4,971 matches
-
Bătăliei Angliei. Göring a refuzat propunerea aceasta. Până când "Luftflotte 3" a fost practic distrusă în timpul Operațiunii Overlord din august 1944, defensiva aeriană germană a rămas împărțită între comandanții rivali. Abordarea germană a defensivei aeriene a fost cea a acțiunilor „antiraid”. Superioritatea aeriană trebuia cucerită și păstrată în spațiul aerian inamic, apărând astfel teritoriul național împotriva atacurilor. În ciuda acestei abordări teoretice, numeroase componente ale unei defensive improvizate erau în funcțiune sau în curs de dezvoltare în 1939. Germanii dispuneau de un mare
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
nu s-a maerializat. Spre sfârșitul anului 1942, "Luftwaffe" era implicată cu majoritatea forțelor sale pe frontul de răsărit, iar cea mai puternică flotă aeriană, "Luftflotte 4", era angajată în Bătălia de la Stalingrad. În Africa de Nord, "Luftwaffe" era pe cale să piardă superioritatea aeriană. RAF efectua misiuni de vânătoare pe cerul Franței, iar bombardamentele de noapte britanice asupra orașelor germane creșteau în intensitate. În mai 1942, bombardarea Kölnului a fost primul succes major al RAF. În ciuda tuturor acestor factori, spațiul aerian german nu
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
până s-au prăbușit. Primejdia reprezentată de avioanele de vânătoare aliate cu rază lungă de acțiune a fost ignorată. De la mijlocul lunii decembrie 1943 până la mijlocul lunii februarie 1944, când a fost lansată Operațiunea Argument (Marea Săptămână), "Luftwaffe" a cucerit superioritatea aeriană deaspura Germaniei. Comandanții USAAF și-au dat seama că acest fapt nu poate fi schimbat până când un număr suficient de mare de avioane de vânătoare cu rază lungă de acțiune destinate escortei bombardierelo nu va fi disponibil. Floata aeriană
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
rapidă cu noile aparate i-a permis noului comandant al 8AF, Jimmy Doolittle, să trimită escadrile de aparate de vânătoare Mustang înaintea formațiunilor de bombardiere să asigure „măturarea” cerului de aparate Luftwafe și să asigure astfel succesul bombardamentelor. Dată fiind superioritatea aeriană aliată, Luftwaffe a fost supusă unor mari presiuni în perioada martie - aprilie 1944. Raportul "General der Jagdflieger" Adolf Galland de pe 27 aprilie 1944 menționa faptul că germanii periduseră în ultimele 10 operațiuni 500 de aparate și 400 de piloți
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
pe cantitate. Galland nota în raportul din 27 aprilie: „Aș prefera în acest moment să am în acțiune un Me 262 decât cinci Bf 109. Obișnuiam să spun trei 109, dar situația a evoluat și s-a modificat”. Nevoia pentru superioritate tehnică a fost evidentă în pierderile din prima jumătatea a anului 1944. În ianuarie, Luftwaffe dispunea de 2.283. În perioada ianuarie - mai 1944, germanii au pierdut 2.262 piloți, o rată a pierderilor de 99%. Pierderile masive în oameni
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
jumătatea a anului 1944. În ianuarie, Luftwaffe dispunea de 2.283. În perioada ianuarie - mai 1944, germanii au pierdut 2.262 piloți, o rată a pierderilor de 99%. Pierderile masive în oameni și avioane le-a permis aliaților să câștige superioritatea aerină pe cerul continentului. Printre piloții pe care i-a pierdut Germania se aflau și foarte mulți militari experimentați. Situația era atât de gravă, încât Galland a remarcat: Situația tensionată a efectivelor din apărarea aeriană a Reichului presupune aducerea de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
După august 1944, aviația de vânătoare nocturnă germană nu a mai avut suficient combustibil pentru pregătirea noilor echipaje sau pentru funcționarea eficientă ca forță defensivă, încetând practic să mai reprezinte o amenințare serioasă pentru Bomber Command. Campaniile anului 1944 și superioritatea aeriană a f RAF și USAAF au creat probleme efortului de război german. Pentru ca să facă față amenințărilor bombardamentelor, industria germană a fost obligată să își disperseze producția. Ordiunul oficial a fost dat în februarie 1944, după „Marea Săptămână” (Big Week
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a "Luftwaffe". Pierderile în timpul acestei operațiuni au fost foarte ridicate, aproximativ 400 de piloți au murit sau au fost declarați dispăruți în perioada 16-31 decembrie 1944. Pe 1 ianuarie 1945, Luftwaffe a lansat "Unternehmen Bodenplatte" , o încercare disperată pentru recâștigarea superiorității aeriene și reluarea ofensivei germane, aflate în dificultate. "Luftwaffe" a mobilizat peste 900 de avioane de vânătoare în această operațiune. Operațiunea a fost un eșec de proporții, care a dus la distrugerea a ceea ce mai rămăsese în "Luftwaffe". Conducerea "Luftwaffe
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a rolului noului avion, pe care Fuhrerul îl dorea destinat atacurilor la sol. Toate acestea au dus la întârzierea intrării în luptă a modelului Me 262 în cadrul "RLV". Operațiunile 262 și Me 163 au contribuit prea puțin la lupta împotriva superiorității aeriene aliate. Pierderile germanilor au rămas foarte ridicate, în primul rând datorită slabei pregătiri a piloților tineri și a dispariției celor cu experiență de luptă. Pe 7 aprilie 1945 de exemplu, numai 15 dintre cele 183 avioane Fw 190 și
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
pierderilor, efectuând misiuni împotriva capetelor de pod de peste râul Rin. Germanii au reușit să obțină unele succese limitate prin folosirea unor formațiune de 40-50 avioane Me 262, dar pierderile suferite de bombardierele aliate au rămas în continuare scăzute. Bucrându-se de superioritatea aeriană, aliații au atacat continuu Luftwaffe la sol și în aer. În doar două zile, 13-15 aprilie, 400 de avioane de vânătoare germane au fost distruse la sol de atacurile aliate. Intensitatea campaniei împotriva orașelor germane nu a scăzut. Printre
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
dreptului la vot pentru femei, de pildă, nu este suficient pentru emanciparea femeilor. Un alt punct de critică este acela că feminismul liberal, ca teorie politică, se bazează mult prea mult pe transformarea femeilor în bărbați, glorificând importanța raționalului și superioritatea acestuia în fața emoționalului, deși oamenii, indiferent de sex, au, în mod inerent, ambele calități. De asemenea, critica a venit și din direcția feministelor și feminiștilor de culoare sau din societăți postcoloniale, care afirmă că feminismul liberal reflectă doar valorile femeilor
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
cum ar fi: C.A. Rosetti, Cezar Bolliac, Ion Ghica, Ștefan Zeletin. Însă aceștia au susținut mai degrabă aportul femeilor la educația morală a poporului, ele având rolul de a se jertfi pentru națiune și familie. Deși li se recunoștea superioritatea morală în viața privată, femeile rămâneau inferiore politic, fiind excluse de la viața publică. În 1923, intră în vigoare cea mai democratică dintre Constituțiile României din perioada precomunistă, însă aceasta nu dă drept de vot femeilor, dar menționează că acest drept
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
planoarelor combinată cu nedeclararea oficială a războiului de către guvernul german avea să asigure atacatorilor elementul surpriză necesar obținerii unei victorii rapide. Planificatorii germani au considerat că belgienii aveau să își revină din șocul atacului după aproximativ o oră. După aceasta, superioritatea numerică a garnizoanei care apăra fortul și podurile, ca și sosirea rapidă în regiune a unităților aliate de rezervă, aveau să pună probleme foarte mari micilor unități de parașutiști, care erau înarmați doar cu armament ușor de infanterie. Planul german
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
-lea au apărut două variante ale "diwan"-ului său: una întocmită de Ibn al- Sikkit, cealaltă de Al- Sukkari. Ne-au parvenit, de asemenea, numeroase comentarii despre creația sa poetică, unele integral, altele fragmentar, în lucrări filologice și de critică. Superioritatea lui Imru’al-Qays asupra celorlalți poeți preislamici se datorează în primul rând subtilității metaforei sale și modului iscusit în care a valorificat o serie de procedee și teme poetice tradiționale. Se afirmă că el ar fi creatorul poemului amplu "qasida
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
Directiva nr. 16 cu prinvire la pregătirile pentru operațiunea de debarcare împotriva Angliei"). Invazia a primit numele de cod Leul de Mare ("Unternehmen Seelöwe"). Mai înainte de începerea efectivă a invaziei terestre, germanii aveau nevoie de cucerirea supremației sau măcar a superiorității aeriene. "Luftwaffe" avea sarcina să distrugă RAF, care nu trebuia să mai aibă capacitatea să atace flota de invazie sau să sprijine Royal Navy. Hitler a ordonat "Reichsmarschallului" Hermann Göring și "Oberkommando der Luftwaffe" să înceapă pregătirile pentru o operațiune
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Hitler a ordonat "Reichsmarschallului" Hermann Göring și "Oberkommando der Luftwaffe" să înceapă pregătirile pentru o operațiune aeriană de amploare. Principalul obiectiv al germanilor era distrugerea RAF Fighter Command. Distrugerea aviației de vânătoare britanice le-ar fi permis germanilor să cucerească superioritatea aeriană. În iulie 1940, Luftwaffe a declanșat operațiunea militară de distrugere a RAF. De-a lungul lunii iulie și la începutul lunii august, germanii au atacat convoaiele din Canalul Mânecii și, doar ocazional, aeroporturile RAF. Pe 13 august, germanii au declanșat
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
sperat ca prin distrugerea aviației de vânătore britanice, germanii îi vor putea determina pe liderii politici de la Londra să accepte începerea de negocieri, și să nu mai fie nevoie operațiunea riscantă de invadarea a Regatului Unit, Operațiunea Leul de Mare. Superioritatea navală copleșitoare britanică făcea ca traversarea Canalului Mânecii de către flota de invazie să fie foarte perioculoasă, chiar și în condițiile supremației aeriene germane. Mai mult chiar, pierderile suferite de aviația germană în timpul camapaniei din primăvara anului 1940, slăbiseră în mod considerabil
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de Göring pentru motivarea piloților tineri. Pe 19 august, Göring a citit rapoartele cu privire la pierderile din ziua precedentă și, supărat din cauza rezultatelor raidurilor, a convocat o conferință a principalilor săi comandanți. Prin Directiva 17, Hitler ceruse explicit Luftwaffe să cucerească superioritatea aeriană cu pierderi minime și să rămână o forță aptă de luptă pentru sprijinirea plănuita invazie a Angliei (Unternehmen Seelöwe). Göring era conștient că Luftwaffe îi asigura o puternică bază politică. Un eșec al forțelor aerine ar fi aruncat o
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Sticlăriei, "Brigada a 2-a Călărași" s-a repliat spre dealul Bâtca Carelor (NNE de Măgura Cașin). Pe data de 19 august "Armata 1 Austro-Ungară" a reluat prin surprindere atacul în zona vârfului Coșna - apărat de "Divizia 1 Cavalerie". Datorită superiorității de forțe a reușit ocuparea vârfului, dezorganizarea și slăbirea trupelor românești, dar cavaleriștii au rezistat totuși repliați pe panta estică la vest de Nicorești. "Regimentul 1 Roșiori pe jos" a fost distrus, iar resturile sale au luat drumul prizonieratului. In
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
doua zi, când a fost lansat asaltul german. Dacă unitățile de cavalerie a ajuns la timp pe poziții, infanteria și artileria au ajuns pe front mai încet, deplansându-se pe căile ferate. În plus, Grupul aliat I și Armata belgiană aveau superioritatea numerică și materială în fața Aramatei a 6-a germane comandate de Walther von Reichenau. Este adevărat că aliații nu cunoșteau acest fapt. În dimineața zilei de 12 mai, ca răspuns la cererile belgiene, bombardierele Royal Air Force și "Armée de l
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Ardennes-Calais, dar fără succes. Între timp, belgienii au fost obligați să se retragă sub presiunea atacurilor inamice, germanii cucerind Terneuzen și Ghent. În timpul retragerii, belgienii nu au reușit să evacueze stocurile de benzină, hrană și muniție. "Luftwaffe", care își asigurase superioritatea aeriană, a dezorganizat logistica aliaților prin atacuri neîncetate. Sprijinul aerian al aliaților, solicitat doar prin legături radio, era asigurat deavioanele RAF care operau din sudul Angliei. Francezii nu le-au permis belgienilor folosirea porturilor Dunkerque, , Bourbourg și Gravelines, modificându-și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
râului Leie). Germanii au reușit ca, în ciuda rezistenței puternice a belgienilor, să traverseze râul în timpul nopții și cucerească o fâșie de teren de 21 km lățime și 1,5 km adâncime între orașele Wervik și Kortrijk. În timpul zilei, beneficiind de superioritatea numerică și de controlul spațiului aerian, și-au asigurat controlul ferm al capului de pod. Această victorie tactică a fost cucerită însă cu pierderi importante provocate de defensiva puternică a belgienilor. Patru divizii de infanterie belgiană venite în sprijinul apărării
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
exista niciun obstacol natural important, iar retragerea nu mai părea o opțiune valabilă. "Luftwaffe" reușise să distrugă căile ferate care legau Dunkerque de restul regiunii. Mai rămăseseră doar trei drumuri practicabile: Bruges-Torhout-Dixmude, Bruges-Ghistelles-Nieuport și Bruges-Ostend-Nieuport. Folosirea acestor drumuri în condițiile superiorității aeriene germane părea imposibilă. Bombardamentele distruseseră sursele de apă potabilă, gaze și electricitate. Canalele fuseseră secate și folosite ca locuri de depozitare pentru muniție sau alimente. Belgienii mai controlau doar aproximativ 1.700 km². În regiunea se aflau dislocate numeroase
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
lui Carol I, domnia ar fi urmat să asigure readucerea la viață a tăriei și spiritului romane. În același timp însă manualul său a păcătuit și prin erori specifice unui model de narcisism cultural colectiv , un exemplu grăitor fiind afirmarea superiorității neamului românesc față de alte popoare, în baza originii latine - prezumată ca fiind neviciată. Preocupările scriitoricești ale lui George Radu Melidon au fost mai ales didactice. Pe lângă cărți, a scris în almanahuri și în alte publicații ale epocii, articole pe teme
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
a încheiat în 1598 printr-un impas militar și retragerea forțelor japoneze din Coreea. Invaziile au fost lansate de Toyotomi Hideyoshi cu intenția de a cuceri atât Joseon-ul cât și Ming-ul. Japonezii au reușit să ocupe rapid peninsula coreeană dar superioritatea numerică a armatei aliate a Joseon și Ming au dus la o retragere a japonezilor spre zonele de coastă și la un impas militar. Odată cu moartea lui Hideyoshi din septembrie 1598, forțele japoneze din Coreea au primit ordin de retragere
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]