8,562 matches
-
Caligula - călăul organizase înfrângerea voinței poporului cu cele mai diabolice metode, mijloace, scopuri conform ideii: oderint dum metuant („lat. să mă urască dar să se teamă de mine”). Și câmpul minunii s-a acoperit cu trupurile inocenților copii, tineri și tinere, bărbați și femei, eroi de multe naționalități, înfrățiți în suferință, crez, jertfire. Când după zile de încleștări pe viață și pe moarte focurile au încetat, a început să ningă abundent cu fulgi crizantematici, cu aripi albe de îngeri peste întreaga
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
După ora 10 plec la Casa Armatei, solicitat să iau parte la un interviu cu mai mulți veterani de război. Cer permisiunea de a-mi spune cuvântul prioritar, spre a nu lipsi musafirii de acasă de prezența mea. Una dintre tinerele care m-au intervievat la Casa Armatei a venit cu mine acasă pentru a-i pune la îndemână unele scrisori și mărturii din timpul războiului. Ca matur, cu experiență, i-am dat și unele sfaturi privind calea spre o viață
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
apetit, la tineretul zilelor de-acum,în comparație cu cel al zilelor de mult intrate în istorie. Mireasa codrilor de miri s-a pensionat. A nimerit,în una din zile,într-o sală imensă. Ticsită de calculatoare; dotată cu internet; plină cu tinere și tineri, care, în alte vremi, se numeau dactilografe și dactilografi. Acum, oare, cum s-or numi, s-a întrebat, ea, curioasă. Cineva, de alături, i-a șoptit: programatori. În esență, nu e nici o deosebire,între cei care făceau treba
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pușlamale, nu sînt oameni nevoiași; crede-mă, darling, fii sincer și recunoaște că nu știi nimic... — Bobby! Julius! Veniți Încoace o clipă! Asculta-ți-o pe mama voastră, care face declarații pentru ziar! Mai vrea cineva gheață? Notează mai departe, tinere... Faci parte din partidul creștin democrat? — Continuați, doamnă; vă rog să continuați... — În parohie se Împărțeau lunar ajutoare: un kilogram de zahăr, un kilogram de orez, un kilogram de paste făinoase... — Pentru Zoilon... — Juan! Nu mai bea! Ești Îngrozitor astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să termin... Oare băiatul nostru crede că se poate ajunge la planșeu fără schelă? Ai auzit, Susan? — Darling, ai fi putut să mori... Și pe urmă băiatul ăsta e prieten cu Albinețu și-mi comunică doleanțele lui... — Dar, unchiule... — Ascultă, tinere! Nu știu cine e prietenul tău Albinețu și nici nu mă interesează! — E unul din lucrătorii de la șantier, spuse Susan, cu tonul celui care e la curent cu tot. Ai fi putut să mori din vina acestui om, darling! — N-am pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unde erau ei, sau, dacă te gîndești bine, mai curînd invers. „Ai cumva un costum de seară elegant, tinere?“ Julius voia să-i răspundă, dar ca de obicei el i-o luă Înainte: „astă seară mergem să mîncăm la Acvarium, tinere; nu vrei să-ți serbezi ziua?“ Julius se gîndi la cîțiva colegi de școală și la prietenii de la bazin, dar totodată Îi veniră În minte verii Lastarria; nesuferiții ăia și tot ce i-ar fi putut strica planurile dacă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apartament și Susan nu putu să-și stăpînească emoția cînd văzu că-i atîrna cravata de o ureche, o glumă veche pe care o Învățase de la Vilma: Îi atîrna cravata de ureche În timp ce-i Încheia cămașa la gît. „Grăbește-te, tinere“. Îi spuse Juan Lucas, trezîndu-l. Julius se spălase pe ochi, se dezmeticise greu și cîteva clipe nu știuse dacă era ieri sau azi, apoi Își pusese haina și Îi urmase ca un somnambul pînă la vestitul restaurant. N-avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sprîncenele: șeful de sală și chelnerul se retraseră cu spatele, patinînd pe gheață. — Noroc, spuse Susan, ridicînd cupa de șampanie; Bravo, draga mea! Noroc! — Thank you, darling. Julius, o să facă tot posibilul ca să-ți aducă chateaubriand cu oase. — Așa cum vezi, tinere, mama ta e foarte fericită În seara asta. — Cere o prăjitură pentru mine, Juan. Nu mi-e foame. Îți mulțumesc că vrei să terminăm mai repede, dar trebuie să așteptăm pînă mănîncă băiatul ăsta friptura. — Pot să rămîn eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e impresionat și impresionabil. — Codul penal pedepsește aspru pe cei care mint În chestiuni de filiație. Lui Susan i se păru delicios ceaiul văzînd că Juan Lucas Își pierdea timpul stînd de vorbă vesel cu Julius, Juan Darling. — Apropie-te, tinere. Stai jos aici, Între mama dumitale și mine. Uite, ți-au adus ceaiul... Pune-i-l aici, mulțumesc... Adu-mi o sticlă de apă minerală, te rog... Pilaful de rață de la rotofeiul Romero mi-a căzut cam greu azi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În Time și-l găsi pe Einstein. Geniile! Sigur! Beethoven! Sigur... Julius părea În stare să Înceapă iar povestea cu măicuța care-l Învățase să cînte la pian. voia să deschidă gura... — O problemă de filiație; uite cum stau lucrurile, tinere: geniile sînt niște tipi dificili, cei mai ciudați din cîți există, poartă niște peruci enorme și sînt tot timpul furioși. Știu, știu. Uite, Julius: Beethoven a avut trei copii și toți trei au fost niște nulități absolute ca pianiști. CÎntau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trei minute de lecție mai puțin“, așa Îl primi nepoata lui Beethoven, sigur că a moștenit caracterul geniilor, dar era mai bine să nu se gîndească, fiindcă ar fi putut să-l ia gura pe dinainte În fața ei. „Ia loc, tinere.“ Julius se așeză și Încercă să-i explice că se certase cu Sánchez Concha, că din cauza asta nu putuse repeta lecția Înainte de a veni, dar Frau Proserpina nu se arăta de loc Înduioșată de obrazul lui zgîriat și cu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi plăcuse grozav de mult căprioara la cuptor. — Spune-i că e ca Întotdeauna. Excelentă! exclamă Juan Lucas, În clipa cînd Celso se Întorcea Îndreptîndu-se spre bucătărie. Delicioasă, completă, uitîndu-se la arhitect și obligîndu-l să dobîndească o nouă dimensiune a tinerei sale elegante: o masă bună. Într-adevăr, Juan, niciodată n-am mîncat o căprioară mai bună ca asta— E delicioasă, Susan, spuse cealaltă Susan, mai ștearsă, dar care Începea să capete strălucire. — E foarte bună, mămico. Aș mai vrea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de whisky și să aibă grijă să le pună În locuri strategice, pricepi? ...Bine. Atunci spune majordomilor atît: să pună cîteva sticle de whisky la vedere, ca fratele tău să poată da ușor peste ele. Cum? Toate?... Nu fii gogoman, tinere. Trebuie numai să le găsească ușor și să cadă În cursă. Ce? Ispita?... Spune-i cum vrei, important e să le vadă. Pe urmă ajunge să bea o jumătate de sticlă. CÎnd ne Întoarcem, probabil c-o să-l găsim blînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou tîrziu! MÎine trebuie să se scoale devreme, ca să meargă la școală. Cine i-a dat...? — Eu i-am dat voie. — Apropiați-vă, doamnă, vă rog; nu ne faceți cinstea să beți un pahar cu noi? — Eu nu beau, tinere... Pipo... — Atunci onorați-ne cu prezența dumneavoastră. Am stat de vorbă și m-am sfătuit cu soțul dumneavoastră cu privire la planurile noii case; Îmi Închipui ca vă interesează și pe dumneavoastră să știți cum o să fie casa — Te cred, domnule arhitect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prin stomac. La naiba! exclamă Juan Lucas, Încă n-a sosit? — Tu mi-ai spus că avioneta sosește dimineață. — Uneori Întîrzie, ai și tu puțină răbdare... — Și dacă a căzut? — Să vedem, să vedem, interveni Romero: adu-mi un telefon, tinere; o să cer legătura la ziar. Dacă e vreun accident, ei sînt cei dintîi care află... Pe morți să-i ia dracu’! Asta mai lipsea! — Așteaptă, interveni Juan Lucas; mai bine să sunăm la aeroport... Dar În clipa aceea apăru Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai stricată decît azi-dimineață: azi-dimineață, cînd el a simțit pentru prima dată că un glob uriaș, monstruos, care se umflă, se tot umflă mereu urmărindu-l, ieși umflîndu-se din bucătărie... — Am Întîlnit-o pe stradă, bine Îmbrăcată, la fel de frumoasă și de tînără... Ce-i drept Însă, Vilma era foarte obraznică... Eu am fost foarte drăguță cu ea... Sigur că nu știam Încă nimic... Deși atîta parfum, chiar expresia Vilmei Îmi ascundea ceva, chiar mersul ei... Eu am fost drăguță, dar ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Mi-a arătat-o apoi pe fosta lui soție care murise de tumoră. -Cât timp ați fost însurat? îl întreb eu. -Puțin. Doar doi ani...apoi ea s-a stins. Ochii mei stăteau încă pironiți pe fotografie, uimit de frumusețea tinerei aflată în picioare lângă un vas cu trandafiri. Era acel tip de fotografie realizată în umbre ciocolatii, în contrast cu suprafața luminoasă, tânăra avea păr blond bogat, sâni mari, talie fină, piele delicată și o frumusețe admirabilă la vremea aceea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
doi ani...apoi ea s-a stins. Ochii mei stăteau încă pironiți pe fotografie, uimit de frumusețea tinerei aflată în picioare lângă un vas cu trandafiri. Era acel tip de fotografie realizată în umbre ciocolatii, în contrast cu suprafața luminoasă, tânăra avea păr blond bogat, sâni mari, talie fină, piele delicată și o frumusețe admirabilă la vremea aceea. -Haide! Imi zise el în timp ce eu stăteam cu ochii pironiți pe fotografie. Am ieșit amândoi pe terasă. Admiram de sus minunata cupolă de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
groază, dar eu eram cât se poate de excitat. -Ești superbă, i-am zis eu. Zâmbea cu un soi de complicitate inocentă, apoi s-a așezat pe o lespede de piatră, iar eu m-am așezat la rândul meu alături. Tânăra mofturoasă din seara precedentă dispăruse complet. -Hai să înotăm în mare! i-am zis. Împinse o piatră cu vârful pantofului elegant, descoperind ciorapul roz de mătase. Eu deveneam din ce în ce mai excitat, îmi venea să o răstorn acolo pe nisip și să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
chiar și odihna era peste puterile lui. La cinci treizeci, după cele mai lungi optzeci de minute pe care le trăise în viața lui, se lăsă păgubaș. Se îmbrăcă pe întuneric și coborî la parter. Holul era gol, cu excepția unei tinere hispanice de la recepție, care-i șopti un „bună dimineața“ și-i spuse că abia peste o jumătate de oră va fi gata cafeaua. Weber flutură timid din mână. Fata citea un curs de facultate - chimie organică. Zorile începeau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
număr umoristic de colegiu din 1928: Cine-i Sylvia? Și ce are De toți flăcăii o slăvesc? Frumoasă-i și-nțeleaptă tare, Cu-atâta grație cerurile-o dăruiesc Că n-are asemănare. După ce se săturase să râdă de interpretarea lor, tânăra Sylvie îi certase pe toți pentru că se apucaseră să cânte fărăea. —Hei! Luați-o de la capăt. Dați-mi și mie un rol. Tot ea, tot tovarășa lui de călătorie, în ciuda anilor. Dar cum ajunseseră aici din acel an, Weber nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care nu prezenta nici un simptom neurologic neobișnuit în afară de convingerea persistentă că doar un sezon mai despărțea echipa Chicago Cubs de o victorie în campionat. În amfiteatru răsunară râsete politicoase, mai modeste decât cu un an în urmă. Își ridică privirea. Tânăra Sylvie își mușca buza, cu ochii în carnețelul ei. Poate că îi era milă de el. — Primul semn că era ceva anapoda a fost că David, în mod normal fan R.E.M., a făcut o pasiune pentru Pete Seeger. Nici o reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
economisească enorm de mulți bani, pe care să-i pună deoparte pentru educația copiilor. Soția sa a bănuit că era vorba de o tulburare de personalitate indusă de stres, o chestie care se numea pe atunci criză acută de identitate... Tânăra Sylvie își notă ceva în carnețelul sprijinit de coapsă. Era ceva în modul în care-și ținea coatele, în scobitura gâtului, deopotrivă aspru și vulnerabil. Weber era bombardat de senzații, cu toate notele lor vechi, acele milioane de momente dispărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să se asigure că toate modulele distribuite ale creierului par integrate. Să părem mereu familiari în propriii noștri ochi. David nu voia să fie vindecat. Credea că a găsit calea de întoarcere către ceva adevărat, ceva ce toți ceilalți abandonaseră. Tânăra Sylvie își înălță capul și-l cercetă. Îl cuprinse disprețul față de sine. Putea să-l ierte pe bărbatul cu lista de infidelități jalnice, pe jumătate consumate. Dar bărbatul a cărui imagine de sine nepătată ștersese lista asta atât de total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era furios. Ochii femeii în pulover mulat pe gât rătăceau aiurea. Domnișoara Nurfraddle părea gata să-l cheme pe procurorul general cu BlackBerry-ul ei, ca să-l aresteze pe Weber pentru că violase Patriot Act. Nu suportă să se uite la tânăra Sylvie. Se văzu pe el însuși reflectat pe fețele lor, o monstruozitate neurologică, un caz. Cum să le spună? Energia cădea peste o celulă străveche; celula se încărca. Un soi de stimul declanșa o cascadă chimică care se imprima în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]