așa? Era greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în horn și-l întrebă: — Ce ți s-a-ntîmplat? Ascunzătoarea asta n-are nici un rost. E prea aproape de cărare. Toți o pot vedea. Nu-i secretă. Coulter îl străfulgeră pe Thaw cu privirea, apoi puse mîna pe acoperișul din linoleum, îl smulse și-l aruncă în viroagă. — Ce faci? țipă Thaw. — N-are rost! Ai spus-o singur! O dobor! Coulter dădu un picior zidurilor și împinse canistrele în viroagă. Thaw îl urmări abătut pînă cînd nu mai rămaseră decît niște stinghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai rămăseseră doar cîteva flăcărui și o grămadă de bețe carbonizate și trențe. Bîjbîi cu mîna pe pămînt pînă găsi cîteva resturi de carton și hîrtii, și le puse pe foc împreună cu o mînă de ierburi uscate pe care le smulse. Izbucni o flacără înaltă, și o urmări de dincolo de lumina pe care o revărsa. își imagină cum soseau alți oameni, rînd pe rînd, și cum se postau în cerc în jurul luminii focului. După ce se vor strînge zece-doisprezece, vor auzi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amintire a sentimentului de a fi sănătos se evaporă și, odată cu ea, speranța de a se face bine. Singurul viitor imaginabil era o repetiție a prezentului care se strînsese într-un mic gest dureros, o răsuflare dureroasă pe care o smulgea dintr-un ocean de respirație. Nemaiînsoțindu-l fanteziile erotice îcare, la fel ca pastilele, deveniseră inutile prin supralicitare), viața lenevoasă și dîrză a grădinii începu să-l scormonească, așa cum scormonea pămîntul care o hrănea. Simțea cum lumea naturală se întinde dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lîngă patul maică-sii. — Știi ceva, Duncan? îi zise doamna Thaw, Ruth o să aprecieze desenul de o mie de ori mai mult decît Kate Caldwell. — Știu, știu, zise el. Simțea o durere între inimă și stomac, de parcă ceva îi fusese smuls. — Vai, fiule, fiule, zise doamna Thaw, întinzînd brațele spre el, nu te mai gîndi la Kate Caldwell. Io o să fiu totdeauna maica ta bătrînă. El rîse și o luă în brațe. Da, maică, știu, dar nu-i același lucru, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o să-ți facă bine? Eu, cinstit să fiu, cred că o să te afecteze mult. Nu sînt... începu Thaw, apoi își drese glasul și îngenunche lîngă radiatorul de lîngă biroul domnului Peel. Se uită fix la tubul răsucit și roșu-incandescent și smulse fibre din covorașul de cocos. Nu am o personalitate completă. Pictor bun o zi, poate, dar veșnic o ființă insuficientă. Așa că arta mea e importantă pentru mine. Dacă vreau ca arta mea să evolueze, trebuie să știu cum sînt făcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine, bucătarul e prietenul meu. Nu le cumpăr și nici nu le fur. Ești sigur că nu mai vrei? Da, mulțumesc, domnule Drummond. — Duncan trebuie să plece acum, tată. Avem o întîlnire. Vrei să-ți mai pun cărbuni? — Dacă poți smulge puțin timp din întîlnirea voastră presantă. O trapă de lemn se deschidea spre grămada de cărbuni de-afară. Thaw și Drummond traseră bucăți pe podeaua sălii cazanelor, cu niște furci din lemn prost făcute. Apoi Drummond le puse cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cum să fac lumea asta frumoasă, dacă refuză să-mi facă pe plac? O, Dumnezeule, Dumnezeule, Dumnezeule, dă-mi voie s-o ucid, s-o ucid! Trebuie să plec neapărat de-aici. Se duse la toaleta de lîngă sacristie, își smulse halatul și salopeta și începu să se spele. De sus se auzeau vocile din Clubul Social al Femeilor din Cowlairs care cîntau din rărunchi refrenul de la Acum cine-i trist?. în timp ce-și ștergea o pată de vopsea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și cercevele din lemn, și poate și un șemineu? — Și de ce să n-am o asemenea casă? — O să-ți spun eu de ce. Cînd utilizatorii de motocase primesc o asemenea locuință, se înghesuie într-o cameră și le subînchiriază pe celălalte, smulg instalațiile să le vîndă ca deșeuri metalice, smulg cercevelele și taie ușile și le ard. Un utilizator de motocasă nu merită o locuință decentă. — Eu nu sînt de genul ăla! Nu mă cunoașteți deloc! strigă Macfee. — Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]