5,716 matches
-
cu totul în alte direcții decât în religie obârșia faptelor de cultură. Independența originară față de religie suprimă în chip logic consecințele, care sunt răspunderile morale. în judecarea unor asemenea lucruri, criteriul cel mai sigur de orientare ni-l dă acestă sublimă idee că omul, în tot ce face și în tot ce creează, e colaboratorul lui Dumnezeu. Măsura în care el înțelege această colaborare o dă finalitatea sau sensul ce se desface din faptele și operele lui. Dar nu e o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui cele mai mărețe monumente din câte există pe pământ. Geniul pictural îi aduce ofrandă cele mai fermecătoare plăsmuiri în culori. Geniul statuar, cele mai desăvârșite modelări în marmură, în metal, în lemn și în ivoriu. Geniul literar, cele mai sublime cuvinte. Geniul muzical, cele mai înalte armonii. Geniul înțelepciunii, gândurile cele mai adânci pentru a lămuri tainele credinței. Geniul științific, întreaga tehnică a spiritului omenesc pentru a construi și explica rostul tuturor acestor ofrande. Cultul divin e sinteza superlativă a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e constructor, călugărul e zugrav, călugărul e melod și imnolog, călugărul e filolog, geograf și istoric, călugărul e chiar mare inventator și deschizător de drumuri în domeniul științei pozitive. În majoritatea lor, geniile care au zămislit această cultură sunt totodată sublime figuri contemplative ale Bisericii, sunt sfinții creștinismului. în Biserica lui Hristos, geniul, care reprezintă limita de sus a puterii omenești și sfințenia, care reprezintă consacrarea lui cu foc din cer, s-au unit în așa chip încât e foarte greu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
amploare sunt Fericitul Augustin și Dionisie Areopagitul. Mai mult decât Fericitul Augustin chiar, Dionisie Areopagitul e doctrinarul estetic prin excelență al creștinismului. Sistemul său de filosofie bisericească și de teologie mistică e străbătut de la un capăt la altul de o sublimă viziune estetică a lumii în sensul creștin al cuvântului. Chiar dacă ar fi întru totul adevărată aserțiunea criticii moderne și anume că Dionisie, filosoful mistic, n ar fi totuna cu sfântul Dionisie din Areopag, ci alt autor ascuns sub acest nume
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
obscură asemănare cu natura divină. Căci focul material e răspândit peste tot și se amestecă, fără să se confunde, cu toate elementele, față de care el rămâne totdeauna eminamente distinct”(Ierarhia cerească, p.61 ). Lumina transcendentă a focului imizibil constituie obiectul sublim al contemplației mistice ortodoxe. Ea se poate experimenta în viziunea suprasensibilă a sfinților. Ea s-a descoperit în transfigurarea Mântuitorului pe muntele Taborului. Dacă natura acestei lumini este creată sau necreată, această chestiune a iscat marea dispută teologică din veacul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sfinte, printr-un acord unanim, văd însăși frumusețea cosmică și o socotesc ca reflex al frumuseții transcendente, necreate. Tot astfel gândește sfântul Vasile cel Mare care, în Hexaimeron, (mai ales în omiliile I și II), glorifică pe Dumnezeu ca „artist sublim” care prin înțelepciune a creat frumusețea cosmică. Operele lui Dumnezeu, zice acest doctor al ortodoxiei, sunt „plăsmuite artistic și înțelept și din frumusețea lucrurilor văzute, cunoaștem Sublimul mai presus de orice frumusețe”(Hexaimeron,Omilia, I,11 ). Am putea să rezumăm
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Hexaimeron, (mai ales în omiliile I și II), glorifică pe Dumnezeu ca „artist sublim” care prin înțelepciune a creat frumusețea cosmică. Operele lui Dumnezeu, zice acest doctor al ortodoxiei, sunt „plăsmuite artistic și înțelept și din frumusețea lucrurilor văzute, cunoaștem Sublimul mai presus de orice frumusețe”(Hexaimeron,Omilia, I,11 ). Am putea să rezumăm această idee cu următoarele cuvinte ale lui Pavel Florenski: „Din punct de vedere al ipostazei Tatălui, Sophia e substanța ideală, fundamentul creaturii, puterea sau forța ființei sale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
are geniul natural. Contemplația mistică, deși atât de asemănătoare în unele puncte cu cea artistică, îi e mult superioară. Sfântul poate vedea direct și nemijlocit, adică poale experimenta prin intuiție spirituală, însăși strălucirea inefabilă a frumuseții dumnezeiești. Din această perspectivă sublimă, cosmosul îi apare, ca în ziua întâia și ca în ziua din urmă, înveșmântat în lumină sofianică, expresie ordonată în timp și în spațiu a nemărginitei înțelepciuni dumnezeiești. Vorbind în termenii cei mai proprii, există o estetică a sfinților, o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și justificarea practicii. Tragedia sângeră de incesturi monstruoase, sculptura glorifică pe efeb, obiectul celui mai scabros amor, poezia lirică exaltă același viciu sub numele safismului. Amorul monosexual e zeificat în mitul răpirii lui Ganymed și mânjește cu trivialitate imensă însăși sublimele concepții despre frumos ale lui Socrate și Platon, și chiar ale lui Aristotel. O îndoită impresie de admirație înaltă și profund dezgust îți lasă lectura Banchetului sau a lui Fedru, unde ideea eternă a frumuseții de dincolo de lume e coborâtă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu poate să devină artă decât pentru cine nu mai crede în el și se slujește de mitologic ca de o metaforă, de lumea austeră a zeilor ca de o lume a frumuseții, de Dumnezeu ca de o imagine a sublimului”(Benedetto Croce: Breviaire d’esthetique, p.21 ). Nimic mai fals decât această distincție, care vrea să izoleze esteticul de clementele eterogene. Aceasta ar însemna, în principiu, că nimeni nu poate gusta arta în cadrul unei religii, când în realitate nu există
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
luptă de a fauri miracolele frumuseții o amintire a dumnezeieștii creații cosmice, conștiința artei lui nul1 apropie mai puțin de divinitate. Se poate vorbi fără exagerare de un profetism artistic, care constă în a răpi în operă ceva din splendorile sublimelor viziuni pentru a le împărtăși oamenilor. Între primirea frumuseții de sus și dăruirea ei pentru a fi admirată de oameni se mistuie viața de cele mai multe ori tragică a geniului. Marele poet american Edgar A. Poe exprimă partea întâi a misiunii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi congeniali cu artistul. Suferința de a nu fi înțeles de contemporani o mărturisește Beethoven: „De cum deschid ochii încep să suspin, căci ceea ce văd e împotriva religiei mele și disprețuiesc lumea care nu pricepe că muzica e o revelație mai sublimă decât orice înțelepciune, decât orice filosofie, că ea e vinul ce inspiră noile creații. Eu sunt Bacchus care varsă pentru oameni acest nectar delicios; eu le dau această beție a spiritului și când ea a încetat, iată-i că au
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi admirată. Fie că și-o proclamă cu orgoliu, fie că nu, geniul are misiunea de a revela frumusețea, expunând-o sub ochii lumii. Vorbind în termeni proprii, această misiune am numit-o profetism artistic. Geniul e totdeauna conștient de sublima lui chemare și adesea o mărturisește cu orgoliu. Să trăim în viața de toate zilele ca burghezi, zicea Flaubert, dar să creăm ca niște semizei. Profetismul însă, chiar când e de nuanță artistică, implică ideea morală. După cum am văzut, Edgar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vrea neapărat să ridice societatea. Talentul, lipsit de invenție nouă, e uneori o strălucită îndemânare tehnică; el merge însă pe drumuri bătute și neavând cum să ridice publicul până la el, se așază la nivelul obișnuit al societății. Dacă geniul e sublim, talentul e agreabil. Dacă geniul formează gustul publicului, talentul îl speculează. Problema moralității în artă privește, de fapt, talentul și ceea ce i se subordonează ca putere artistică. Cine înțelege frumosul ca o misiune în felul lui Beethoven sau al lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
una de concepție evoluționistă, marxiștii nici nu-și imaginează arta decât ca un vehicul al idealului proletar. Dar ce înseamnă aceste idealuri atât de grosolane și de sterile față de concepția creștină, care fecundează de două mii de ani tot ce e sublim în arta Europei? Un artist cu suflet creștin nu poate fi trivial sau pornograf. Arta lui e asemănătoare nobleței lui sufletești. Această concepție de artă stă la temelia mișcării gândiriste care, împotriva nefastei invazii a anarhiei europene, a încercat să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ideile revelate se informează în spiritul hagiografului care, primindu le, le cugetă în același timp fără să le altereze, fiindcă întreaga lui ființă a devenit teomorfică în acel moment. Om prin natură, hagiograful e supranaturalizat prin har și în această sublimă ridicare, cuvintele alese pentru a înveșmânta ideile revelate aparțin unei îndoite preferințe teandrice: ele sunt deopotrivă proprietatea Duhului Sfânt și proprietatea omului. Participarea activă a inteligenței în actul inspirației, reliefată de Lusseau, reiese limpede din deosebirea pe care apostolul Pavel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Străluminat de harul divin, omul în culminația contemplației mistice nu e nici inconștient, nici conștient în mod obișnuit, ci supraconștient prin asimilare cu lumina frumuseții necreate. Această supraconștiință, sau această conștiință divinizată e confirmată în experiența mistică și în doctrina sublimului vizionar, care reprezintă culmea clasică a contemplației ortodoxe: Sfântul Simion Noul Teolog. Nimeni ca el n-a justificat cu o forță mai impunătoare necesitatea contemplației pentru ca viața creștină să poată fi desăvârșită. Contemplația este iluminarea spiritului. Întreaga doctrină creștină nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trad. În Irene Hausherr: La methode d’ oraison Hesychaste, p. 206) Cu extraordinara putere a celui care a experimentat, a celui care a văzut conștient infinita lumină dumnezeiească inundându-l, el afirmă că esența creștinismului stă tocmai în această conștiință sublimă a harului din noi, a harului văzut ca lumină a slavei dumnezeiești. lată, din numeroase citate ce se pot aduce, un singur fragment din rugăciunea pe care o îndreaptă spre Dumnezeu: „ ...Strălucește în mine adevărata lumină, o Doamne bogat în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reacționa al unui popor în fața celorlalte popoare și în fața lui Dumnezeu. Istoria e modul de a-ți croi soarta pe pământ. Cunoscând ceea ce am fost, știm mai bine ce trebuie să fim. Viața istorică prin natura ei însăși culminează în sublim, fiindcă eroismul și sacrificiul, care constituie una din formele genialității, o populează din belșug. Și dacă arta purifică și transfigurează realitățile pe care le atinge, lucrurile istoriei i se oferă de la sine purificate prin distanță, iar eroismul și sacrificiul sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poesiei, fiindcă cea dintâi se ocupă de fapte particulare, iar cea din urmă realizează universalul prin particular. Sacrificiul și eroismul în care culminează istoria nu sunt simple fapte particulare, ci piscuri de viață covârșitoare, fulgerate de semnificații generale. Există un sublim estetic, dar există și un sublim realizat de istorie, care își impune măreția independent de faptul dacă e sau nu înveșmântat în mantia artei. Când arta izbutește să-l facă obiect estetic, impresia înălțătoare pe care o aprinde în suflete
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de fapte particulare, iar cea din urmă realizează universalul prin particular. Sacrificiul și eroismul în care culminează istoria nu sunt simple fapte particulare, ci piscuri de viață covârșitoare, fulgerate de semnificații generale. Există un sublim estetic, dar există și un sublim realizat de istorie, care își impune măreția independent de faptul dacă e sau nu înveșmântat în mantia artei. Când arta izbutește să-l facă obiect estetic, impresia înălțătoare pe care o aprinde în suflete e cu atât mai puternică. Clasicismul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
XVI, de la Ronsard și până azi, izvoarele principale de inspirație ale acestei culturi le oferă antichitatea. În artă, francezii sunt un popor lipsit de inventivitate proprie, de fantezie creatoare. Literatura lor de o claritate fără adâncime, de o grație fără sublim și de o proporție devenită monotonă, e o rafinată strălucire formală, exercitată pe un fond de păgânătate antică. În nici o altă țară creștină din Europa căci Franța a fost o țară profund creștină, umanismul Renașterii n-a ispitit pe o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești. Această conștiință creștină, dramatică, profundă ca un abis și eroică, deține taina marilor înnoiri ale artei moderne. Dar ca s-o înțeleagă, artistul trebuie să se elibereze cu totul de superstiția antichității. DESPRE SUBLIM Revenim în acest capitol la contemplația estetică în legătură cu cea religioasă înrudirea artei cu religia s-a putut vedea din desfășurarea capitolelor precedente; și tot astfel, că această înrudire nu înseamnă o identitate. Identitatea dintre artă și religie ar face de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
două feluri de experiență: artistică și religioasă, în momentul lor culminant, care e contemplația. Există în special un element oarecum comun artei și religiei, pe care examinându-l, vom înțelege mai limpede apropierea și depărtarea dintre ele. Acest element e sublimul. Sublimul e o categorie estetică, așa cum e frumosul și cum e comicul. Considerată sub raportul efectului pe care îl produce în suflete, arta dispune, firește, de mai multe modalități de înrâurire. Frumosul, sublimul și comicul sunt însă categorii principale, față de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
feluri de experiență: artistică și religioasă, în momentul lor culminant, care e contemplația. Există în special un element oarecum comun artei și religiei, pe care examinându-l, vom înțelege mai limpede apropierea și depărtarea dintre ele. Acest element e sublimul. Sublimul e o categorie estetică, așa cum e frumosul și cum e comicul. Considerată sub raportul efectului pe care îl produce în suflete, arta dispune, firește, de mai multe modalități de înrâurire. Frumosul, sublimul și comicul sunt însă categorii principale, față de care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]