8,375 matches
-
găsim în zapisul din 18 dec. 1616 (7125) al Mariei - fiica lui Petru Schiopu - în care se spune, printre altele: „Deci, când au vrut Dumnedzău și s-au milostivit de-au dăruit pe măriia sa Radul (Mihnea) voievod cu domniia Tării Moldovei, când am venit și eu cu măriia sa, aflat-am mănăstirea noastră de la Hlincea pustie și toate satele răshirate și pustiite, căci...de la mănăstiri de la Dionisiate, călugării n-au mai venit nici au mai purtat grijă de metoh și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fața turnului. - Curios cum te știu, m-aș fi mirat să nu mă întrebi de la primul pas. Ei, dacă tot ai întrebat, atunci să-ți citesc ce scrie: „Herbul prea luminatului domn Io Duca Voievod, cu mila lui Dumnezeu, al Tării Moldovei.7178.” (1670). - Din această clipă, știu că mănăstirea Cetățuia este zidită de Gheorghe Duca voievod...De ce însă cronicarii îi spuneau „Duca Vodă cel Bătrân”? - E destul de simplu de răspuns întrebării tale. Pentru că a existat și un Constantin Duca voievod
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cei neadormiți>>. Că nu știe femeia acie că este singur Duca-Vodă. Iar Duca-Vodă dacă au audzit că este așe, îndat-au început a suspina și a plânge cu amar.” - Imi amintesc, mărite Spirit, că această întâmplare am citit-o în „Letopisețul Tării Moldovei” al lui Ion Neculce cronicarul. Presimt gândul Spiritului domnersc, care vrea să-mi arate întregul ansamblu mănăstiresc. Nu a trecut multă vreme și i-am auzit glasul, care îmi confirma presimțirea. - Eu cred că e mai bine să mă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Socola că moșie mănăstirii lor este hotărâtă și stâlpită dispre locul Cetățuii și au și scrisori în semne, hotarnică, dar egumenul de Cetățuie trece piste semnile hotară și le împresură moșie și apuc de dijmuiește di pe locul Socolii în tărie lui. Si se plângu de mare strâmbătate, pentru că jăluiră că au mai dus hotarnici...dară egumennul de la Cetățuie ocărăști pe martori și sare să-i bată. Deci iată că vă poruncim să mergeți acolo și să chemați și pe egumenul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acelor ce pun silință spre zidirea dumnezăieștilor case și pentru întocmirea svintelor mănăstiri”, precum spune Methodie, arhiepiscop al Tarigradului și patriarh ecumenic, în hotărârea din 9 feb. 1671 (7179). Prin această hotărâre, mănăstirea Clatea a lui Păun, mare vameș al Tării Moldovei, închinată de ctitor la Muntele Athos, devine stavropighie patriarhală, urmând a trimite câte cinci ocale de ceară pe an la Patriarhia din Tarigrad. Si mai spune arhiepiscopul Methodie: „Deci fiindcă și precinstitul...vameș al domniei Moldaviei chir Panos (gon
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
potrivește anul zidirii cu faptul că nu a fost terminată de Miron Barnovschi. - Cum vine asta, mărite Spirit? - Uite așa bine. Ascultă uricul făcut de Miron Barnovschi voievod la 11 nov.1628 (7137): „Io Miron Barnovschi Moghila voievod...domn al Tării Moldovei. Iată a venit înaintea domniei mele, Dima cămăraș (călăraș?) de Tarigrad...și a vândut dreapta sa ocină și vie pe care a avut-o pe Valea Cozmoaiei...patru fălci de vie, cu crame și cu grădini și cu îngrădire
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
le dădea pe bani. Primea, în schimb, de fiecare dată, câte o sticluță cu un fel de rachiu gălbui căruia i se spunea săcărică. Și, pe drumul de întoarcere, mătușa trăgea din când în când câte un gât bun de tărie. Până prindea curaj. Și când curajul îi era îndeajuns, începea să cânte. Mereu aceeași melodie : « Tocmai când să-mi fie bine, huiuiu, huiuiu / Hop și dracu‟ după mine, huiuiu, huiuiu / De la mine pân-la dracu‟ huiuiu, huiuiu / Drumu-i moale ca bumbacu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Cardiacii să nu prea bea roșu! - a sunat cuvântul de ordine până mai ieri. Francezii dovedesc, statistic, contrariul! Albul are, e drept, mai puține calorii, dar efectele ambelor lichide sunt, de fapt, echivalente. Pe deasupra, albul produce insomnie. Cum e cu tăriile? Cardiacilor li se recomandă să bea: sunt vasodilatatoare. Diabeticilor nu prea: deși scad glicemia (păi, atunci le-aș bea ca medicament!), au efecte negative în plan neurologic. Singura unanimitate savantă e că vitală e moderația și că, de fapt, marele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în firea femeilor. Din acest punct de vedere, Ilia Ilici e un personaj feminin, o „figură“ a feminității biruite de cumsecă denie și imanență, de griji insolubile și afecte indefinite. Nu e vorba de feminitatea goetheană, care „ne înalță în tării“, ci de cea care ne „fixează“ în patosul imediatului, care ne răstignește și se răstignește odată cu noi pe lemnul vieții zilnice. Cealaltă față a feminității. Probabil că Marx n-a citit romanul lui Gon cearov. Și-ar fi dat seama
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mărirea sa reală, prin aceea că dobândește o situație mult mai puțin avantajoasă a granițelor, sau ajunge să se ciocnească de cele ale imperiului care îi este pe măsură, sau ar putea să devină. De aceste dezavantaje sau pierderi ale tăriei relative nu are să se îngrijoreze Rusia, din nici o parte. Noile sale granițe sunt coastele mării și astfel de granițe, după părerea și spusa tuturor observatorilor și călătorilor, servesc drept cel mai puternic zid și conduc la putere și tărie... Poarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ale tăriei relative nu are să se îngrijoreze Rusia, din nici o parte. Noile sale granițe sunt coastele mării și astfel de granițe, după părerea și spusa tuturor observatorilor și călătorilor, servesc drept cel mai puternic zid și conduc la putere și tărie... Poarta, din contră, este pe punctul de a fi amenințată în situația ei actuală de toți din toate părțile: de la cruda și nestatornica Persie, în direcția sud-vest-nord, până la pașnica corăbioară din Veneția și de Raguza, cuibul de pasăre, ceea ce duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la mărirea sa reală, prin aceea că dobândește o situație mai puțin avantajoasă a granițelor sau ajunge să se ciocnească de cele ale imperiului care îi este pe măsură sau ar putea să devină. De aceste dezavantaje sau pierderi ale tăriei relative nu are să se îngrijoreze Rusia, din nici o parte. Noile sale granițe sunt coastele mării și astfel de granițe, după părerea și spusa tuturor observatorilor și a experiențelor, servesc drept cel mai puternic zid și conduc la putere și tărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
tăriei relative nu are să se îngrijoreze Rusia, din nici o parte. Noile sale granițe sunt coastele mării și astfel de granițe, după părerea și spusa tuturor observatorilor și a experiențelor, servesc drept cel mai puternic zid și conduc la putere și tărie. Dacă se cercetează istoria locuitorilor insulelor și coastelor se vor afla aceste popoare mereu curajoase, bogate și independente. Aceste granițe luate în considerare din punct de vedere politic, din direcția sud-nord, de la molatica Chină, cea puțin războinică și fără legături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de puțin s-ar putea schimba ordinea lucrurilor. Poarta, despre care am pomenit mai sus și Rusia, despre care la fel am vorbit, prezintă lumii cel mai surprinzător exemplu în acest caz. Rusia are natura și poziția după mărimea și tăria efectivă, cât și relativă. Rusia atât de dominată odinioară de spiritul streliților și care a fost stăpânită de o plebe de mongoli și streliți, posedă acum oameni luminați și războinici înnăscuți, curând are un popor de eroi și miniștri. Temeiurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
celor oprimați în universul concentraționar. În al patrulea rând, este de semnalat valoarea artistică a poeziilor, numeroase de altfel, pe care temnițele comuniste le-au produs. În al cincilea rând - valoarea istorică, prin mărturii concrete despre cele trăite. Cred cu tărie că poezia temnițelor românești merită o atenție suplimentară din partea tuturor românilor și nu numai, pentru toate elementele enumerate anterior, întrucât pe de o parte ar fi o recuperare concretă a unei părți de istorie, îndrăznesc să spun glorioasă, creștină românească
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
mărturie importantă despre rugăciune o dă și Maria Hâncu Rotaru: „Rugăciunea a fost și pentru deținuții politic pârghia de echilibru care a dat fiecăruia dintre noi puterea să înfruntăm încercările. Ea a săvârșit minuni în viața fiecăruia. Uneori, anchetatorii simțeau tăria credinței noastre, simțeau că ne rugăm și Dumnezeu e cu noi. Atunci deveneau adevărate fiare sălbatice”. Însă, dacă tu îl mărturisești pe Hristos, Dumnezeu nu te lasă. Astfel, părintele Justin Pârvu, la Gherla, în fața a 120 de oameni, a mărturisit
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
în viața duhovnicească, adesea erau turnați sau pur și simplu prinși, ceea ce ducea la pedepse crunte, de cele mai multe ori. Totuși n-au renunțat și s-au folosit de toate modalitățile pentru a putea face pravila, care cu siguranță le dădea tărie și pe măsură ce primeau întărirea de la Dumnezeu prin rugăciune și prin Sfânta Împărtășanie, mai tare căutau rugăciunea și trăirea obținute în urma întâlnirii cu Mântuitorul, cu Maica Domnului și cu Sfinții lui Dumnezeu (unii se rugau și la Sfinți). Aflăm de la domnul
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
negru, în situația în care greutatea lor era de regulă sub 40 de kg. Totuși încrederea nu i-a slăbit și, întrebat fiind de un coleg cât vor mai rezista, a răspuns: „Ani de zile !”. Remarcabilă și modestia, dar și tăria credinței reieșite din răspunsul la întrebarea dacă în urma rugăciunii n-a avut niște stări excepționale sau trăiri deosebite: „Nu, nu, nici vorbă”, ducându-ne cu gândul la vorbele Mântuitorului. „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut.” (Ioan 10
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Popișteanu în culegerea „Balade”, care cred că merită să fie amintită, cel puțin ca omagiu adus celui ce e considerat, unanim, ca un poet național al românilor, alături de Mihai Eminescu. Că Dumnezeu l-a înzestrat pe Radu Gyr cu o tărie a spiritului și o dârzenie extraordinare este indubitabil, acestea reieșind din acceptarea necondiționată a tuturor privațiunilor la care a fost supus în lungii ani de temniță și în pofida unei infirmități fizice accentuate. Însă cum a încăput în egală măsură în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
rod din pământesca rană sfântă. Alături de poezia-rugăciune găsim la Gyr, între poeziile scrise în închisoare, și versuri legate de experiențele sale de pe front. Aceste versuri sunt extrem de sugestive pentru ceea ce s-a întâmplat acolo, pentru trăirile poetului, dar și pentru tăria sufletească și morală a unui om, după cum spuneam, nu foarte robust fizic, ba chiar și cu un handicap probabil chinuitor pe alocuri. Totuși, este remarcabilă forța versului lui Gyr, care devine imagine sugestivă, tablou care te transpune în realitatea sumbră
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sub scoarță, nu are nici un motiv să „dea colțul“. Și, Încă, În planul ideatic, planta asigură perenitatea de la „facerea lumii“ și până la sfârșitul ei. E vorba de arborele cosmic sau axa lumii. Care ne Învață și acum, când aspirăm spre tăriile cerului, unuia al devenirii viitoare, să rămânem cu rădăcinile Înfipte În pământ, chiar dacă acesta e un element brut, căci mustește de sevă, iar acele tării doar se hrănesc cu seve, nu le produc. Și, cum la sfârșitul lumii - zice mitologia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vorba de arborele cosmic sau axa lumii. Care ne Învață și acum, când aspirăm spre tăriile cerului, unuia al devenirii viitoare, să rămânem cu rădăcinile Înfipte În pământ, chiar dacă acesta e un element brut, căci mustește de sevă, iar acele tării doar se hrănesc cu seve, nu le produc. Și, cum la sfârșitul lumii - zice mitologia, nu numai aceea românească - aneantizarea lumii va Începe cu Înghițirea arborelui cosmic, axa lumii, În hăul apelor, poate primordiale pentru altă lume, nu e musai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar mai puțin consumația obișnuiților cârciumii. E drept, acel țoi nu permitea aprecierea buchetului, care se dezvoltă pe gura largă a unui pahar, dar e vorba de cârciumă și de poșirca ei, nu de recepția de la primărie... Vorbeam de pierderea tăriei prin gura largă a paharului și de economia, În pungă nu și În cap, pe care o face gura Îngustă a țoiului? Păi treaba poate fi speculată și cu două milenii Îndărăt, adică În vremea În care Burebista a tăiat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot ce ne Înconjoară. De pildă, băutura. Căreia Îi putem pune eticheta de feminin ori masculin, În cadrul unei complementarități care, pentru dihotomia Ea-El coboară până la cele mai intime resorturi, precum cel biochimic. Anume, feminine sunt diversele ape minerale, iar masculine tăriile. Vinul e ceva de tranziție. Ei bine, aghiazma e, În același complex de factori, cea mai comună Între sexe. Și compatibilă, deși Cristi - vă spun un secret - iubește vodca. Doar că aghiazma nu e pe toate drumurile. Dar există un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și cârciumi. Și, cunoscând apetența spre deficitul energetic tipic feminină, ca și aceea spre excedent, tipic masculină, amicul Cristi n’a fost surprins că afle că apele minerale sunt feminine, că berea și apoi vinul materializează tranziția spre masculin, iar tăria e tipic masculină. Dar, În toată această desfășurare există un punct singular, chiar În mijloc, feminin și masculin deopotrivă, un androgin chimic, mai mult, o sursă de negentropie pentru un om asaltat mereu de inversul degradant al entropiei: apa sfințită
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]