5,909 matches
-
Biserica nu a fost tencuită nici în interior, nici pe exterior. Biserica are formă de cruce greacă (plan triconc), cu abside pentagonale. Lăcașul de cult este prevăzut cu două uși (una în peretele estic al privorului și alta în peretele sudic al altarului) și cu patru ferestre cu gratii (una în axa altarului, câte una în absidele laterale și una în peretele vestic al pronaosului). În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul larg are
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
formă pătrată (cu latura de 3.80 metri), acoperișul său înălțându-se până la nivelul acoperișului central. Inițial deschis, pridvorul a fost închis ulterior cu scândură. Intrarea în pronaos se face pe o ușă (0.90x1.90 metri) situată în peretele sudic al pronaosului. Pronaosul are formă dreptunghiulară (4.80x6.10 metri), având formă poligonală în partea de vest (cu trei laturi), în care s-a decupat o fereastră. La partea superioară, el are o calotă octogonală sprijinită pe un contur poligonal
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
dispusă avansat (cu 1.10 metri față de decroșul absidei) formează în părțile laterale două nișe: diaconiconul (în sud) și proscomidiarul (în nord). În această încăpere se află o singură fereastră, dispusă în axul absidei (0.40x0.95 metri). Pe latura sudică se află o ușă de acces în altar (0.80x1.85 metri). Deasupra altarului se află o boltă octogonală, ce se sprijină pe un contur poligonal înscris într-un pătrat.
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
deschisă și al Maicii Domnului cu Iisus Prunc, în brațe. Se mai disting chipurile proorocilor din Vechiul Testament. Peretele de miazănoapte al naosului prezintă chipurile Sf. M. Foca, Stratilat, Lup, Tiron, Punerea în Mormânt, Iosif, Nicodim, Mironosițele, Învierea lui ICHC. Latura sudică este degradată total. Se distinge doar chipul Sf. Gheorghe. Bolta naosului prezintă chinurile lui Iisus și chipurile lui Luca, Abel, Cain și Ioan. Latura sudică este degradată în totalitate. Latura vestică îl are în centru pe Iisus la Judecata din
Biserica de lemn din Troaș () [Corola-website/Science/316759_a_318088]
-
M. Foca, Stratilat, Lup, Tiron, Punerea în Mormânt, Iosif, Nicodim, Mironosițele, Învierea lui ICHC. Latura sudică este degradată total. Se distinge doar chipul Sf. Gheorghe. Bolta naosului prezintă chinurile lui Iisus și chipurile lui Luca, Abel, Cain și Ioan. Latura sudică este degradată în totalitate. Latura vestică îl are în centru pe Iisus la Judecata din Urmă, înconjurat de Sf. Hristofor, Tob, un heruvim, Sf. M. Loitie, Sf. Gherasim. Latura estică este ștearsă; se disting doar reprezentările Sf. M. Siria și
Biserica de lemn din Troaș () [Corola-website/Science/316759_a_318088]
-
multe zone climatice de la nord la sud și este influențată atmosferic de continentul Euroasiatic la vest și de Oceanul Pacific la est. Cu toate că suprafața țării nu este prea mare (377.000 km²), arhipelagul se întinde de la 20șN în partea cea mai sudică a țării, Insula Okinotorishima) până la 45°30’N în partea cea mai nordică a insulei Hokkaidō. Hokkaidō se află în zona subarctică, Japonia centrală (Honshū, Shikoku, Kyūshū) în zona temperată, iar insulele din sud în zona subtropicală. O a doua
Clima Japoniei () [Corola-website/Science/316780_a_318109]
-
(în maghiară "Vargyas-szoros", în germană "Virghis Klamm") alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată pe teritoriul județelor Covasna și Harghita. Rezervatia naturală se află la limita sudică a județului Harghita cu județul Covasna, în partea nordică a Munților Persani și este străbătuta de valea Vârghișului ce izvorăște din Munții Harghita (Carpații Orientali). Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5" din 6 martie 2000
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
cu adâncime relativ redusă, la nord de Golful Hudson, în Canada, mărginit la nord și est de insula Baffin iar la vest de peninsula Melville de pe continent. În nord-vest, bazinul comunică cu golful Boothia prin strâmtoarea Fury and Hecla. Latura sudică este formată de coastele nordice ale insulei Southampton, canalul Foxe și peninsula Foxe de pe insula Baffin. Numele său a fost dat de William Edward Parry în onoarea exploratorului englez Luke Foxe (1589-1635), cel care în 1631 a navigat pentru prima
Bazinul Foxe () [Corola-website/Science/316802_a_318131]
-
gheață și dându-i o culoare închisă caracteristică, ducând însă și la formarea a numeroase polinii. Datorită ghețurilor, adâncimii reduse și diferențelor mari între maree, zona bazinului Foxe este în general evitată de navele în drum spre zona arctică. . Coastele sudice sunt stâncoase și mai înalte, în timp ce zonele nordice sunt mai joase. Pe malul vestic al bazinului Foxe există două așezări umane: Igloolik (cu 1538 locuitori în 2006) pe o insulă din apropierea peninsulei Melville și Hall Beach (numită în inuktitut "Sanirajak
Bazinul Foxe () [Corola-website/Science/316802_a_318131]
-
licheni, alge). Fauna este puțin mai bogată, cuprinzând păsări (albatrosul, furtunarii, lupul-de-mare, pinguinul, cormoranul, rândunica-de-mare), mamifere (foca, elefantul-de-mare, morsa, balena, leopardul-de-mare), precum și alte specii (pești, echinoderme, moluște, zooplancton etc). Acestea se dezvoltă pe solurile antarctice ale tundrei și deșerturilor polare sudice. Protecția naturii în Zona Antarctică Neozeelandeză este asigurată de poziția ei pe glob, la adăpost de masele de turiști. Noua Zeelandă fiind semnatară a tratatului cu privire la Antarctica asigură statutul de parc național modial al continentului sudic. Abia în secolul al XIX
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
ale tundrei și deșerturilor polare sudice. Protecția naturii în Zona Antarctică Neozeelandeză este asigurată de poziția ei pe glob, la adăpost de masele de turiști. Noua Zeelandă fiind semnatară a tratatului cu privire la Antarctica asigură statutul de parc național modial al continentului sudic. Abia în secolul al XIX-lea (ianuarie 1841) J. Clarck Ross a văzut primul coastele Zonei Antarctice Neozeelandeze. De la descoperire și până în prezent zona s-a prezentat ca un rai al exploratorilor, întâi cercetată de R. Scott (1903-1904) și E.
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
că muniția de mitralieră de la bordul aeronavelor începea să puste. Elicopterele pe partea de nord a șoselei au fost abandonate în panică, inclusiv material secret, partial încă cu turbinele aprinse. Elicopterele doi și șapte erau la distanță sigură pe partea sudică a șoselei, și ele s-au întors la "USS Nimitz". Toate persoanele care mai erau la fața locului s-au înghesuit în avioane. Ultimul avion a decolat la ora 02:55 în data de 25 aprilie 1980.
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
posibilității de construire pe vârful dealului Plai, care este mărginit în partea de est de albia râului Barcău. Apele Barcăului au înlocuit sântul de apărare, obligatoriu pentru apărarea unei cetăți. În secolul al XV-lea cetatea Valcău stăpânea întreaga regiune sudică a comitatului Crasna și apăra zona de potențiali dușmani. Făcea parte din comitatul Crasna, deși în anul 1340 un document pomenește de un comitat al Valcăului. Cetatea Valcău a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului al XIII
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
Episcopatului Utrecht. Acesta era un stat component al Sfântului Imperiu Roman, unul dintre episcopatele cu puteri seculare. Între 1336 și 1347 a fost ocupat de Ducatul Geldern împreună cu restul teritoriului Oversticht, dar apoi partea nordică a fost redată episcopiei. Partea sudică, Veluwe, a rămas în componența Ducatului, reprezentând actuala provincie olandeză Gelderland. În secolul XVI episcopatul intră în atenția casei de Habsburg odată cu întărirea poziției acestora în Țările de Jos. În 1528 episcopul Heinrich este forțat de Împăratul Carol Quintul, suveranul
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]
-
viață în libertate, că alte păsări obișnuite. Amândoi vor trebui să facă față unui stil de viață diferit și vor reuși doar împreună cu prietenii lorș (Libia, porumbelul; Pipo, pasărea colibri; Clarita, liliacul; și câțiva alții). O pisică neîndemânatica, cativa nagâți sudici nebuni și Domnul Puertas le vor face viața chiar mai rea. Juan și Feifi vor încerca să-i facă să se simtă cu adevarat liberi. Proiectul este, deocamdată, oprit din cauza lipsei banilor.
Plumíferos () [Corola-website/Science/315071_a_316400]
-
în timp ce în restul arealului ei populează și arii joase — poalele munților și podișuri. La începutul secolului al XIX-lea condorul putea fi întâlnit în întregul lanț muntos al Americii Latine, începând cu partea estică a Venezuelei și terminând cu extremitatea sudică a continentului, însă în ultimul timp populația acestei specii a cunoscut o diminuare cauzată de activitățiile economice. Relieful arealului de răspândire include atât vârfuri alpine, cât și podișuri relativ întinse, locuri propice pentru patrulare de la înălțime. Un asemenea landșaft este
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
ample oceanelor lumii, atât din punct de vedere al geografiei lor, cât și a lexploratorilor care au contribuit la cunoașterea lor amănunțită. În "Copiii căpitanului Grant", de exemplu, Verne face o călătorie în jurul globului pe paralela de 37 grade longitudine sudică. Același gen de călătorie îl va repeta, în emisfera nordică de data aceasta, în "Ocolul Pământului în 80 de zile". Pe lângă aceste călătorii în care a explorat aproape întreg mapamondul, Jules Verne a propus și unele inițiative care, pentru epoca
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
16 aprilie 1071, Palermo e cucerit la 8 ianuarie 1072 de Robert Guiscard, ducele Apuliei și al Calabriei (1057-1085) În Peninsula Balcanică, pecenegii nord-dunăreni își întețesc atacurile, ajungând să controleze practic întreg teritoriul dintre Haemus (Balcanii) și Dunăre, iar slavii sudici își intensifică lupta de eliberare de sub autoritatea Bizanțului. În 1072, se produce răscoala lui Constantin Bodin, proclamat țar la Prizren și învins cu greu de bizantini. În 1076, Principele Croației, Dimitrie Zvonimir este încoronat rege, ca vasal al Papei, de
Mihail al VII-lea Ducas () [Corola-website/Science/315120_a_316449]
-
Insula este situată în extremitatea sudică a Arhipelagului Japonez. Este despărțită de insula Honshū prin strâmtoarea Shimonoseki, iar de insula Shikoku prin strâmtoarea Bungo. Insula se află într-o zonă seismică, o dovadă în acest sens reprezentând-o numeroșii vulcani și izvoarele termale, în jurul cărora au
Kyūshū () [Corola-website/Science/315161_a_316490]
-
bogate în pești și sepii. Pinguinul regal își petrece majoritatea vieții în mare. Vizitează insulele din jurul Antarcticii doar în perioada de reproducere. Având corpul hidrodinamic, înoată mai repede decât zboară unele păsări. Țara pinguinului regal se află la 40° latitudine sudică , unde furtunile sosite din vest se dezlănțuie deasupra valurilor uriașe. Păsările trebuie să reziste la iernile lungi, când soarele este de-abia vizibil. În extremitatea sudică solul este acoperit de regulă de un strat gros de zăpadă, însă pinguinii trăiesc
Pinguin regal () [Corola-website/Science/315183_a_316512]
-
mai repede decât zboară unele păsări. Țara pinguinului regal se află la 40° latitudine sudică , unde furtunile sosite din vest se dezlănțuie deasupra valurilor uriașe. Păsările trebuie să reziste la iernile lungi, când soarele este de-abia vizibil. În extremitatea sudică solul este acoperit de regulă de un strat gros de zăpadă, însă pinguinii trăiesc la nord de regiunile acoperite cu ghețuri permanente unde își găsesc tot anul hrană. Pinguinii alunecă cu grație în apa rece ca gheața. Îndemănarea subacvatică se
Pinguin regal () [Corola-website/Science/315183_a_316512]
-
pierd 25-30% din greutate. Balenele se hrănesc cu crustacee pelagice, bancuri de pești și, mai rar, cu moluște cefalopode. Anume datorită acestei rații alimentare balenele cu cocoașă preferă apele de adâncimi mici, de lângă litoral. Hrana principală a indivizilor din populațiile sudice o constituie crustaceele genului "Euphasia", cu precădere "E. superba". Balenele se mai hrănec cu diferite specii de krill ("Thysanoessa", "Meganyctiphanes") și cu bancuri de peștișori. Dieta populațiilor nord-atlantice este alcătuită din pește. Speciile preferate sunt hering ("Clupea"), scrumbie ("Scomber scombrus
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
anului. Reproducerea, gestația și nașterea sunt concentrate, de obicei, în sezonul de iarnă -primăvară, atunci când se află în apele subtropicale sau tropicale. În această perioadă femelele întră în estru, iar la masculi se intensifică spermatogeneza. Ovulația femelelor din populațiile emisferei sudice se cuprind între lunile iunie și noiembrie, cu culminare în sfârșitul lui iulie. La femelele din populațiile nordice aceste perioade întârzie cu respectiv șase luni. Puține femele ovulează de 2 ori pe an (16-28%), iar cele care ovulează de 3
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
balenei albastre și celei brăzdate comune. Deși în placenta femelei se pot dezvolta doi pui, balena cu cocoașă naște numai unul. Luna cea mai productivă din punct de vedere al nașterilor este februarie la populațiile nordice și august la cele sudice. Nou-născuții au o lungime medie a corpului de 4,5 m și o greutate între 700 kg și 2 t. Mamele își alăptează puii până la 10-11 luni, totuși puiul se poate alimenta de unul singur deja de la vârsta de șase
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
este rotunjit la 10-15 mii. Acesta a scăzut până la 1200-1600 în 1976 și până la600-900 în 1983. Situația s-a schimbat spre bine la sfârșitul anilor ’90, când populațiile nord-pacifice numărau peste 6000 de capete. Se consideră că în emisfera sudică viețuiau aproape 100 mii balene înaintea vânătorilor, dar mai puțin de 3000 la sfârșitul acestora. În prezent, de-a lungul coastelor Antarcticii înoată peste 20 mii de balene cu cocoașă. În nordul Oceanului Indian, anii 1980 au cunoscut un număr de
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]