5,544 matches
-
a svintei m(ă)n(ă)st(i)ri a lui Dancul,... i-am iertat de toate dăril(e) și angheriile de câte vor hi pre alții”... ― Acestei mănăstiri - Dancu - îi plâng de milă toți voievozii. Asta o dovedește și spusa lui “Io Costandin Nicolae (Mavrocordat) v(oe)voda, B(o)jiiu m(i)l(o)stiiu, g(o)sp(o)dari Zemli Moldavscoi la 8 noiembrie 1734: “Socotit-am pentru sf(â)nta mănăstire ce se numește Dancul, de aice
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
îmblânzește mânie lui D(u)mnezeu alta, ca milostenie și faptele bune”... Stau și mă întreb, sfințite: de ce s-ar fi mâniat pe noi Dumnezeu? Și de ce ar fi fost nevoie să îmblânzim noi mânia lui? ― Apoi, eu cred că spusa lui vodă este o formulă generală, dragule... Mai degrabă spune-mi care mănăstire din Iași era metohul mănăstirii Sinai. ― Este vorba de mănăstirea Sfânta Vineri, pentru care vodă hotărăște: “Întâi, dajde să nu de; nici bani di-nprumută domniie niciodată... nici
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fi bine să ne retragem în târgul Iașilor, unde ne vom întâlni cu “Io Costantin Moghila voievod, domn al Țării Moldovei”, care la 21 decembrie 1610 spune povestea mănăstirii Sfânta Paraschiva (Metocul Maicilor) din Iași. Te-aș ruga să descâlcești spusa lui vodă despre vechimea acestei mănăstiri și ce s-a mai întâmplat cu ea. ― Apoi, s-o luăm pe îndelete, părinte. Iaca ce spune vodă: “Au venit înaintea noastră... ctitorii bătrâni ai sfintei biserici cu hramul Sfintei... Paraschiva din târgul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
că de când te ții după mine ai mai căpătat și tu oleacă la minte”. “Tare mă tem că cel care a profitat din această relație impusă de Cel de Sus ești tu. Și asta fiindcă, vrând-nevrând, urechile tale au recepționat spusa mea în momentele cu adevărat dificile pentru tine. Și... drept urmare, ai schimbat macazul la timp, cum se zice. Altfel, acea locomotivă numită necaz te călca când ți-ar fi fost lumea mai dragă... Cum te văd și cum mă vezi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a patra parte din Miclăușani, din ținutul Iașilor - sate care sunt ale mănăstirii Hlincea - pentru cheltuielile făcute de tatăl lor, Anastasie vornic, cu ridicarea caselor din ograda mănăstirii Sfântul Sava din Iași. ― Poate că n-ar fi lipsit de interes spusa “patrierșiei” sale cum s-a ajuns la acest târg. ― Iaca ce spune sfinția sa, părinte: “Viind patrierșiia noastră aice a doua oară și stând la socoteală, și rămâind câtăva somă să ia de la noi, au lăsat la Svântul Mormânt o somă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a mănăstirii. În final, Boroh precizează: “Și, pentru credința, am iscălit jâdăvești[i]?”. Bine ai făcut, fiindcă, de-i fi iscălit românește, tot nu s-ar fi înțeles mare lucru. ― Dacă sfinției tale îi era dor de “Parthenie (Parsenii după spusa lui Boroh), cu mila lui Dumnezeu, patriarhă a sf(i)ntei cetăți a Ierusalimului și a toată Palestina” ascultă-l ce spune în 1746 martie 15: “Facem șt(i)re cu această carte a Patriiarșii noastre că întâmplându-ni-se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
veverițele care ne furau nucile sau alunele din palmă. “Unde or fi acum? De când călugărul a îmbătrânit și nu mai trece atât de des prin poiană, ele și-or fi găsit alți prieteni. Uitecă și la ființele necuvântătoare este valabilă spusa că: ochii care nu se văd, se uită”... Iată-mă-s în portița dincolo de care stă pitită misterioasa căsuță a bătrânului. Înainte de a bate în poartă, îmi acord câteva clipe pentru a mă reculege și pentru a prinde vreun zvon
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
când, atunci când nu-l vedea nimeni, scotea limba la el ca să-l întărate și mai mult. Nu-i marinar, căci nu văd nici o stea sau constelație pe care s-o recunosc, concluziona în cele din urmă Miti Matái, sigur de spusele sale. Nu e nici un Om-Întoarcere, căci majoritatea tatuajelor lui sunt foarte vechi, si bănuiesc că se referă mai degrabă la lupte decât la călătorii. De exemplu, cel de aici vorbește, fără-ndoială, de un asalt victorios asupra unei insule, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că nici un tânăr care nu a fost inițiat nu poate fi trimis la război, îi aminti regentul. Iar această lege este chiar mai veche decât cealaltă. — Dar în cazul acesta nu ne trimiteți la război, punctă cu șiretenie băiatul. După spusele Omului-Memorie, legea prevede că un război între insule începe doar după ce s-au încheiat trei luni de negocieri pentru pace. Își arată dinții, într-un zâmbet discret, ca de iepure. Și din câte știu eu, n-a avut loc nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Trebuie să admiți că există o separare inevitabilă. Așa o fi? Sigur că majoritatea crede acest lucru. Dar e valabil indiscutabil fără excepție?... Așa spune legenda... Iar legenda are dreptate aproape negreșit, întotdeauna. Departe de mine să mă îndoiesc de spusele legendei. Ea a avut și are dreptate și va avea mereu. Dar există și excepția. Acesta e adevărul. Acest lucru e sigur. La asta nu s-a gîndit legenda, deși chiar și ea s-a așteptat la o excepție - și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mnezeii mamii lor! Colonelul Cataramă Colonelul Nurel Cataramă era un militar de tip socialist, în sensul că oamenii Partidului Comunist erau acceptați ca șefi. Omul acesta avea darul de a rîde la nesfîrșit la glumele primului secretar, de a cîntări spusele tovarășului și de a găsi semnificații adînci în cele mai banale afirmații. Dacă cele spuse de oamenii partidului erau acceptate ca axiome, nu așa stăteau lucrurile și cu oamenii din subordine. Regula generală stabilită în mintea colonelului era că orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a murit. Serios? Da, și cred că veți trăi cam tot atîta, e o asemănare care... Încep să mă simt lezat în speranțele mele, eu fiind convins că voi umbri încă mult timp Pămîntul. Probabil că doamna savurează efectul celor spuse și începe adevăratul atac. S-a dus la dumneavoastră să vă roage ceva și l-ați tratat ca pe un rahat! Dintr-o dată nu mai vedeam în fața mea o doamnă, ci o babă de mahala și, din acest motiv, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
regretă acum "afacerea" aceasta care se pare că n-a fost decît enorm de păguboasă. Chiar dacă icoana nu i-a adus un profit prea mare, Simion credea că pe acele superbe pietre prețioase va scoate un preț bun. Își amintește spusele preotului din sat: Nu sînt pietre veritabile. Dacă ar fi, ar trebui păzită cu o armată. Simion zîmbește. Un cal, priponit la marginea șoselei, își face vînt să treacă pe cealaltă parte. Mercedesul îl izbește în plin la 140 km
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ocrotit cu umbrela prin lapovița asta. Ce? Auzi, nerușinare. Cînd eram elev tata vă dădea cafea și țigări străine. Mie?! Da, dumneavoastră. Vă cumpăra indulgența. Profesorul este pe moment făcut KO. Pare că nu își va reveni din surpriză. Cele spuse erau adevărate și căuta o soluție. Pare că a găsit-o și cu un zîmbet larg anunță revenirea din uluială. Dacă erai așa de prost. Trebuia o compensație acolo, cît de cît. Nici acum nu stai mai bine. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
culoar. Ați pățit ceva? întreabă o colegă. Cam da, răspunde acru Mihoc. Acum sosise clipa cea mai neplăcută. Studentul Ariceanu îl privea cu ochi de bovină și răspundea pe lîngă subiect. La ușă asculta laboranta Ariceanu și profesorul regreta cele spuse, deși cam așa stăteau lucrurile. Vădit încurcat, se calmează puțin și caută o soluție. Dinule, cred că ești cam emotiv. Te rog du-te în bancă și scrie tot subiectul, ca la teză. Băiatul nu prea vrea să scrie, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Judecătorie și era convins că nici la Tribunal nu va cîștiga. Își făcea socoteli și scenarii care implicau plătirea la fisc a celor 15.000 Ron care i se solicitau. Bostan urmărea Judecătorul cel Mare, care era foarte atent la spusele împricinaților și, uneori, intervenea cu o voce blîndă. Nu părea să se supere ușor și chiar vorbea cu o abia perceptibilă compasiune. Un rînd scris de mîna aceea m-ar scăpa de 15.000 lei. El nu dă socoteală nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să te ajute, moș Ilarion! S-au dus în Canada. Ca și cum nu i-aș avea. Au viețile lor, nu s-au dus de bine... Ba crăpau de bine. Aveau tot ce-și doreau. Între timp iese baba Catinca și aude spusele soțului. Ia nu-ți bîrfi copiii, ghiujule. Eu îi bîrfesc? Îi doare în cot de părinți. Dar vin în fiecare an pe la noi. Ca să avem și mai mult de lucru, cu mîncarea, cu curățenia, cu spălatul... Le fac eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o învârtejire a sângelui în apă, absolut nimic. Nici nu mai țin minte cât de departe, am spus și nimeni n-a simțit groapa peste care trecuserăm. Am zâmbit. — Nu mă pot despărți nicicum de el. Femeia încuviință, mulțumită de spusele mele, după care continuă: — O, dar uită-te la mine. Îmi pare rău, scumpete, uite cum stau la taclale și voi Dumnezeu știe de când sunteți pe drum. Vreți să vă cazați și să vă dați jos hainele alea ude, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unei vechi sat scufundat într-o secetă din miezul verii, dar după ziua de azi nu avea să se mai zărească decât întinderea netedă a apelor liniștite. Nu voiam să fiu din nou asta, orizontul gol. M-am gândit la spusele lui Nimeni - Renunță, lasă-te să te scufunzi pe fund, lângă crabi. Oare asta făcusem eu? Mă scufundasem oare în spatele măștii mele ingenioase fără să-mi dau seama? Mâine, spusese Scout, îl vom găsi pe doctorul Fidorous. Privind norii, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că trebuie să te prefaci că eu sunt Iisus și că asta e-o parabolă, bine? Încerc să spun că eu nu fac nimic dacă a doua zi o să mă simt ca naiba din acea cauză. M-am gândit la spusele ei. — Adică pe mine n-o să mă arunci de pe-un pod? N-o să te arunc de pe pod. Îmi aruncă un zâmbet intim, un zâmbet abia ieșit din ou, care-și întindea cu precauție aripile. — Doar dacă n-o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la gât, mișcarea aceea iute și aproape imperceptibilă. Sinceritatea ei, adevărul pe care-l trăda îmi rupse inima. Ea întoarse privirea, înghiți în sec, se uită în jos. — O, rahat, zise. Și-n clipa aceea am crezut în sfârșit cele spuse de Fidorous. Aveam impresia că înghițisem cioburi de sticlă. — O, rahat, am spus, imitând-o. Totul a fost o minciună, nu? Toate ceasurile se opriră. Timpul rămase suspendat. O șuviță rebelă de păr negru, buclat cădea pe fața lui Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ei bine, cozonacul cîntărește patru funți și opt uncii jumătate. Aceste cuvinte fură urmate de o tăcere ciudată, ca și cum ar fi fost așteptate toată ziua, dar nu tocmai din gura lui. Deodată, o femeie voinică, din marginea grupului de privitori, spuse, rîzÎnd cu poftă: — Aiurea! Se vede cît de colo că-i burlac! — De fapt, domnul a cîștigat, Îi replică tăios femeia de la tarabă. A ghicit aproape exact, cu o diferență de cîteva grame. E ca și cum ar fi nimerit drept la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
privirea și vezi fețele unor oameni... Deodată, Hilfe Îi apăru limpede În minte așa cum Îl văzuse - culcat În pat, plin de grație, atît de străin de noțiunea de violență. Era Într-adevăr fratele Annei! Rowe se Întoarse spre lavoare și spuse În șoaptă, ca să nu-l audă omulețul cu pălărie: — În regulă. Ți-l dau! Ia-ți revolverul! Și i-l strecură repede În mînă. Cred c-o să-mi iau picioarele la spinare, rosti omulețul, Înapoia lui. Da, o să-ncerc. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca să-l monteze, tipul muncise patru ceasuri. La Începutul serii, Încercase să-l convingă pe Bruno de frumusețile ascunse ale frăției Roza-Cruciene. Ochii Îi străluceau Îndărătul ochelarilor mici și rotunzi; avea o privire de fanatic. Bruno Îl ascultase distrat. După spusele individului, mișcarea apăruse În Germania; se inspira desigur din nu știu ce opuri de alchimie, dar era legată și de mistica renană. Chestii pentru poponari și naziști, se pare. „Vâră-ți crucea În cur, tataie...”, se gândi visător Bruno, trăgând cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apropia de mine, unduindu-se ca funcția sinus. Așadar, privirile ochilor mei experți nu scăpaseră atenției turnului de control, ba chiar primiseră drept de aterizare și de rulare pe pistă, ținând cont de zâmbetul subțire cu care femeia Își Însoțise spusele. Aveți aici noua mea adresă și numărul de telefon. Inutil să vă spun că sunteți singurul care le cunoaște. Aștept vești, a precizat Vera Kuznețova, care pe urmă a șerpuit Înapoi către birou. Banii vi-i transfer imediat. A, și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]