5,751 matches
-
în urma unui proces desfășurat în cea mai întunecată taină, încât familia mea nu a cunoscut nici data procesului, nici rezultatele lui decât mult mai târziu. Nu am încetat să mă rog și să slujesc liturghia în închisoare în ciuda amenințărilor, a terorii și a bătăii. Dacă cei ce m-au închis laici și clerici au crezut că mă vor izola și în duh, s-au înșelat. Nicio clipă nu m-am simțit exclus din comunitatea liturgică, nici din cea a iubirii. Nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nesperată până în preziua scoaterii mele din închisoare. Dacă nu ar fi iubirea cu care oamenii m-au primit, lacrimile celor care m-au îmbrățișat, în casă, pe stradă, în biserici, foștii mei credincioși și elevi, care au suferit persecuții și teroare, percheziții și amenințări și care, trecând peste toate, m-au căutat, ca să putem trăi câteva clipe de comuniune frățească, și dacă nu ar fi această certitudine a proniei divine, chiar dacă necunoscută, și care îmi alungă teama, diferența dintre detențiune și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un gând care nu m-a părăsit niciodată. Spuneam în una din predicile mele că, atunci când m-am hotărât să atac public problema bisericii și a tineretului dezorientat în planul spiritului, am știut la ce trebuie să mă aștept: la teroare, la calomnie, la șantaj, doar că realitatea a depășit puterea mea de imaginație. Nimic nu s-a schimbat. Puterea de imaginație a răului este și imensă, și variată. Ea nu se epuizează niciodată. Am știut că eliberându-mă voi trece
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în țara și Biserica noastră. Aici este ființa și sensul existenței mele. Și acum mă văd obligat să plec din țară. Nu aș face-o dacă aș fi singur. Dar nu sunt. Nu numai eu mă simt prins în lanțul terorii, ci și familia mea. Oameni pe care nu i am cunoscut niciodată mi-au spus: Să nu ne lași, Părinte, mie, celui mai umil, celui mai oprimat și imobilizat om din țară. Paradoxal este că nu-i pot urma nici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
bărbați și femei, arzând inutil benzina și încasând salarii de trei-patru ori mai mari decât ale lor numai pentru a teroriza doi oameni care nu au făcut și nici nu ar putea face nimic? Doi oameni izolați, imobilizați, trăind în teroare și sărăcie! Spuneam cândva, în timpul detențiunii, că Dumnezeu m a destinat martirajului ca încercare sau ca pildă vie, și că strădania mea ar trebui să fie îndreptată spre transformarea acestui destin în vocație. Și m-am străduit. Am cerut regimului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
îndreptată spre transformarea acestui destin în vocație. Și m-am străduit. Am cerut regimului comunist din țară, ca și lumii întregi, ca măcar soția mea și fiul meu să fie salvați, să li se dea pașaport spre a trăi în afara terorii, a lipsurilor și a acestei cumplite măcinări a nervilor la care Securitatea ne supune pe toți. Și acum sunt gata la acest sacrificiu, deși aș dori să pot pleca și eu cu ei, măcar până îmi voi vedea fiul ajuns
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Dacă viețuirea noastră în această țară este o imposibiltate, de ce nu ni se îngăduie plecarea? Dacă plecarea noastră din țară este o imposibilitate, de ce nu suntem lăsați în pace să trăim în lipsurile în care ne zbatem, dar eliberați de teroarea Securității? Dacă nici să plecăm nu suntem lăsați, nici să trăim nu suntem lăsați, nu este evident ce se urmărește? Mai trebuie s-o spunem noi? Prea multe exemple tragice o spun. Suntem doi oameni care am pășit pragul bătrâneții
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am întors! Mi-a zbârnâit mereu în cap placa dvs., a Europei Libere, că locul românilor este în România. Da, așa este, locul meu, locul nostru este aici, în sensul de a nu mai sta înțepeniți de frică, înfricoșați de teroarea domnitorilor vremelnici. Stând pe o margine de drum din superba Austrie, mâncându-mi conserva de legume cu un coltuc uscat de pâine românească, cu rușinea sărăciei mele, auzeam în mintea mea vocea doamnei Ioana Măgură Bernard ca un leitmotiv: în virtutea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
firește. Partidul devenit, În sfârșit, prin oportunismul Înmulțiților, al celor mulți, Își sporea sinistrele paradoxuri. Partidul mulțimii de oportuniști nu mai era doar Partid Unic, ci se transformase În Persoană Unică. Cultul Celui mai Iubit, urât și blestemat de toți. Teroarea anonimizării supușilor avea „sarcina permanentă” de a sacraliza doar bâlbâita Divinitate cu șapcă și carnet roșu. Emisiunea TV dedicată lui Nichita (ca și cele tolerate, rareori, pentru alți morți din „elita” naționalizată de Putere) nu trebuia să tulbure nici măcar liric
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cunoașterea potențează Învrăjbita autocunoaștere: „Eu sunt străin. Străinul ce-și scoate/ ca pe un câine În lesă/ corpul viu la plimbare” (Mesagerii). Expediția Întru adevăr, pe serpentinele și În străfundurile sale cu miasme, decupează pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului terestru, blasfemiile bufone, reluând rugi Întoarse nu În blestem, ci În reportaj acid, insuportabil, pentru că limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete antropofage”, trecutul nu poate fi revocat nici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aventură sângeroasă care - dacă ar fi izbutit - i-ar fi lichidat până În cele din urmă fără nici o Îndurare. O știm prea bine și din experiența fraților lor inamici, a intelectualilor de stânga lichidați de cei pe care i-au slujit. Teroarea comunistă pe care o trăim ar trebui să fie o lecție salutară pentru toți gânditorii atrași din diferite motive - printre care cele doctrinare sunt cele din urmă - de un regim absolutist. Privind În urmă spre cei din generația care ne-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Privind În urmă spre cei din generația care ne-a precedat, a celor ce au ajuns la maturitatea gândirii Între cele două războaie, când ne nășteam noi, mă umple de o perplexitate indignată atracția exercitată de doctrinele absolutismului politic, fascinația terorii naziste sau comuniste căreia i-au căzut pradă. Naivi? Stupizi? Nu, fără Îndoială, chiar dacă anumite naivități și o bună doză de stupiditate nu lipseau din «trăirea» lor. Dar naivitatea nu este un motiv suficient al actului. Impulsul radical care i-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În Italia În condiții grafice excepționale și adusă În România ceaușistă (prin evidenta complicitate a autorităților), fusese, ulterior, difuzată, subteran, dar persistent, prin rețeaua, așa se spunea, Săptămânii, adică a Securității. Nu fusesem mirat de solicitarea lui Mircea Zaciu. În teroarea cotidiană crescută, scriitorii și evreii se regăseau din nou, vrând-nevrând, ca și În situații extreme precedente, de partea suspectă și victimizată. Unii dintre prietenii mei scriitori ne-evrei se arătau tot mai interesați Într-o relație directă cu Șef-rabinul care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mei scriitori ne-evrei se arătau tot mai interesați Într-o relație directă cu Șef-rabinul care cumula și funcția de președinte al comunității evreiești. Sperau să obțină, Înțelegeam, prin acest contact, o conecție „externă” (iudeo-americană) care să exercite presiuni Împotriva terorii oficiale (ca și a servilor din jurul Săptămânii, organul de șantaj și amenințări nu doar antisemite, ci și antiintelectuale). Șef-rabinul României socialiste, intermediarul prin excelență, conectat și la Comitetul Central al Partidului, și la Departamentul de Stat al Statelor Unite, și la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
exclamației și interogației: „Nazism nu este mai mult În Kant, În Fichte, În Hölderlin ori Nietzsche (cu toții, gânditori solicitați de nazism) - nu este, la limită, mai mult, chiar În muzicianul Wagner - decât este Gulagul În Hegel sau În Marx. Sau Teroarea, cu toată simplicitatea, În Rousseau”. Și totuși!... Implozia artistului solitar, Înlănțuit și consumat de nobila inutilitate a creației, tânjește, s-ar zice, uneori, după explozia colectivă care să-i redea vitalitatea haotică a străzii. Nu este chiar cu totul de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nomenclaturii de partid? Comunismul internaționalist opunea, desigur, fascismului naționalist esențiale diferențe ideologice și nu numai. Sunt diferențe care nu ar putea fi ignorate decât de cei cu memorie scurtă și deficit de luciditate, dacă nu și de onestitate. Minciuna și teroarea au fost Însă criterii de competiție și convergență, nu de diferențiere Între cele două sisteme totalitare. Implicită și adesea explicită rămăsese Înrudirea de fond: repulsia amândurora față de dușmanul comun, democrația. Paradoxal, infamul cuvânt era totuși folosit (și este și astăzi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu o dată. Pe oameni ca mine, aserviți micului bun-simț „burghez” și ispitelor raționaliste, sceptici și cu stânga, și cu dreapta, și uneori și cu mediana, mulțumindu-se cu compensații solitare, nu prea poți să te bazezi În acțiunea colectivă. Nedreptatea, teroarea și minciuna nu mă lăsau Însă impasibil. Puteau, oare, obsesiile etice, de care nu scăpam, evita la nesfârșit politicul? Aroganța celor care se credeau deasupra „vulgului” mă irita la fel ca ipocrizia celor care vorbeau În numele maselor. La ce Îmi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chiar În zilele dinainte, bucuria regăsirii. Înțelegeam, din nou, că viața imaginează situații atât de neașteptate pentru a umili fantezia scriitorilor. Deși nu ne-am mai Întâlnit de atunci, din zilele „istorice” ale toamnei 2001, marcând debutul unui veac al terorii și incertitudinii globale, regăsirea n-a diminuat, apoi, prin depărtare și calendar. * Despre infidelități și incompatibilitate Gabriela pare să aibă o concepție care contrariază, bănuiesc, nu puțini dintre apropiați. O dezabuzare, poate, dar și o firească Încredere (dezabuzată și ea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
păstra tot mai greu aparențele normalității. Viața parlamentară și ultimele iluzii ale confortului civilizației sporeau confuzia În țările care mai sperau amânarea furtunii. În regimurile autoritare, mizeria morală și socială accelera demagogia limbajului oficial. Uniforme și urale, mizerie și palavre, teroare și promisiuni, Înarmare și declarații de pace, Întuneric și carnaval. „Cultul” dictatorilor de tristă celebritate ai epocii prolifera și prin Înmulțirea a tot felul de „șefi” cu depline puteri peste tot unde mai supraviețuia o comunitate care trebuia aliniată, disciplinată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca repere ale unei solidarizări publice. „Scrisoarea deschisă” către Ernesto Sábato era Însă - cititorul deprins cu limbajul codificat al acelei sinistre perioade ceaușiste va Înțelege fără dificultate - dedicată și unei Românii traumatizate de opresiune și mizerie, scriitorilor ei sufocați de teroarea și turpitudinea tiraniei. Între omagiile care sporeau În acei ani În jurul lui Ernesto Sábato, evocat ca un vârf al literaturii contemporane, dar și ca un Înalt model etic al libertății, rândurile „românești” Însuflețeau o particulară vibrație confraternă, detectabilă, probabil, și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
compătimire, prin mistificare sau prin scrisori anonime, prin micile Învățătoare sau prin inchizitori”. Configurația de ierarhii, coduri și obiective, urmărind proiectul răului absolut organizat, realizează până la urmă tocmai atomizarea existenței, vidarea comunicării, depersonalizarea, dezordinea spaimei, opacitatea apatiei, glaciațiunea perfectă a terorii. Oarba opresiune dirijată are În vedere o colectivitate masificată Într-un unic trup enorm și supus, care „vede”, Însă, totul, fără a accede la sursa ascunsă care i-a deformat și degradat clipa: un trup „global”, inert, căruia nu i-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putut Întâlni În timpul războiului, În sistematicul, dar plin de fisuri și de uri regim hitlerist.” Secta din marele roman al Alejandrei poate fi Înțeleasă (și) ca simbol al regimului totalitar; potențialul malefic pe care Își construiește premisele tenebroasei utopii a terorii se află, virtual, În somnolența egoistă și năucă a oricui; pulsație fulgurantă, doar, adesea; patologică infirmitate, nu de puține ori, așteptând să fie activizată, manipulată, Încolonată În cazonele valorificări birocratice ale cruzimii și aservirii, ale duplicității, ale indiferenței abrutizante. Îngerul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
La urma urmei, oare nu pot exista și alte feluri de oameni?”. Reîntoarsă din exotica expediție În terenurile lunecoase și mișcătoare ale propriei individualități, marcată și nu prea de abundența de ezitări, confuzii, mistificări și malițioase mutații, pribeaga pare izbăvită. Teroarea, tensiunea, traumele și trofeul secret al „substituirii”? Ar fi greu de crezut că nu este conștientă, măcar acum, de „perturbarea” pe care trupul („corpul i se umplea de dorință”) a provocat-o spiritului. Nu mai pare surprinzător, așadar, că eretica
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cine trăiește destul, ajunge să trăiască de toate”. Încercam să uit, măcar În acest nostalgic popas, „holera” asiatică a zilelor noastre, migrând „dinspre Afganistan și Persia, pe ruta marilor caravane”, cum se menționa În nuvela Moartea la Veneția, și „aducând teroare”, de data asta, până În Îndepărtatul Babilon modern al New Yorkului. Ciuma cea nouă circula, acum, insidios, de-a lungul și de-a latul Americii și Europei, În Țara Sfântă și la Piramidele Egiptului și În Întreaga lume arabă, În Kashmir
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și stupefiantă În care reacția umană față de insecta În care se transformă Gregor Samsa pare mai cumplită decât metamorfoza Însăși. Tonul alb, neutru, astfel Încă mai terifiant, ca și conținutul teribil fac textul kafkian relevant pentru un secol În care teroarea pândea continuu existența umană, un secol care a anulat diferența Între realitate și ficțiune, a metamorfozat orice În orice altceva și a făcut ca această radicală mutație să ni se pară normală. Metamorfoza este o scriere scandaloasă și importantă, ale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]