6,281 matches
-
gărzii, îi așteaptă în salonul mare. înconjurat de consilierii de stat și de generali, el era calm și părea a fi cu desăvârșire stăpân pe sine, deși avea să se audă pentru prima dată numit «sir» și «maiestatea voastră». Clipa solemnă a sosit. Cambacérès înaintează și adresează noului suveran un discurs, pe care îl încheie astfel: - Pentru gloria și pentru fericirea republicii, Senatul îl proclamă în această clipă pe Napoleon împărat al francezilor. - Accept - răspunde împăratul - accept titlul pe care îl
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Tău Napoleon, pe care, cu toată nimicnicia noastră, îl consacrăm astăzi, în numele Tău, împărat”. Suveranul pontif a binecuvântat sabia, globul imperial, sceptrul și colierul, apoi a sfințit cele două inele, cele două mantii și cele două coroane. A urmat momentul solemn, cel mai important: proaspătul uns împărat al Franței a întins cu un calm desăvârșit mâna, a luat coroana de aur scânteietoare ca un soare în plină amiază, s-a întors dezinvolt cu spatele la papă și, cu fața către mulțimea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
te boteze Afrodita. Inevitabil, diminutivul fiind „Dita“, simbolica mitologică nu scăpa nimănui, iar porecla bietei fete era Dita-Găurita. Ne plimbam de mână în parc, unul din cele la intra rea cărora scrie Crâng cu majusculă, parc înfipt în mijlocul orașului, încadrat solemn de două orfelinate, cu bănci pe care se descalță bătrâni cu mădulare ruinate. Băbuțele oftează cu năduf, spre seară se-aud împerecheri în stuf. Tot acolo, clanul lui Păpădie racketează vânzătorii de vată de zahăr printre statui de nimfe pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și creier doldora. Cine-a mai văzut muiere să citească Chomsky? Melissa zăcea zilnic la terasa talciocului citind ostentativ, neuitându-se la mine, deși vedeam că nu-i scapă nimic împrejur. Când mânca ceva, mesteca exaspe rant de sonor și solemn. Luase literalmente prin cipiul yoga potrivit căruia, atunci când - din păcate - ești obli gat să mănânci, trebuie să rumegi până ajungi să-ți bei alimentele și, tot așa, trebuie să-ți mesteci apa. Odată am numărat că a mușcat de treizeci
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și fără vorbe abil înșirate. Remus, în general, vine la un weekend triolist cu mâinile goale. în loc de șampania rangului de pianist, el îți oferă din prag un zâmbet neîmplinit și ochi cu purple haze. — Remus, Andrada, le spun, turnându-le solemn în pahare. într-un dispozitiv ca al nostru trebuie să existe întotdeauna un Ordonator. Marele Ordonator este esențial într-o ceremonie. La georgienii păgâni, zeul suprem era numit „Ordonatorul“ - Morige. Până și astăzi, în tot Caucazul, la orice petrecere există
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
privirea. N-are a face! spuse Filip, ștergându-și hainele. Păcat de romul vărsat. Zi mai bine cum se termină visul. Ești mână în mână cu diavolul! Doamne, apără mă! exclamă Carol nervos și își făcu trei cruci mari și solemne, înălțându-și privirea spre tavanul înnegrit și pătat de muște al cârciumii. Sau crezi că funcția ta de gardian îți permite să intri, cu bocancii tăi plini de noroi, până și în visele celui pe care îl supraveghezi?... Acum îmi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care trece în revistă defilarea trupelor. Din colțul gurii, umflându-și ritmic bucile obrajilor, imita fanfara intonând imnul care-i plăcea lui și pe care-l învățase de la copiii satului: "Hepu prostu' Câinele nostru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
redescoperire sprijinindu-se la rândul ei pe o logică eternă, adică pe familiaritatea cu „logica lui Dumnezeu în mersul ei natural pe pământ“. Să adăugăm la toate acestea un soi de firesc al raportării la lucrurile ultime, deopotrivă hâtru și solemn, pe care i-l provoacă și înlesnește originea sa țărănească. Țuțea este un țăran din Muscel trecut prin Universitatea din Berlin și care, în mod esențial, rămâne să se comporte cognitiv — remodelând cultural resursele inteligenței — ca țăran. Prin felul de
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de acord că, la rangul minții mele, nu sunt pitoresc. Dar în presă apar pitoresc. Și moare de plăcere mass-media când citește gogoșile astea. Zice: aoleu, ce drăguț e ăsta! Eu nu sunt un om drăguț, eu sunt un om solemn. I-am spus eu părintelui Stăniloae că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiți? Popă, zic. Și unde aveți parohia? — N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot. Și eu sunt un om greoi de munte, ca Eminescu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
care discutaseră de nenumărate ori, fiecare cu mai multe sau mai puține speranțe, entuziasm, temeri sau rezerve - avea să se petreacă nu peste multă vreme. Acum, în sală, cele peste cincizeci de persoane, de toate vârstele și profesiile, ascultau, cumva solemn, unul din desele comunicate ale Frontului. Printre ei, comandantul poliției și câțiva militari, doi profesori, un scriitor destul de bine cunoscut în oraș, câțiva studenți, dintre care unul cu plete, și, nu în ultimul rând, cum limpede se vedea, un tânăr
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
părea că nu va scăpa nimeni din turn. Praful s-a ales din toate instalațiile. Culmea e că nimeni nu s-a gândit să cheme poliția. Regele interzisese asistența forțelor de ordine. „Arta nu suportă constrângerea!” - decretase pe un ton solemn chiar dimineață, fixându-l prelung pe secretar, care a înțeles că trebuie să noteze imediat această maximă. Acum însă nimeni nu mai știe unde se află înaltul emițător de maxime. Numai patefonul își face în continuare datoria, hârâind un marș
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
tot într-un fotoliu îți vor depune osemintele - surdinizează același Lulu Chiracu). Atâtea vorbe frumoase despre persoana mea! Vorba latinului: de mortuis nihil... să spună mai departe tovarășul Capră, că a prins doi ani de latină în școala medie! ” Moment solemn, plin de efuziuni sentimentale, la căldura căruia se topesc vechile ranchiune. Pentru că tovarășu' Perju știa să arate și altă față, de șef sever, necruțător. Chiar și la începutul acestei ședințe avusese o tresărire, o iritare în priviri, se foise pe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
microfonului, pentru probă, când prezenta spectacolele-concurs pe scena Casei de cultură a sindicatelor) Că fusese în Cuba își putea da seama oricine: nu mai saluta cu obișnuitul „să trăiți”, ci îi lăsa pe toți stupefiați cu un „patria o muerte!”, solemn și sonor. Și nimeni nu știa să-i răspundă, ca în Cuba: „vençeremos!”. Hotărâse să dea în ziar un serial despre Che Guevara, dar nu avea încă toate aprobările. Că „material” adusese suficient: broșuri și pliante turistice de la „oneteul” lor
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să-mi semene? Amenințarea, dezonoarea, poliția consfințesc asemănarea aceasta. Batjocorit, hăituit, siluit, pot, în sfârșit, să-mi dau întreaga măsură, să mă bucur de ceea ce sunt, să fiu așa cum firea mea o vrea. Iată de ce, iubite prieten, după ce am salutat solemn libertatea, am hotărât pe ascuns că trebuia dată, fără întârziere, pe mâna primului venit. Și, ori de câte ori îmi stă în putință, încep să predic în biserica mea din "Mexico-City", îndemnând poporul să se supună și să caute cu umilință confortul servituții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cucerească simpatia cercurilor conducătoare și a mass-media din Europa Occidentală și Statele Unite, iar Consiliul Național al PDSR a lansat un program plin de promisiuni în direcția reformei. Iliescu n-a mai declarat că are „alte priorități” și s-a angajat solemn să aplice măsurile din Strategia de Dezvoltare pe termen mediu înaintată de guvernul Isărescu la Bruxelles. Bineînțeles, nu lipseau din oferta politică a PDSR promisiunile cu ecou electoral: creștere economică durabilă, stoparea declinului economic, stimularea exporturilor, relansarea procesului de privatizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
mult le-ai critica. Este ceva asemănător cu obiceiul conform căruia nu poți intra cu pălăria pe cap într-o biserică, și nici încălțat într-o moschee, fără a da astfel dovadă de o mare necuviință! În fond, aceste "frivolități" solemne nu sunt lipsite de sens. Agenții străini nu se reprezintă doar pe ei înșiși. Doar persoanei "morale", a cărei expresie sunt ei, îi sunt adresate onorurile. Până acum, nu s-a insistat suficient asupra faptului că protocolul nu cunoaște popoare
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Carol al III-lea103, cortegiul care îl conduce la palat pe noul ambasador. Regele îl primește în sala tronului, înconjurat de membrii guvernului și de toată Curtea, plină de strălucire. Are loc apoi un schimb de discursuri și complimente, amabil, dar solemn, totodată. S-a ăntâmplat pe vremuri ca un ambasador distrat și-și fi uitat scrisorile acasă. El i-a remis atunci regelui doar o foaie de hârtie, împăturită cu grijă, ceremonia nu a fost mai puțin impozantă. Nu este nevoie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dădu seama că șovăie. Atunci, cu un gest de o extremă noblețe, ceva de necrezut, dată fiind situația În care se afla, Îl privi În ochi și Își ridică mâna dreaptă Încet până la piept, pe inimă, parcă formulând un jurământ solemn, nu o rugă fierbinte. — Cruțați-l! Îl conjură pentru ultima oară, acum aproape confidențial, coborând vocea. Iar Diego Alatriste, care continua să se dea la toți dracii, fu convins că nu-l mai putea omorî cu sânge rece pe blestematul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un puternic accent din partea de sus stânga a hărții, adică britanic. Iar tonul părea să-i fie sincer; era clar că el și camaradul lui văzuseră Într-adevăr moartea cu ochii; și nu cu jumătăți de măsură, nici În răpăit solemn de tobe, ci pe Întuneric și aproape pe la spate, ca șobolanii, Într-o fundătură și Într-o situație care nu aveau absolut nimic comun cu gloria. Experiență care, din când În când, nu le strică unor membri ai claselor superioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mic și prost scrobit apăru figura unui bărbat având Între patruzeci și ceva și cincizeci de ani, cu cap rotund, cu un păr urât, rar, la fel de tern și de cenușiu ca mustața și bărbuța lui. Totul la el, În pofida Îmbrăcăminții solemne, degaja o nedefinită senzație de vulgaritate de cea mai joasă speță; trăsăturile ordinare și antipatice, gâtul gros, nasul puțin Înroșit, mâinile neîngrijite, felul În care mișca din cap și mai ales privirea arogantă și vicleană de meseriaș Îmbogățit, cu influență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
două sexe erau despărțite și aici, ca la biserică - și spațiul liber din spatele scenei, pentru cei ce urmăreau reprezentația În picioare: adică faimoșii mușchetari conduși de căpetenia lor spirituală, ciubotarul Tabarca; acesta, Întâlnind grupul nostru, ne-a salutat grav și solemn, foarte pătruns de importanța rolului său. La ora două după-amiaza, străduța Del Príncipe și intrările corral-ului erau un vălmășag de negustori, meseriași, paji, studenți, preoți, conțopiști, soldați, lachei, scutieri și pungași care cu ocazia aceasta purtau capă, spadă și pumnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
asupra uneia din marile curți interioare ale maiestuosului edificiu regal. Nu era decât un covor pe pardoseala goală de lemn, și pe el trona o masă enormă, Închisă la culoare, gemând de hârtii, catastife și cărți, cu un aspect la fel de solemn ca și bărbatul așezat În spatele ei. Omul acela citea scrisori și acte, metodic, pagină cu pagină, și din când În când Însemna câte ceva pe margine cu o pană de gâscă pe care o Înmuia În călimara de majolică de Talavera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Cineva își făcea loc c-un felinar roșu în mână. Oamenii se adunau alergând din toate părțile. Se îmbrățișau. Gesticulau. Pe la geamuri se aprindeau lumini. În toată piața, de undeva dintr-o clădire făcând să zbârnâie geamurile, se auzi vocea solemnă, patetică și vibrantă a crainicului: Români! S-a-ncheiat armistițiu! strigau oamenii. Regele l-a arestat pe Antonescu! Trăiască! Ura! Urra! Trăiască! Piața exploda în lumină. Frisoane scurte îi străbătură corpul. Se-mbrăcă repede și coborî și ea. Acum îi părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]