5,168 matches
-
Ascultau fără interes zarva din restaurantul destul de ieftin de lângă gară, știri mondene, bârfe despre te miri cine, glume mai mult proaste și cele mai multe despre evrei, la care Pribeagu își mai umplea câte un pahar pentru a le gusta. Cristi o sorbea din priviri pe cea fără nume și își imagina dimineața cu ea. Mamutu’ se gândea la cursuri și repetiții. Era o lumină palidă și puțină ceață de la fum. Miros de prăjeli și parfumuri prea puternice, care le imitau pe cele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de castane prăjite, gogoși și alte dulcegării. Zumzetul acela viu și culorile ora- șului îl oboseau astăzi. I s-a făcut dor de liniștea Brăilei, de patul moale de acasă, din paie uscate, în care îi plăcea să zacă uneori, sorbind dintr-o cană fierbinte cu cacao cu lapte, fredonând în gând piesele pe care le și cântase aseară. Începuse cu Inimă pribeagă a lui Stolz și continuase, fără să aibă vreun habar că bine-cunoscutul Ionel Fernic era în sală, cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-l vadă nimeni și să-l ia la rost. Iar domnișoara frumoasă fără nume a dispărut și ea în noapte, alături de însoțitorul ei străin, pierdută poate pentru totdeauna, a gândit cu amar Cristi, când a observat-o ieșind de la Răcaru. Sorbea cu poftă din fiecare amintire a serii trecute și totuși nu putea să se bucure pe cât și-ar fi dorit, după disputa cu domnul Vrăbiescu. Poate ar fi fost bine, s-a gândit, să plece pentru câteva zile, să stea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
finală, pe care a achitat-o triplu, sărutându-i și pe chelnerii și pe bucătarii care avuse- seră grijă de ei. O lume de treabă se-ntreabă de ce beau veșnic din cupa mea plină De vreți ca să știți, cu mine sorbiți licoarea de-a pururi divină Beau că-n viața prea scurtă, un jalnic popas, Sunt dureri fără glas care-și cată balsam Beau căci inima mea e pribeagă Și-n lumea întreagă pe nimeni nu am Când în sufletu-mi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cânți. — Și tu numai pe foaie, dacă e s-o luăm așa. — Nu-ți întorc vorba, nu fac rabat, din două rime te fac de... Fernic se distra copios, râzând în hohote, între gurile de vin alb pe care le sorbea. Era o ceartă în toată regula. Se gesticula aprins, se ridica tonul, aveai impresia că cei doi protagoniști sunt gata oricând să se ia și la trântă pentru crezul lor, nemernicul cuvânt potrivit din refren. — Bun, deci ce ziceam eu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dacă îi prindea, care erau fericiți să-l vadă și-i povesteau ultimele zvonuri despre el, ca să aibă de ce să mai râdă, își lua de la colț Universul și pornea, din nou prin Cișmigiu, spre Capșa de cele mai multe ori, unde își sorbea cafelele și întotdeauna un pahar de vin, ca să-i aprindă ziua, alături de o salată sau câteva felii de pâine prăjită cu unt și diverse marmelade. Dacă nu era cu un amic, cu te miri ce actor sau actriță, cu cineva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
eteni ai lui Cristi, la o cină la Capșa. Nu și tu, mamă, nu și tu... Ți-am spus doar, mi-e o prietenă bună și atât. Era o dimineață răcoroasă de toamnă, în 1936, iar Cristi și maică-sa sorbeau la măsuța din curte din cafelele fierbinți pregătite de doamna Apostolescu. Valizele Virginiei erau pre- gătite la ușă, urma să plece cu trenul la vila ei de la Sinaia. — Spune-mi tu mie, dragule, că oi fi eu demodată și nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din oraș cu care mai cântau ei, dar în special cu Fernic, ajuns la București pentru câteva zile, cu ocazia unei scurte vacanțe. Nu puteau lipsi, desigur, Jenny și Rada, tânăra și frumoasa ardeleancă stând aproape lipită de Cristi și sorbindu-l din priviri. Era târziu, era mult fum la Capșa, atât de tutun, cât și de canabis, mirosea a băuturi care mai de care și multe râsete printre ele la masa mare a celor aproape douăzeci de artiști în total
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
erau tot mai lipsite de dragoste. Mergea din cafenea în cafenea, stătea ore în șir privind în gol, gândindu-se la cum să iasă din acea stare de amorțeală și depresie continuă, care simțea că îi va aduce degrabă sfârșitul. Sorbea câteva pahare de vin și nici măcar nu se amețea. „Pe ce cale s-o mai iei, când le-ai făcut pe toate ?“, se întreba. Ce alegeri să faci, când ai ajuns într-un punct la care nimeni nu a cutezat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
amesteca printre mese, alături de un violonist, și fura de pe masa unor clienți un pahar de vin, din care lua o înghițitură zdravănă, stârnind hohote de râs și aplauze, apoi îl ridica în aer : „Sus paharul și vinul noi să-l sorbim/ Și să ne unim, veseli toți să fim/ Zi, țigane, din strună, cum știi frumos/ Valsul cel duios și delicios“, iar în timp ce începea să danseze printre mese, violonistul făcea un adevărat spectacol cu instrumentul său. Nimeni dintre nenumărații care au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
când oamenii îndră zneau chiar să urce pe scenă pentru a-l îmbră- țișa, a-i dărui flori, a-i cere autografe și a-l felicita, îl revedea din nou în spatele sălii, la o masă, pe tatăl său, zâmbind și sorbind un pahar de vin în cinstea lui. Nu mai era singur, i se alăturase și Fernic, tânăr ca în ziua în care se cunoscuseră la Răcaru, elegant, la costum, cu piciorul întreg, fără baston, aplaudându-l neîncetat : — Așa, amice, așa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o emana, Cristi a intrat în vorbă cu ea și a invitat-o la o cafea. Era vrăjit de-a dreptul de buzele ei mari și cărnoase, de culoarea trandafi- rului roșu, de ochii ei mari și verzi care îi sorbeau atent, cu o privire inocentă, fiecare gest și fiecare cuvânt rostit. Căci Francesca nu doar flirta cu Cristi, ci îl făcea să se piardă într-o lume magică, ce părea învăluită numai de dragoste și pasiune. Cu o delicatețe uimitoare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și umezeală din celulă, care i-a stârnit imediat câteva crize de tuse puternice, până când fața toată i s-a umflat și a vărsat din nou. Îi era sete și n-avea nimic de băut. Abia la dușuri reușise să soarbă puțin din apa rece ca gheața, cu gust de clor și fier. Nu-i dăduseră nimic cu care să se șteargă, a pus uniforma pe trupul încă ud, iar în răcoarea aceea teribilă ca a unui beci, de aproape scotea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și voia să-l savureze relaxat, secundă cu secundă. Ca de obicei, a făcut semn cu mâna dreaptă către orches- tră pentru a începe. În spatele sălii, la o masă, ca întotdeauna, tatăl său, cu lacrimi în ochi. Fernic îl însoțea, sorbind dintr-un pahar de vin roșu, iar lângă el Pribeagu, entuziast, aștepta cântecul. Maică-sa și Pițu tocmai se așezau. Domnișoara Coincidență intra pe ușă cu un ofițeraș neamț și îi zâmbea. Mihail Sebastian împreună cu Mircea Eliade și Camil Petrescu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de multă atenție. - Tati! a strigat din nou Sarah. - Scumpo - trebuie să mergi la culcare. - Dar Terby zboară. - Bun, atunci va trebui să-l pui și pe el să doarmă. Robby își dădu ochi peste cap nerăbdător și continuă să soarbă din margarita. Ceva îi intră între dinți și scoase din gură un păianjen verde, studiindu-l, de parcă ar fi avut un înțeles. - Terby e furios, se văietă Sarah, trăgând de chitară până ce am coborât la nivelul ei. - Știu, scumpo, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lăptos, iar stafia bâigui mersi în timp ce Marta se deplasă în direcția extractorului de suc Waring și începu să stoarcă portocale. Epuizată, stafia se zgâia la oalele de cupru care atârnau de cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul bucătăriei, sorbindu-și mohorât cafeaua în timp ce își muta privirea asupra unui exemplar din Daily Variety care stătea deasupra unui teanc ce includea The New York Times, secțiunea Calendar din The Los Angeles Times și Hollywood Reporter. Auzind voci sus, la etaj, am inspirat adânc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
stors și l-am combinat cu o jumătate de sticlă de Ketel One rămasă după petrecere și ascunsă cu dibăcie printre sticlele de ulei de măsline din capătul raftului. Era un mic miracol că nimeni nu o aruncase. Mi-am sorbit foarte atent cocteilul și m-am întors la masă. Citind ziarele, temerile îmi erau puternic alimentate. Noi sondaje ofereau statistici îngrozitoare despre absolute orice. Existau dovezi clare că nu ne descurcam prea bine. Cercetătorii cădeau sumbru de acord. Erau intervievați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prefăcută pe care încă o cultiva de când mă mutasem în casă. Am oftat. - Nu mi s-a „tăiat filmul“, Jayne. Eram epuizat. - De ce, Bret? De ce erai atât de epuizat? Stătea tot cu spatele la mine, însă vocea i se crispase. Mi-am sorbit băutura. - Ei bine, câinele ăsta s-a dat în spectacol cu lătratul și cu cerșitul atenției toată săptămâna. Știi ceva, iubito, întâmplarea face ca asta să coincidă cu faptul că tocmai am început să scriu un alt roman și sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un calup de unt am exclamat, ridicându-mă în picioare. Apoi a încercat să fure pâinea aia de pe poliță. - De ce oare vorbim despre câine? se răsti ea, întorcându-se în sfârșit spre mine. După o clipă de tăcere echilibrată am sorbit din nou din suc și mi-am dres glasul. - Deci ți-ar plăcea să mă tratezi ca la poliție? am oftat eu. - Ce rost ar avea? zise ea înțepată, întorcându-se cu spatele. Încă mai ești în comă. - Presupun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nou, zise ea cu o voce stridentă, chinuită. Se opri, respirând sacadat, să se calmeze. - Nu am chef de asta acum. Hai s-o lăsăm moartă. - Mi se pare rezonabil, am murmurat, amabil, întorcându-mă la ziare. Am încercat să sorb o înghițitură bună, dar sucul s-a revărsat peste buza paharului, așa că l-am pus pe masă cu mâna tremurândă. Înfuriată de tonul meu relaxat, Jayne se dezlănțui încă o dată. - E ilegal, Bret. Doar pentru că s-au consumat în casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă fixa cu atâta speranță, o expresie care friza nebunia, încât am vrut să mă desprind primul. Dar atunci Jayne mă împinse cu blândețe, zicând: - Suntem invitați la Allen, duminică. N-am putut să refuz. - Cred că o să fie... am sorbit din pahar, minunat. Nemaipomenit. De îndată ce plecă să-l aducă jos pe Robby, stomacul meu a erupt și mi-am lăsat cocteilul pe masă, fugind degrabă spre cea mai apropiată baie, așezându-mă pe colac exact în momentul premergător diareei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de beție - aromele alcoolului și excrementelor împănându-se într-o duhoare care mă izgoni din baie aproape la fel de rapid pe cât intrasem. Când am ajuns înapoi în bucătărie, Jayne turna apă fierbinte în boluri de ceramică și Robby stătea la masă sorbind din paharul meu și strâmbându-se. - Mami, sucul ăsta de portocale are un gust ciudat. Nu mai avem Tropicana? - Robby, dragă, nu vreau să bei Tropicana, zise Jayne. Marta a stors suc proaspăt. E lângă chiuvetă. - Ăsta e proaspăt, bombăni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
modest și un o prăvălie de feronerie, afacere de familie, de-a lungul tuturor străzilor fiind plasate magnolii, sângeri și cireși. La un semafor decorat cu flori vii am privit cum se cățăra o veveriță pe cablurile de telefon, în timp ce sorbeam din acea cafea fără pic de grăsime care m-a înviorat așa de strașnic încât mahmureala îmi părea ceva ce se întâmplase săptămâna trecută. Și dintr-odată m-am simțit inexplicabil de bine în timp ce conduceam pe străzile umbrite. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am turnat un pahar mare de votcă și am ieșit pe veranda care dădea spre piscina iluminată, spre curtea din spate, mărginită de câmpul imens care dădea spre pădure. Pomii arătau întunecați și contorsionați sub lumina portocalie a lunii. Am sorbit o gură de votcă. Și m-am întrebat: oare luminile intermitente semnalate de oameni pe cerul cenușiu în timpul lunii iulie să fi fost cumva legate de disparițiile acelor băieți, care începuseră cam în aceeași perioadă? Alte explicații posibile mă făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am întrebat în gând, pentru că și eu avusesem odată o pereche ca ăștia (ca și tata de altfel), dar cu toate astea răspunsul imediat a fost negativ. Am stors încet chiloții și i-am întins pe balustradă, la uscat. Am sorbit din pahar, după care am dat peste cap o înghițitură mare. Am inspirat adânc și mi-am aruncat o privire în depărtare, spre pădure. Noaptea se scălda în întunecime, iar întunericul era amețitor. Sunetul vântului păru să se amplifice, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]