5,360 matches
-
de specialitate relevă existența a trei direcții de analiză: a) diferențierea lexicului/ vocabularului politic de terminologia politică; b) includerea terminologiei politice în lexicul/vocabularul politic; c) suprapunerea noțiunilor de lexic/vocabular politic și terminologie politică. Delimitarea conceptelor de vocabular și terminologie politică este esențială din punct de vedere metodologic. Deși utilizați de multe ori în relație de sinonimie, termenii au accepțiuni și utilizări distincte: terminologia desemnează vocabularul de specialitate, terminologia științifică, caracteristică comunicării specializate într-un domeniu de activitate, respectiv limbajelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic; c) suprapunerea noțiunilor de lexic/vocabular politic și terminologie politică. Delimitarea conceptelor de vocabular și terminologie politică este esențială din punct de vedere metodologic. Deși utilizați de multe ori în relație de sinonimie, termenii au accepțiuni și utilizări distincte: terminologia desemnează vocabularul de specialitate, terminologia științifică, caracteristică comunicării specializate într-un domeniu de activitate, respectiv limbajelor tehnice și științifice, în vreme ce vocabularul politic înglobează ansamblul unităților lexicale utilizate în cadrul comunicării politice. Fenomenul lexicalizării termenilor politici/ terminologiei politice presupune pierderea, în grade
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lexic/vocabular politic și terminologie politică. Delimitarea conceptelor de vocabular și terminologie politică este esențială din punct de vedere metodologic. Deși utilizați de multe ori în relație de sinonimie, termenii au accepțiuni și utilizări distincte: terminologia desemnează vocabularul de specialitate, terminologia științifică, caracteristică comunicării specializate într-un domeniu de activitate, respectiv limbajelor tehnice și științifice, în vreme ce vocabularul politic înglobează ansamblul unităților lexicale utilizate în cadrul comunicării politice. Fenomenul lexicalizării termenilor politici/ terminologiei politice presupune pierderea, în grade diferite, a univocității semantice, în favoarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
au accepțiuni și utilizări distincte: terminologia desemnează vocabularul de specialitate, terminologia științifică, caracteristică comunicării specializate într-un domeniu de activitate, respectiv limbajelor tehnice și științifice, în vreme ce vocabularul politic înglobează ansamblul unităților lexicale utilizate în cadrul comunicării politice. Fenomenul lexicalizării termenilor politici/ terminologiei politice presupune pierderea, în grade diferite, a univocității semantice, în favoarea unei polisemii dezvoltate prin trecerea termenului politic în alte domenii de comunicare sau în limbajul comun. La polul opus, terminologizarea definește restrângerea polisemiei unui cuvânt, în perspectiva monosemantismului, prin utilizarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Mutațiile pot fi explicite, prin anexarea unui calificativ care indică contextul epistemologic al comunicării (capital politic, decizie politică, dialog politic, acțiune politică), sau implicite, prin deplasări metaforice care stabilesc conexiuni între spații extrem de eterogene. Utilizarea unor termeni în mai multe terminologii face imperioasă raportarea la context, pentru stabilirea valorilor lor semantice. Terminologia politică înglobează cuvinte specializate, destinate exclusiv comunicării politice, de cele mai multe ori fiind vorba de neologisme terminologice, adaptate sau calchiate, preluate din nomenclatura de specialitate a altor limbi. Cele trei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
epistemologic al comunicării (capital politic, decizie politică, dialog politic, acțiune politică), sau implicite, prin deplasări metaforice care stabilesc conexiuni între spații extrem de eterogene. Utilizarea unor termeni în mai multe terminologii face imperioasă raportarea la context, pentru stabilirea valorilor lor semantice. Terminologia politică înglobează cuvinte specializate, destinate exclusiv comunicării politice, de cele mai multe ori fiind vorba de neologisme terminologice, adaptate sau calchiate, preluate din nomenclatura de specialitate a altor limbi. Cele trei ipostaze ale limbajului politic: limbajul politic profesionist, limbajul politic jurnalistic sau
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sau calchiate, preluate din nomenclatura de specialitate a altor limbi. Cele trei ipostaze ale limbajului politic: limbajul politic profesionist, limbajul politic jurnalistic sau mediatic și limbajul politic de masă119 reprezintă modalități diferite ale uzului și ale distribuției lexicului politic în raport cu terminologia politică. În vreme ce limbajul politic de masă și limbajul politic mediatic sunt mai permeabile în ceea ce privește vocabularul comun, limbajul politic profesionist manifestă deschidere spre împrumuturi neologice, cultivând un vocabular specializat. Diferențierea celor trei forme de manifestare a limbajului politic se realizează prin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajului politic se realizează prin criterii care opun caracterul tehnic și științific celui non-tehnic și non-științific, respectiv specializarea nonspecializării. Diferențele de vocabular se datorează și specificului publicului căruia se adresează limbajul politic, în cele trei ipostaze ale sale. La nivelul terminologiei politice, înregistrăm următoarele câmpuri semantice 120: 1. termeni referitori la organizarea politică: coaliție, facțiune, monopartitism, multipartitism, partid etc.; 2. termeni referitori la doctrine și curente politice: anarhism, bolșevism, comunism, ecologism, marxism etc.; 3. termeni referitori la adepți ai unor doctrine
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sociale. Factorului spațial i se alătură factorul timp în determinarea variației lexicale, pentru că epocile istorice își structurează vocabularul în consonanță cu propriile valori, manifestând preferințe pentru structuri lingvistice și valori semantice particulare. Fără a putea delimita cu fermitate granițele unei terminologii politice, asistăm astăzi la interferențe între vocabulare specifice unor domenii de cunoaștere extrem de îndepărtate. Lucrările de specialitate subliniază existența unui fenomen de migrație a termenilor dintr-un domeniu de comunicare în altul, vocabularul politic fiind unul dintre cele mai permeabile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în vocabularul politic al secolului al XIX-lea se înscrie pe linia contaminărilor lexicale permanente și imprimă discursului politic al epocii un aer de solemnitate. Limbajul politic al veacului al XX-lea se definește în schimb prin împrumuturi masive din terminologia științifică și din cea juridic-administrativă. Deschiderile spre împrumuturi, în special din limbile romanice, dar și din germană și engleză, devin manifeste în spațiul românesc începând cu secolul al XIX-lea. Unii cercetători explică tentația pentru neologism prin rapiditate și comoditate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
are sentimentul că posesia termenului străin este condiția informației exacte și complete 123. Limbaj politic și mutații semantice Analiza semantică a limbajului politic relevă caracteristici precum: a) predilecția pentru termeni concreți, în detrimentul celor abstracți, generată de principiul accesibilității. Preferința pentru terminologia concretă favorizează utilizarea alegoriilor, facilitând procesul de decodare; b) utilizarea eufemismului, unul dintre instrumentele fundamentale la care recurge emitentul politic pentru eludarea aspectelor peiorative ale realității politice. Practică a manifestărilor discursive din toate timpurile, eufemismul este mijloc de protejare a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dintre variabile. Dicționarele de specialitate definesc semioza în dublă ipostază, ca proces și produs, evidențiind natura relațională a fenomenului de semnificare: "1. Semioza este operația care, instaurând o relație de presupunere reciprocă între forma expresiei și cea a conținutului (în terminologia lui L. Hjelmslev) sau între semnificant și semnificat (F. de Saussure) produce semne: în acest sens, orice act de limbaj implică o semioză. Acest termen este sinonim cu cel de funcție semiotică. 2. Prin semioză putem de asemenea să înțelegem
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
insistență în corpul articolelor, prin analogii și metafore care conferă o coloratură familiară subiectelor abordate. Conștient de potențialul performativ al scrisului jurnalistic, Eminescu face apel la imaginea pilduitoare a istoriei, la veleitățile paideice ale paremiologiei, la glosări frecvente în marginea terminologiei vehiculate, echivalându-și publicistica cu o lecție care-și explicitează metodologia și finalitățile. Grija pentru cititor este sensibilă în caracterul adresat al publicisticii eminesciene care activează periodic funcția conativă: "Nevoind sa blesez, am evitat anume de a trage o concluzie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
secolului al XIX-lea, limbajul politic eminescian respectă imperativele discursului jurnalistic care se adresează unor categorii largi de cititori, fiind în același timp un mijloc important de îmbogățire și normare a limbii române în epocă. Manifestând deschidere față de neologism și terminologiile specifice altor domenii de cunoaștere și comunicare, limbajul publicistic eminescian reflectă dinamica accentuată a limbii, într-o perioadă în care nu exista încă un set de norme literare unitare: "O dovadă în acest sens este faptul că numărul grafiilor și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
anterioare, dar schimbările încep să apară, sub impactul influenței modelelor jurnalistice europene. Asistăm acum la o primenire a lexicului politic, prin împrumuturi masive din limbile latină, franceză și italiană. Constituirea unei clase politice contribuie la preluarea din afară a unei terminologii capabile să denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică de amvon"493, care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1) necesitatea îmbogățirii lexicului cu termeni desemnând noile realități științifice, tehnice, culturale, politice; 2) stabilirea unor norme fonetice și gramaticale unitare. Contribuția presei se dovedește definitorie în ambele direcții, în ciuda stângăciilor și oscilațiilor prezente încă în paginile publicațiilor. Aproape toată terminologia politică românească este fixată și se difuzează prin intermediul publicațiilor periodice. Rolul presei din această epocă nu se limitează la punerea în circulație a unei terminologii neologice, ci are în vedere și explicitarea acesteia, fapt ce imprimă articolelor o dimensiune metadiscursivă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
definitorie în ambele direcții, în ciuda stângăciilor și oscilațiilor prezente încă în paginile publicațiilor. Aproape toată terminologia politică românească este fixată și se difuzează prin intermediul publicațiilor periodice. Rolul presei din această epocă nu se limitează la punerea în circulație a unei terminologii neologice, ci are în vedere și explicitarea acesteia, fapt ce imprimă articolelor o dimensiune metadiscursivă pronunțată. Conștiința necesității educării publicului cititor, în sensul receptării unui astfel de limbaj, determină recursul jurnaliștilor din această perioadă la un limbaj didacticist, în măsură
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Publicistica eminesciană de la "Timpul"", în România literară, nr. 23, p. 9. Ornea, Zigu, (1998), "Poetul național", în Dilema, nr. 265, p. 10. Paleologu, Al., (2000), " Cum stăm cu Eminescu", în Viața Românească, nr. 1, pp. 27-28. Pană Dindelegan, Gabriela, (1997), "Terminologia lingvistică actuală, între tradiție și inovație", în Limbă și Literatură, nr. 3-4, p. 6. Panu, G., (1971), Amintiri de la Junimea, 2 vol., Editura Minerva, București. Papadima, Ovidiu, (1966), Cezar Bolliac, Editura Academiei Române, București. Parret, Hermann, (1981), "Les stratégies pragmatiques", în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
practica semnului, Ioan S. Cârâc • Timp și limbaj. Introducere în lingvistica lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu • Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean, în colaborare cu F. Revaz • Textele. Tipuri și prototipuri, Jean-Michel Adam • Un univers dans une cuillère. Sur la terminologie alimentaire du roumain, Petronela Savin • Universul din lingură. Despre terminologia alimentară românească, Petronela Savin 1 G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, București, 1986, p. 47. 2 Claude Shannon, Warren Weaver, The matematical theory of communication, University of Illinois
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lingvistica lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu • Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean, în colaborare cu F. Revaz • Textele. Tipuri și prototipuri, Jean-Michel Adam • Un univers dans une cuillère. Sur la terminologie alimentaire du roumain, Petronela Savin • Universul din lingură. Despre terminologia alimentară românească, Petronela Savin 1 G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, București, 1986, p. 47. 2 Claude Shannon, Warren Weaver, The matematical theory of communication, University of Illinois Press, Urbana, 1963. 3 Pentru o prezentare detaliată a modelului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
105. 120 Ibidem, p. 104. 121 Patrick Charaudeau, Le discours politique. Les masques du pouvoir, Librairie Vuibert, Paris, 2005, p. 27. 122 Jean-Marie Denquin, La politique et le langage, Michel Houdiard Éditeur, Paris, 2007, p. 22. 123 Gabriela Pană Dindelegan, "Terminologia lingvistică actuală, între tradiție și inovație", în Limbă și Literatură, nr. 3-4, 1997, p. 6. 124 Paul Ricoeur, Metafora vie, traducere de Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1984. 125 Rafika Keryayi-Lasri, La métaphore dans le commentaire politique, L'Harmattan, Paris
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vehiculate, un mediu general de discuție și de situare conceptuală. Teoretizat în arhitectură, critică literară, filosofie, artă, sociologie, antropologie, dar și în teologie, marketing sau geografie, postmodernismul și-a dobândit dreptul de cetate în spațiul cultural al "-ismelor", precum și al terminologiei curente. Acest lucru nu înseamnă însă că termenul, "bon à tout faire", după expresia lui Eco, este și unul care a fost unanim și facil acceptat; dimpotrivă, semnificația și chiar existența sa se află încă sub semnul controverselor. Astfel, spațiul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
oricărei revoluții literare victorioase"38. Critici avizați ai fenomenului postmodern, precum Steven Best și Douglas Kellner 39, îl amintesc pe pictorul englez John Watkins Chapman drept unul dintre primii care au utilizat termenul și au oferit anticipări ale ideii și terminologiei care își vor fi câștigat consistența mai târziu. Chapman vorbește despre "pictura postmodernă" în jurul anului 1870, bineînțeles, în context estetic-evaluativ, pentru a desemna un tip de pictură care este "mai modernă și avangardistă" decât cea a impresionismului francez. Termenul însuși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rizibilă, din moment ce una dintre trăsăturile postmodernismului este transnaționalismul), disputa având în continuare apărători și detractori înverșunați, în special în spațiul literar 94, ceea ce este mult mai sigur ține de existența dezbaterii în jurul conceptului de postmodernism și a temelor sale predilecte. Terminologia și tematica postmoderne au cunoscut în ultimul timp o largă expansiune, fiindu-le dedicate cursuri universitare, lucrări românești de interpretare și critică, polemici în revistele de cultură, precum și o mai largă difuzare a textelor de bază ale postmodernismului prin intermediul traducerilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate vorbi cel puțin de conturarea unei istorii proprii în ceea ce privește receptarea fenomenului postmodern și hermeneutica aferentă acesteia. Cât despre conturarea unei "tradiții", anii ce vor urma vor da seama, probabil, și de acest lucru. Rămâne de văzut, de asemenea, ce terminologie va fi general acceptată la noi dintre cele propuse: fracturism (Eugen Simion), transmodernism (Cristian Livescu), modernitate recentă (Horia-Roman Patapievici), transmodernism textualist (Ion Bogdan Lefter), anarhetip (Corin Braga). Și, bineînțeles, adecvându-ne caracteristicilor spațiului românesc, în contextul în care admitem, sub oricare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]