8,805 matches
-
epavă. Dacă ar fi fost conformă cu normele admise, prin formă și compoziție, originea ei non-umană nu ar mai fi părut atât de amenințătoare. Sentimentul lui nu era simplă xenofobie. Nu se așteptase ca Străinul să fie într-atât de straniu. . ― E ceva sus! Kane arăta cu mâna. E timpul să lăsăm speculațiile sterile, își zise Dallas cu hotărâre, și să înfruntăm realitatea. Potcoava asta bizară era o navă interplanetară, deosebită de Nostromo, la suprafață numai. Nu era nimic rău în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zise. Gândește-te la diamante. Sclipicioase, enorme diamante cu fațete multiple, limpezi și fără cusur și doldora de carate barosane. Și nu la bezna asta de, mormânt în care te învârti. La cețurile de pe celălalt tărâm cu miasme de fantome stranii și de amintiri și... Fip-ar al naibii! Iar îl apucă. ― Vezi ceva? Tresărind, imprimă fără să vrea o puternică mișcare de balans cablului. Se ocăra fiindcă fusese luat prin surprindere și-și stabiliză piruetele. Nu-i ușor să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de adaptare și de participare la viața socială. Eliberarea de corp devine „eliberare a corpului”, și nu pentru ieșirea din societate, ci pentru participarea autentică la viața acesteia. Astfel „eliberat”, corpul - ca ideal al corpului perfect - transcende într-un mod straniu și simptomatic corporalitatea imanentă a orga nismului nostru și, astfel ipostaziat, se bucură de toate prerogativele unei zeități. El este descris în sacralitatea sa de textele revelate ale specialiștilor profeți și noul lor decalog (să nu fumezi, să nu bei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în context european de la aderare pînă în prezent se află acum și ea pe site-ul Reprezentanței Comisiei Europene în România. Avem deci date, cum procedăm ? Din păcate, nu prea știm cum să procedăm. Societatea română suferă încă de un straniu și răspîndit iletrism sociologic : nu știe să citească aceste date ! Cunoașterea socială este pentru noi în primul rînd una mediatică și politizată, operă a politicienilor publici și a partenerilor lor de talk-show. Există în imaginarul colectiv și o rezervă de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fost sau n-a fost”, nu exprimă atît de autentic și limpede această stare de fapt precum filmul lui Calciu. Pe de altă parte, faptul că pentru o tînără din 2011 acest moment inaugural pare atît de îndepărtat și straniu ne poate bucura, căci măsoară un parcurs considerabil și sugerează că noua generație a început să se așeze într-un nou limbaj, cu bunele și relele sale, dar manifest diferit de „limbajul comunist”. Această „tranziție a limbajului” îmi aduce aminte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
timp, toate aceste așezări ale pietrei s-au așezat la rîndul lor în amintirea mea, alcătuind un soi de topologie imaginară a orașului mediteranean, astfel încît acum, oriunde aș merge, sînt urmărit la fiecare colț de stradă de un sentiment straniu de déjà-vu. încercînd din toate puterile să-mi imaginez ce înseamnă să locuiești piatra, ca și cum prin aceasta aș fi umplut o lipsă din ființa mea, ajungeam însă totdeauna la o saturație și la sentimentul că nu acesta este locul meu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în sat „străinul interior”, cel de care aveai nevoie, dar de care trebuia să te ferești în același timp. Și aceasta pentru un motiv fundamental : a-ți cîștiga traiul altfel decît din munca pămîntului era pentru țăran, prin definiție, ceva straniu, conferindu-ți inevitabil statutul de străin, de ontologic diferit. Un joc de copii, cules de Elena NiculițăVoronca pe la începutul secolului trecut, merge și mai departe. Un copil, reprezentîndu-l pe lup, este scos în afara grupului celorlalți copii, care reprezintă oile. Pentru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
profet, voința lui Dumnezeu era ca Ierusalimul să nu fie cucerit, și așa s-a întâmplat. Acesta este primul obiectiv al povestirii și ea trebuie interpretată după această intenție. Referindu-ne tot la 2Rg 19,35, există o povestire destul de stranie a istoricului grec Herodot (484-425 î.C.). În descrierea pe care o face campaniei lui Asurbanipal împotriva Egiptului (spre anul 663 î.C.), spune că armata asiriană a fost asaltată de șoareci care au mâncat toate echipamentele de piele și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
moartea? Mai întâi, cred că e posibil ca Isus să-și fi anticipat moartea datorită impresiei pe care, cu siguranță, i-a lăsat-o destinul violent al lui Ioan Botezătorul (Mt 11,2-15; Mc 6,14-29; 9,13). Ar fi straniu să ne gândim că nu i-a trecut prin minte niciodată lui Isus că ceea ce i s-a întâmplat aliatului său Ioan, nu i s-ar putea întâmpla și lui. De fapt, e foarte posibil ca Isus să fi făcut
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și în aluzia amenințătoare la păstorul din Zaharia 13,7 pe care Dumnezeu l-a doborât la pământ. Dacă Isus și-a prevăzut moartea, atunci ne putem întreba totodată: oare nu și-a anticipat și învierea? Ar fi fost foarte straniu dacă nu și-ar fi anticipat învierea după moarte, din moment ce deja mulți evrei pioși credeau atât de ferm în înviere (Dan 12,1-3; 1Enoh 22-27; 92-105; Cartea Jubileelor 23,11-31; 4Mac 7,3; 4Esdra 7,26-42; 2Baruh 21,23; 32
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mormânt asemănător, dar greșit. Găsindu-l gol și înțelegând greșit cuvintele unui tânăr ce dorea să le ajute (care ar fi spus „Nu este aici, este acolo!”), femeile, înspăimântate și confuze, au fugit de acolo și le-au povestit ucenicilor strania întâmplare. Din această veste, ucenicii au tras concluzia că Isus trebuie să fi înviat din morți. Nu se explică însă cum puteau fie atât de inepți și creduli cei care l-au urmat pe Isus. Există teorii și mai ciudate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
căderea serii și a fost îngropat după obiceiurile iudaice (Mc 15,42-16,6; 1Cor 15,4). Isus a fost dat la moarte ca un ucigaș și a fost îngropat ca atare (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.5; Semahot 13.7). ipoteza stranie că poate Isus a fost lăsat pe cruce, neîngropat (cum se întâmpla de obicei în afara lui Israel; cf. Suetonius, Augustus 13.1-2; Petronius, Satyricon 111), sau că cel decedat a fost aruncat într-un șanț, acoperit cu noroi și lăsat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și simplu un eveniment pe care creștinii l-au așteptat, e ceva la care creștinii sunt chemați să colaboreze. Aceasta este o temă foarte vastă și, pentru moment, nu avem spațiul necesar pentru a o cerceta mai îndeaproape. Patru trăsături stranii ale relatărilor învierii în evanghelii Am dedicat ceva mai mult spațiu acestor „mutații” aduse viziunii ebraice despre înviere, parțial, pentru că am descoperit că nu sunt prea bine cunoscute, parțial, pentru că sunt necesare dacă vrem să înțelegem relatările pascale. Acum trebuie
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
viziunii ebraice despre înviere, parțial, pentru că am descoperit că nu sunt prea bine cunoscute, parțial, pentru că sunt necesare dacă vrem să înțelegem relatările pascale. Acum trebuie să ne îndreptăm atenția asupra acestor povestiri și, în special, asupra celor patru trăsături stranii care le definesc și care, în mod repetat, trec neobservate. Prima. Dacă citim relatările pascale, observăm absența ciudată a Scripturilor, spre deosebire de povestirea ultimelor zile din viața lui Isus - arestarea, judecarea și răstignirea - unde, peste tot, găsim ecouri, citări și aluzii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
demonstrăm că aceste povestiri, deși scrise mai târziu, de fapt le reflectă pe cele scrise cel mai degrabă, adică istorisirile înainte ca martorii oculari să fi reflectat asupra lor, înainte ca lumea să înceapă să se întrebe dacă aceste evenimente stranii împlinesc sau nu Scripturile. Erau probabil prea nerăbdători să le spună prietenilor, apropiaților și familiilor lor lucrurile extraordinare pe care ei abia le-au văzut și auzit. De aceea consider aceasta drept o dovadă care demonstrează că povestirile, deși puse
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
două sau trei ori, avem tendința să o povestim într-un mod uniform. Deși relatările despre înviere au fost ușor stilizate de evangheliști, ele reflectă îndeaproape patru modalități în care evenimentele au fost povestite chiar de la început. A doua trăsătură stranie a relatărilor despre înviere este prezența femeilor ca martori principali. Fie că ne place sau nu, în lumea antică, pur și simplu, femeile nu erau considerate martori credibili. Odată ce tradiția a avut timp să se așeze, după cum putem observa din
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Paul în 1Cor, ca mai apoi să se dezvolte în moduri foarte diferite în patru povestiri care au în prim plan femeile, așa cum găsim în evanghelii. Și în acest caz, povestirile par să fie foarte, foarte antice. A treia caracteristică stranie ce face pereche cu a treia mutație a crezului ebraic despre înviere o constituie însuși portretul lui Isus. În secolul trecut, mulți au încercat să argumenteze relatările evanghelice după cum urmează. Mai întâi, după moartea lui Isus, poporul era atât de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
povestiri sunt extrem de neobișnuite și particularitatea pe care o au nu poate să fi fost inventată. E ca și cum scriitorii evangheliilor s-ar sforța să descrie o realitate fără să dispună de un limbaj adecvat acesteia. A patra și ultima însușire stranie a narațiunilor învierii, care ar putea pune sub semnul întrebării multe din predicile de Paște pe care eu și alții în mod obișnuit, le rostim, este absența oricărei mențiuni a speranței creștine viitoare. Aproape peste tot în altă parte din
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
văd pe cineva pe care l-au luat drept Isus. Acest lucru, de unul singur, n-ar fi putut să dea naștere la relatările evanghelice actuale. În lumea antică, nimeni nu punea la îndoială faptul că oamenii pot avea experiențe stranii, precum întâlnirea cu cineva mort. Cunoșteau la fel de multe ca și noi despre viziuni, spirite, visuri; știau că, dacă cineva plânge o persoană care abia a murit, pentru scurt timp poate avea impresia că i-a apărut cel dispărut. Nu e
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
globală în numele unei spontaneități originale, sunt expresii sigure și difuze ale unei nevoi de rupere în numele unei plinătăți de sens. În lipsa unor conținuturi articulate oferite de o elaborată concepție despre om, idealul contestatarului devine lumea vitală și nedistinctă de spontaneitate. Straniu, însă și în prezentarea acestui ideal sunt repetate moduri tipice ale reflecției religioase: ceea ce este propus ca absolut rezultă mai mult din îndepărtarea condițiilor comune ale experienței decât din indicații pozitive. Lumea simbolică, poetică, originară a experienței hippy, spre exemplu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
decât moartea, îi și văd ochii negri, umezi, atenți ca ochii fetițelor, citind pe măsură ce umplu rând după rând. Foile acestea cuprind proiectul meu de nemurire. Zic - proiect, deși totul, și ăsta e triumful meu și speranța mea, este adevărat. Ce straniu: cele mai multe personaje care populează cărțile mele sânt inventate, dar ele au părut tuturor copii ale realității. Abia acum am curajul să scriu despre un om real, care a trăit mult timp lângă mine, dar care în convenția mea ar fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până zbura, rotindu-se, spre cer. Stăteam toți în jurul lui, întrebîndu-l cât costă fiecare obiect. Apoi ne-am împrăștiat fiecare la scara lui după bani. Cu cincizeci de bani mi-am cumpărat ceasul de care vă spuneam, care avea acea stranie curelușă roz-violetă. Mendebilul a cumpărat și el o elice colorată. După ce omul a plecat, l-a urmărit o vreme cu privirea cum se târa prin crăpătura culoarului, iar apoi și-a aplecat pleoapele, visător, spre elicea aflată la baza celor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cam atât. În rest dicționare, cărți de folclor, romane proaste, de necitit. Totuși, și nu e decât una dintre contradicțiile ei, citea, ba chiar scria ea însăși versuri. Avea și un jurnal în care își nota visele, colorate și stranii, deloc psihanalizabile, mai curând un fel de feerii, un fel de grădini paradiziace. Cred că bogăția de culori și de lumină din visele ei venea din faptul că dormea cu ochii larg deschiși, așa cum nu am mai văzut dormind pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în timp ce, cu capul lipit de pernă, privesc dungile groase, aurii, de pe peretele opus. Dar nu la modul proustian, prea estet pentru ce vreau eu. De altfel metoda proustiană îmi e, vrând-nevrând, familiară dinainte de-a ști cine e Proust. E straniu că am avut, ca adolescent, toate experiențele aparent atât de particulare, de irepetabile, ale unor scriitori: cunosc efectul madlenei lui Proust - anumite bomboane discoidale, roze și buretoase, foarte parfumate, sau sclipirea unei insigne pe pieptul unui trecător m-au făcut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alt punct de vedere, pentru paginile astea în care încerc și eu să "notez inexprimabilul", să refac un drum care nu mai există pe nici o hartă și în nici o amintire. Căci Traian avea și o față diurnă, cel puțin la fel de stranie pentru noi, cei de-atunci. Pe Traian îl interesau fetele, era numai cu gândul la ele, el ne-a explicat prima oară ce înseamnă să iubești. Noi rânjeam auzind lucrurile astea și ne gândeam în continuare la prostiile noastre. Dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]