6,548 matches
-
în timpul marilor procese politice regizate de Stalin. Atunci, personaje bolșevice de talia lui Kamenev ori Zinoviev - tovărășii de drum ai lui Lenin, încă din perioada exilului acestuin în Elveția - se ridicau în picioare în plin proces și se acuzau de trădare și de spionaj, cerând să li se aplice pedeapsa capitală și aducând, totodată, lui Stalin, imnuri de slavă și omagii fierbinți. Din celule, înaintea zilei fixate pentru execuție, unii expediau o "ultima scrisoare" lui Stalin, adevărate declarații de dragoste și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de război. Mi se întocmesc forme legale pentru tratament balnear la Carmen Sylva, Eforie Sud de astăzi. Așa se face că mă aflam acolo, cu mulți ofițeri deblocați care urmăream desfășurarea procesului intentat lui Antonescu, în așa-zisul proces al „Trădării Naționale”. Dinainte condamnat de noua justiție la dispoziția Moscovei, cu interdicția de a fi grațiat de regele Mihai, Antonescu a fost executat la 1 iunie 1946, în închisoarea Jilava. Toată lumea înțelesese cu mult înainte că altă sentință nu putea fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
km. depărtare de Priponești și de Bârlad. Aceasta era răsplata muncii noastre de trei ani! Ne simțeam nedreptățiți, dar cui să te adresezi? Și de data aceasta trebuia executat ordinul primit. Nu se poate altfel. În război neexecutarea ordinului era trădare și erai fără milă sancționat! Acum, puterea populară impunea voința sa și sancționa la fel de aspru! Disperare în familie! Supărare pentru tata și mama! Cât de mult s-au bucurat cu trei ani în urmă de venirea mea în sat și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
discretă. Semnificativ, imediat ce a avut mijloacele, Caragiale a ales să trăiască la Berlin, capitala unei țări aflate la antipodul mentalitar și civilizațional al țării sale. Fără regret și fără nostalgie. Mi se pare că semnificația reflecției lui Julien Benda în Trădarea cărturarilor cu privire la rolul pe care trebuie să-l asume intelectualul occidental se regăsește în această ieșire din epocă pentru a o vedea mai bine, mai nuanțat. Julien Benda indica disocierea intelectualului occidental de pasiunile politice care-l fac prizonierul exceselor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Vă gândiți probabil, în primul rând la ce mă gândesc și eu : filmul lui Pintilie... - Exact. La „De ce bat clopotele, Mitică ?”. Dacă un străin vede România prin lentila acestui film, nu mai avem ce vorbi. - Dar este o denaturare, o trădare a lui Caragiale înainte de toate... - Evident, evident !” Mircea Muthu confirmă intenția regizorului, nu despre opera lui Caragiale este vorba în primul rând, ci despre felul în care se constituie ca intepretant configurând astfel un complex identitar și livrând o viziune
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
latinist. Dintre scrierile sale, cel mai mare ecou în epocă l-a avut datorită semnificației sale patriotice și revoluționare, poemul în proză Cântarea României. Evocare a istoriei patriei, poemul afirmă ideea demnității naționale, protestează violent împotriva asupririi feudale și a trădării boierești, subliniază inevitabilitatea victoriei finale a forțelor progresiste. Om de cultură și cu principii progresiste, Alecu Russo și-a manifestat, în toată opera, convingerea că literatura și artele, în general, sunt un mijloc de educație cetățenească. Alecu Russo a fost
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
cum am ajuns acolo și cum voi putea ieși vreodată. Hovanșcina, splendida operă epică a lui Musorgski, pe care am pus-o În scenă la Bastille curând după aceea, avea ca temă complexitățile destinului Rusiei, fiind plină de intrigile și trădările premergătoare epocii lui Petru cel Mare, și culmina cu scena sacrificiului de sine al credincioșilor fideli vechii ortodoxii ruse. Prin fumul autodafeului, peste cenușa celor care și-au dat viața pentru a-și apăra fanatic credința și tradițiile, Petru, copilul-țar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ceas sau două de cumplite coșmaruri sau chiar mă silesc să accept alinarea comică a unei moțăieli În miezul zilei, ca un crai senil Împleticindu-se spre cel mai apropiat euthanasium; dar pur și simplu nu mă pot obișnui cu trădarea nocturnă a rațiunii, a umanității, a geniului. Oricât de obosit aș fi, simt o repulsie inexprimabilă față de răscolitoarea despărțire de conștiință. Îl urăsc pe Somnus, acest călău cu mască neagră care-mi pune capul pe butuc; și dacă pe parcursul anilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înseamnă că nu m-am Împotrivit. De fapt, trudeam din greu la elegia mea, chinuindu-mă la nesfârșit cu fiecare vers, alegând și respingând, plimbând cuvintele pe limbă ceremonios și entuziast, ca un degustător de ceai, și tot apărea cumplita trădare. Rama influența tabloul, coaja dădea formă miezului. Banala ordine a cuvintelor (verb scurt sau pronume - adjectiv lung - substantiv scurt) dădea naștere unei dezordini banale de gândire, și un vers precum poeta gorestnîe griozî - traductibil și etichetat drept „reveriile melancolice ale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi vremea sau mareea, care nu sunt afectate de Îndeletnicirile omenești - și mă acuza că nu-i răspund, când de fapt În acele luni n-am făcut altceva decât să-i scriu și să mă gândesc la ea - În ciuda multor trădări. 5 Fericit este romancierul care reușește să introducă o scrisoare de dragoste adevărată, primită În tinerețe, Într-o operă de ficțiune, Înfigând-o În ea ca un glonte curat În carnea flască, și punând-o acolo la adăpost, printre viețile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ițit pe cărare. Stanciu și Vlaicu degrabă se despovărează. Ștefan, mânios, aleargă de colo-colo, se oțărăște cu mânie și bolovanul după el: La "Întrecerile cu arcul", oamenii boierului Asaftei n-au nimerit nici o țintă! Pe loc a fost judecat pentru "trădare de țară" și osândit să fie atârnat în ștreang! Boierii au rămas ca trăsniți câteva clipe, apoi, încep milogeala: Iartă-l Doamne... Îndură-te... Are prunci... Îndurare?!?! își iese din fire Ștefan. La Adrianopole, ienicerii sunt pe picior de plecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mihail. Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului, pe ungurește, pe latinește precis. Atunci și-a amintit că știe și o boabă pe românească; când e vorba de înjurătură, nu ne întrece nici dracu'... De n-ar fi fost trădarea vornicului Crasnaș, amintește Șendrea, puțin a lipsit să ne bucurăm de cinstea și onoarea de a-l avea pe Măritul rege "oaspete" în Cetatea Sucevei... Crasnaș a plătit cu capul. Au plătit ei mai mulți... Sunt sigur că-l durea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gât și a trebuit să facă un efort ca să poată continua. A fost... a fost ultima noapte a Împărăției... Nu bănuiam că a doua zi, chiar, vor fi măcelăriți până la unu'. Eu... eu am scăpat... printr-o minune am scăpat... Trădarea Constantinopolului a fost o răsunătoare palmă pe obrazul Apusului! exclamă Ștefan acuzator. Cred c-au tras învățătură. Acu, au a tremura pentru propria lor piele... Pe ruinele Constantinopolului, ca pe stâncile Trecătorii de la Termopile, se va scrie: "Călătorule! Du-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acatiste "pentru iertarea păcatelor", doar-doar o potoli mânia Cerească și ardoarea stafiei "iubitului frate Iliaș" ce-i bântuia nemilos, nopțile... Nu s-a liniștit decât atunci când Roman, fiul lui Iliaș cel Orb, l-a răzbunat tot cu ajutor leșesc și trădare boierească. L-a măcelărit pe Ștefan Vodă despicându-l în două ca pe porci de i-a rămas porecla "Voievodul răzbunării". Dar va veni și pentru Roman Vodă, răsplata... Petru, fiul lui Ștefan-Spintecatul, vine cu oaste ungurească, îl stropșește pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mei?! strigă Ștefan. Tăiați! Toți trei sute?!... Toți! Ștefan tace. Țamblac tace. Bârsan tușește, își drege glasul și povestește: De hramul Sfântului Nicolae... În zori... Galioanele turcești ne băteau cu pușcile... Principele, moldovenii, ne-am bătut... De n-ar fi fost trădarea... Trei sute?! Toți?! îl scutură Ștefan. Toți!... În afară de câțiva:... robi, în lanțuri... ce trebuia să încheiem alaiul de izbândă pe ulițele Stambulului... Pe mare, în timpul unei furtuni, am ucis turcii... Am aruncat ancora la Cetatea Albă... Ștefan nici nu-l ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nebun, spune Alexa în admirație. Să recunoaștem, e un viteaz! Ce-i al lui e-al lui... Priviți mărețe umbre! Boier Alexa a căzut în cur de admirație în fața "vitejiei" Măriei sale! îl ia peste picior Isaia. De aici și până la trădare nu-i decât un pas. N-ai teamă. Prea îl urăsc! Dar nu pot să nu recunosc... Nimeni, izbucnește Isaia cu patimă, nimeni, nu-l poate urî mai mult ca mine. Eu am fost, cândva, am fost mare, am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din calea lui. Nu mă osândi!!... Ai milă!!... Mi-a luat Dumnezeu mințile că m-am luat după aista!! și arată acuzator spre Isaia. Numai el!!... El e capul răutăților!!... El a pus la cale hiclenia!! El a scris cărțile trădării!! El a turnat otrava!! El!!! Numai el!!!.. Eu nu!... Eu nu!...Îndură-te! Am prunci! Cinci! Rămân pe drumuri!...Îndură-te, "Stăpâne"!! O să-ți fiu cu credință! Câine o să-ți fiu!!... Câine!!... Scârnă împuțită! șuieră cu ură Isaia. Otreapă! Negrilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ridică ochii spre cer: Doamne!... "Izbăvește-mă de cel viclean"... Să terminăm comèdia! poruncește brusc. Lipsiți dinaintea ochilor mei! E plata cu care plătesc vânzătorilor de țară! Să fie tăiați!! Și el arată spre Isaia. El, capul răutăților, pentru "înaltă trădare", să fie ridicat în țeapă la Porțile Cetății! Să iasă în întâmpinarea "Măriei sale Aron Alexandru Vodă!" Gâdea, un țigan mătăhălos, buzat, răsărit ca din pământ, cu săcurea în cumpănă, rânjește fericit și îl înșfacă de gât. Isaia, schimonosit de ură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fugi de mine însumi! Nu-mi voi afla liniștea și nici iertarea până nu voi găsi calea de a-mi izbăvi țara... Să te audă Dumnezeu. Ștefan se strânge înfiorat: Știi ce mă doare mai mult și mai mult? Nu trădarea Apusului cu liota lui de regi și crai. Cine sunt eu, pentru ei? Cine sunt ei, pentru mine? Mă doare cumplit mă doare că m-au părăsit ai mei! Moldovenii mei! Cei ce mi-au stat alături ca mii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eroul înainte de a întrerupe pentru ani îndelungați comunicarea cu semenii săi. Dubii grele cad asupra omului, imaginea sa se întunecă în acest crâncen veac al evului de mijloc. De la chipul cneazului trădător, copleșit, în cele din urmă, de infama lui trădare, obiectivul aparatului de filmat se deplasează, într-una din cele mai extraordinare metafore sarcastice ale filmului, spre capul, gâtul și torsul unui cal de un alb imaculat. Caii (motiv swiftian simbolizând înțelepciunea, blândețea, pudoarea), ale căror siluete obsedante traversează numeroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cetățile turcești rămân adevăratele stăpâne în zonă. La începutul secolului al XVII-lea, sultanul Osman răpește Moldovei ținutul Reni, alipindu-l Ismailului. La începutul secolului al XVIII-lea, în 1712, după campania de pe Prut a lui Petru cel Mare și „trădarea” lui Dimitrie Cantemir, turcii formează în nord raiaua Hotin. Nu rareori își făceau apariția în Basarabia și cazacii, pustiind cetățile turcești, Bugeacul - și nu numai. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea începe lunga serie a războaielor ruso-turce, ce vor dura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cât a durat înaintarea grupei de atac pentru a ajunge în fața grupei din apărare, a trecut mult timp, poate mai mult de două ore, timp în care n-am putut să alung din mine gândul rușinii aruncate asupra țării prin trădarea armatei germane. Eram stăpânit de o stare de revoltă, întreținută de inutilitatea exercițiului care se desfășuta cu atâta meticulozitate, care, pentru mine, avea ca final rușinea, trădarea, lașitatea. Când se apropia punctul culminant al exercițiului, saltul direct asupra grupei din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
n-am putut să alung din mine gândul rușinii aruncate asupra țării prin trădarea armatei germane. Eram stăpânit de o stare de revoltă, întreținută de inutilitatea exercițiului care se desfășuta cu atâta meticulozitate, care, pentru mine, avea ca final rușinea, trădarea, lașitatea. Când se apropia punctul culminant al exercițiului, saltul direct asupra grupei din apărare, gândurile mele, zădărnicia acestor exerciții, exasperarea, au depășit limitele suportabilului, am ridicat în sus pistolul cu rachete și am tras. Pocnetul cu totul neașteptat și apoi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
afară din mănăstire. PAROH ÎN COȘNA După ce am primit sentința de divorț, cu bunăvoința mitropolitului Sebastian, am trecut preot la parohia Coșna din raionul Vatre-Dornei. Mi s-a pus problema călugăriei. N-am putut accepta monahismul. Mi se părea o trădare deghizată a misiunii preoțești pe care o înțelegeam ca o luptă pentru menținerea credinței și încurajarea poporului. Pentru mine, atunci, cea mai importantă îndatorire era să rămân preot în mijlocul poporului, să împart cu enoriașii necazurile și greutățile prin care treceau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
morale, dar că nu poți accepta ca prieten adevărat decât pe cel la care ai remarcat înalte calități ale sufletului. De aceea, pasiunea trebuie mereu protejată cu aburi de răcoare venind de la prietenie. De aceea îi ierți iubitului minciunile și trădarea, dar niciodată prietenului, pentru că ai exigențe elevate. Au sosit de la Stockholm prietenii iubiți Micaela și poetul Alexandru Lungu. Nu ne-am mai văzut de ani de zile, din timpul oniric când ne petreceam verile la Mogoșoaia, lângă lacul în care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]