5,251 matches
-
cea moale și dulce, neastîmpărații nervi, creierul cu miracolele lui se face o humă cleioasă și nu se mai distinge ochiul de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele lor de extaz și durere. Și iată-i dimineața umezind frunzele și suind apoi În particule fine de aer, pătrunzînd fără formă, fără gust, fără miros, În nările calde ale vietăților mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Fie ca cel ce se va naște să-mi semene! Fie ca el să mă răzbune!“ Laguna, loc voluptos și terifiant, pubis Întunecat fremătînd de viscerale contracții, orbită incertă În care Delfinul atinge În cercuri concentrice placentara zăpadă a lunii sorbind Încă din somn bănuitele brize, foșnirea plopilor și toate clacsoanele invizibile ale orașului ce se apropie pregătindu-i uscatul și drumurile, fizionomia, toate arabescurile grefate În materia lui neștiutoare, cum ființe secrete ar lăsa peste noapte dîre de roți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ele, cuvintele, au devenit un fel de slujbași detracați ai puterii care aplaudă cu orice ocazie corupția și exterminarea și nu mai pot fi crezute nici atunci cînd rostesc adevărul Domnul D. Îl ascultă vag plictisit, din cînd În cînd soarbe din cafea, apoi din politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar nu Înțeleg unde vrei să ajungi? Algazi e vădit iritat de detașarea superioară a interlocutorului său. Bate ritmic cu arătătorul În masă și se silește să vorbească Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe Perșii din poveste În timp ce-afară, - aproape Războiul, viața, patria ne cheamă, Zadarnic să lăsăm De-afară să ne cheme, să visăm Noi, partenerul, șahul, Sub umbra tolerantă să visăm A lui indiferență“ Același culoar lung care Își soarbe lumina zilei doar prin deschizătura intrării din holul mare, singurul spațiu unde există ferestre și scări ce duc spre exterior. De cum pătrunzi În coridor ai senzația că ești absorbit de o pîlnie Într-o sticlă verde, opacă. Cel ce intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
răsucea limba În gură) — ... conticuer omnes intentique ora tenebat inde toro pater Aeneas sic orsus ab alto, ce profesor era Graur, ce ținută, ce elocință, domnule, exista pe atunci o onoare a profesiei, nu mișca unul la ora lui, Îi sorbeam cuvintele și el scanda infandum regina jubes renovare dolore... na, c-am uitat cum era mai departe țdupă atîția ani parcă nici nu eram eu acolo În banca Întîi chiar În fața catedrei auzi cavalerul tristei figuri și ei nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încremenire aparentă și dedesubt doar oase albe, desprinse din legăturile unui mecanism care fusese programat să se miște, să acționeze, să străpungă planceta neîncăpătoare și să țîșnească afară În libertatea verde, În oaza mirifică unde buzele ating apa promisă și sorb cerul... iartă-mă, doamnă Oprișan, că nu pot mesteca vorbele tale, ai să-mi spui că În acest carnaval nu ne deosebim prin nimic, măcar să păstrăm regula jocului, dar tu cînd Îți omori gîndacii În bucătărie nu simți teroarea spaimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Zâmbi. Dacă m-ai iubi, ai veni. — Ție nu ți se pare că seamănă cu Buzz Lightyear? — Am spus, dacă m-ai iubi, ai veni. — Până la infinit și dincolo de el, m-am adresat bulei de plexiglas galben, ignorând-o. Clio sorbi zgomotos prin pai, uitându-se țintă la mine. — Să spunem în felul următor, Număru’ Unu, i-am zis aparatului. Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire. Să știi că-i al meu, zise Clio, trăgând cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nou - imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. Moneda întoarsă, fața ascunsă. Aveam impresia că ceva uriaș se petrecea în jurul meu, dar nu reușeam să ordonez minții pentru să vadă ce era. Scout, acum cu ochelari de soare la ochi, își sorbi berea și se uită peste ape. Am făcut și eu la fel, sprijinindu-mă de ea, gândindu-mă la sentimentul acela ciudat, la noaptea trecută, la rechinul aflat încă în larg undeva, în albastrul întins. După câteva minute, am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rîpă campania. Iată o imagine potrivită, nu găsești? — De ce folosești mereu pluralul? — Uite de ce, zise schilodul: pentru că nimic nu dovedește că ai fi participat activ. Iar noi, firește, știm de ce, nu-i așa? Și clipi din ochi cu subînțeles. Rowe sorbi puțin ceai - era Încă fierbinte și avea un gust neplăcut, care-i amintea parcă de ceva dureros. Ca să-i treacă gustul, mai luă o bucățică de cozonac; apoi, ridicînd ochii, surprinse privirea neliniștită, plină de așteptare, a schilodului ațintită asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceai - era Încă fierbinte și avea un gust neplăcut, care-i amintea parcă de ceva dureros. Ca să-i treacă gustul, mai luă o bucățică de cozonac; apoi, ridicînd ochii, surprinse privirea neliniștită, plină de așteptare, a schilodului ațintită asupră-i. Sorbi Încă o dată din ceai, și brusc Își aminti. Viața Îl lovea pe la spate, ca Înțepătura unui scorpion. Era copleșit de un sentiment de uimire și de indignare: tocmai el să pățească așa ceva? Zvîrli ceașca pe podea și se ridică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un caz de crimă. Pe vremea lui, știți, se acorda multă atenție crimelor, așa că asta Îi dă impresia că e mai folositor. CÎt despre rezultate... firește că n-are de unde să știe că n-avem timp să-i citim rapoartele“. Sorbindu-și cafeaua și citind pentru a nu știu cîta oară ziarul, Rowe se simțea solidar cu acei bătrîni comisari care-și publicau memoriile sub titluri ca: Pe urmele unor criminali celebri. Era un criminal de modă veche, deci făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ridicol, dar parcă m-a apucat un leșin. — E firesc, Încă nu te-ai Înzdrăvenit Îndeajuns. Și deschizînd un dulăpior, doctorul scoase o sticlă de sherry și un pahar. Băutura asta o să te Întărească, zise el. — „Tio Pepe“, exclamă Digby sorbind din pahar. — Vezi? Amintirile Încep să-ți revină. Mai vrei un păhărel? — Nu, mulțumesc. E un sacrilegiu să bei sherry ca medicament. Vestea adusă de doctor Îl tulburase rău pe Digby. Nu-și dădea bine seama dacă era sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se adusese la cunoștință, cu blîndețe, că Anglia se află În război. Acum putea zăbovi În pat, rezemat confortabil pe cîte trei perne, pentru a citi pe Îndelete știrile: „Bombardamentele aeriene au făcut numai 255 victime În săptămîna aceasta...“ După ce sorbea din cafea și spărgea coaja oului fiert, citea despre „Bătălia Atlanticului“... Ouăle erau totdeauna fierte exact cum Îi plăceau lui: cu albușul tare și gălbenușul cleios. Ziarul spunea: „Amiralitatea comunică cu regret că Întreg echipajul a pierit“... Digby primea totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i vorbească. Se apropia de șaizeci de ani: pe plan intelectual, se simțea complet secătuit. Homosexualii plecaseră, cheiul era acum pustiu. Nu-și mai amintea când avusese ultima erecție; aștepta furtuna. 3 Furtuna izbucni pe la ora douăzeci și unu. Djerzinski ascultă ploaia, sorbind Înghițituri mici dintr-un armagnac ieftin. Împlinise patruzeci de ani: era oare victima crizei de la patruzeci de ani? Ținând cont de ameliorarea condițiilor de viață, bărbații de patruzeci de ani din ziua de azi sunt În plină formă, condiția lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În Întuneric și În tăcere; liniștea era tulburată doar de scurtele scrâșnete ale copitelor ce se frecau de pereții metalici. Pierzând Înălțime, distingea totuși, venind dinspre fundul tunelului, un zgomot surd de mașini. Își dădea seama treptat că vârtejul Îi sorbea Înspre niște turbine cu elice enorme și tăioase. Mai târziu, capul său tăiat zăcea pe o pajiște; deasupra lui, la câțiva metri Înălțime, era gura de evacuare a pâlniei. Căpățâna Îi fusese despicată În două, În plan vertical; totuși, partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
munți și În aer În apa din râuri, În cerul transformat. Pe patul tău de moarte Acum ești culcată Pe veci iubitoare Atât de-mpăcată. Vom avea trupuri reci Și doar vom fi, În iarbă, Iubita mea, Îndată Neantul va să soarbă Ființa separată. Am iubit puțin, Înainte, Sub forma noastră umană Poate că soarele, și ploaia pe morminte, Poate vântul și gerul Vor vindeca orice rană. 4 Annabelle muri a treia zi, pentru familie poate era mai bine. La moartea cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să cunosc stăpânul acelui palat straniu. Dintr-o altă încăpere s-a auzit un glas care m-a poftit la masă. Era prințul, care era așezat la o masă lungă, aflată în mijlocul sălii. În fața lui era prințesa pe care o sorbea din ochi de dragă ce îi era. Mi-au spus că pot rămâne acolo cât vreau eu. I-am refuzat politicos, gândindu-mă la mama care ar fi fost îngrijorată. M-am trezit brusc în camera mea și m-am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
3 : 9 = 666, numărul Fiarei, Q.e.d.), Însă acesta a trecut neobservat din pricina lipsei de interes a publicului. O grupare paraecologistă invadează Tit Island, cu intenția de-a o arunca În aer, dar invitații lui Hugh Hefner, care tocmai sorbeau cocktailuri la umbra pâlcului de arbuști, luptă eroic În apărarea colțișorului de rai. În timpul Încleștării, Hef Își pierde cordonul de la halat, iar câteva fotomodele, fecioria. Când bătălia părea pierdută, iar fitilurile de dinamită sfârâiau deja, Bruce Willis și toți cei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bucur și eu pe alții, la fel cum mi se întîmpla mie îndată ce deschideam o carte. Experiența însă s-a dovedit nefericită: în artă, ca și în viață, poți deveni ridicol. În această retragere totală și exaltat de inimitabilele întrulocări, sorbeam cuvintele cu voce tare. Trebuie să adaog că, în asemenea plăceri, nu mă potriveam cu nimeni. Tulburat de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a zilelor de primăvară, promenada
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
blugii nou‑nouți ai tânărului intelectual care o face pe deșteptul; vor trebui spălați și cu ocazia asta se vor toci un pic, ceea ce‑l va arde pe student la buzunar. Fain. Rainer o bate la cap pe Sophie care soarbe dintr‑o limonadă, îi spune să nu trăncănească, ci să asculte, deși ea oricum nu zice nimic. Hans se gândește că dacă Sophie tot nu vrea să asculte, ar trebui să simtă, și asta alături de el. Dar Sophie nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
engleză. Hans își mușcă buza de jos cu incisivii, mai are puțin și o să‑și facă o gaură acolo, ceea ce e oricum preferabil unei prăpăstii de principii, căscată dinaintea ta. Totuși, în principiu, domnește înțelegerea între el și Sophie, care soarbe cu paiul o limonadă. Mama ei a avut din nou o criză de isterie azi‑dimineață, înainte de a pleca la banca ei personală unde avea ceva de rezolvat. Hans își etalează mușchii, ca de obicei, se foiește pe scaun de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mușchii coapselor, unde, spre deosebire de Rainer, ai ce apuca, dar Hans evită mâna care vrea să‑l palpeze și ochii lui încearcă să comunice cu ochii Sophiei, ca s‑o înștiințeze că o iubire s‑a înfiripat în secret. În plus, soarbe din ochi trupul Sophiei care astăzi e bine expus privirilor. Rainer și Hans vor să ajungă sus, în vârf, unde Sophie se oferă pe ea însăși, și se împing unul pe altul în spate, spre prăpastie, fiindcă fiecare vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o altă canapea, Leac părea să aștepte și el ceva, de fapt era doar contemplativ, urmărea evoluția la bară a unei siluete familiare, o știa de pe plajă, de anul trecut, de pe când căuta locuri În care să-și amenajeze clubul. Sorbea un pahar de whisky, mesteca Încet cuburile de gheață, Își Încleșta fălcile, aveau să-l doară a doua zi, așa pățeam de fiecare dată când prizam. Eram pe cale să-i solicit Vivianei vreo nefăcută, când l-am văzut pe Adelin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Are palme palide și subțiri, cu mici pete brune. Unghii fără ojă, tăiate scurt. — Da, de mult. Ar urma altă întrebare, dar tânărul își adaptează ritmul, nu se mai grăbește. Femeia aprinde o țigară lungă, cu filtru cenușiu la cap, soarbe adânc. Lentilele, opace ca două orbite oarbe, par scobite în întuneric. — Tocmai despre el povesteam. Nu știu dacă ați fost atentă, dar vorbeam de... — Nu, n-am auzit, n-am fost atentă. Vocea e caldă și groasă, răspunsul obosit. Acum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]