10,815 matches
-
Sciții aveau obiceiul de a bea vin curat și se spunea în Grecia că de aceea înnebunise regele Spartei, Cleomen fiindcă desprinsese acest obicei scitic. Grecii aveau o zicătoare obișnuită ce se întrebuința, atunci când se cerea de băut vin curat: «toarnă ca la Sciți» (IV, 84). Sciții însă nomazi, care trăiau din laptele iepelor și aveau ca băutură spirtoasă una pregătită tot din lapte, nu puteau să aibă vinul ca băutură obișnuită și Herodot ne spune chiar că vinul se întrebuința
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
profetului Deceneus, ca să stârpească viile, de care ordin, lucru îndestul de extraordinar, Dacii ascultară. Din industriile agricole se pare că Dacii nu cunoșteau morile mecanice, cu apă sau vânt; căci Ovid, care a fost în țara Geților, în surgun la Torni, spune despre femeile gete că « în loc de lână ar frânge darurile Cererei, ceea ce trebuie raportat la faptul că ele măcinau grâul în moriște de mână. Instrumentele lor de arătură nu sunt cunoscute; numai secerile de bronz ce s-au găsit în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
În anul 6 d. Hr. se revoltă însă popoarele panonice și acele din Dalmația, și pe când prefectul Moesiei Cecina Severus era ocupat cu combaterea lor, Dacii, Geții și Sarmații năvăliseră în Moesia. Ovidiu, care tocmai pe atunci fusese surgghiunit la Torni, descrie după însuși a lui vedere incursiunile lor: ,, Atunci dar când Pontul și Dunărea spumândă, De iarnă îmbrățișate prind pielița de gheață Pe-a Istrului lucioasă și măturată cale Călări pe cai sălbatici vrăjmașii vin încoace Vestind a lor sosire
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
zise ea, mă duc să iau uleiul. Dispăru în sala de baie și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească intențiile, ea-l deschise. Acum își dădu seama că era gol pușcă. Ea turnă un pic de ulei în palmă și începu să-l fricționeze viguros. - Așa fac de o lună, zise ea. zâmbind. Îți dai seama. Lucru bizar, el înțelegea ce voia să spună. Și-o închipui pe Leej, o Prezicătoare liberă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Sludden și cu mine sîntem prieteni la cataramă. Ce dorești să bei? Se întoarse spre un dulap pe care erau sticle și pahare. Nimic. — Nimic? Ei bine, ia loc atunci, doresc să-ți spun cîteva lucruri. Dar eu o să-mi torn ceva... o picătură... de Smith’s Glenlivet Malt. Noroc. Focul călduros, lumina blîndă, gesturile calme ale gazdei îl făcură pe Lanark să se simtă relaxat în locul acesta plăcut. Luă loc într-unul din fotolii. Bărbatul înalt se întoarse cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dodd. Bărbatul înalt începu să rîdă. Da! spuse el între două gîfîieli, e lordul Provost al acestei metropole al naibii de mare și tare. își potoli chicotelile bînd ce îi mai rămăsese în pahar, apoi se duse la dulap și-și mai turnă o porție. — Ce vrea? întrebă Provost Dodd. Bărbatul înalt privi peste umăr. — Da, Lanark, ce vrei? — Nimic. — A zis că nu vrea nimic, Dodd. După o clipă, Provost Dodd zise pe un ton egal și hotărît: — Atunci, nu ne e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
începură să-i tremure și un strop de apă i se scurse din ochiul stîng. — Uite! țipară ei. Dă apă la șoricei! Țîncu’ smiorcăit! Țîncu’ smiorcăit! Clătită lașă, vîră-ți nasu-n melasă! Cățeluș cu coada-n sus! Pune-ți zăbală și toarnă maică-ti-n oală! Thaw văzu roșu de furie și țipă: — Cretinilor! Mama voastră de cretini! Și o luă la fugă pe strada care se întuneca. Auzi țăcănitul pantofilor urmăritorilor săi și pe Față-palidă rîzînd ca un cucurigu și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
neamț. în același timp, fără să-și dea seama, nu-i mai fu frică de Coulter. — Ei bine, eu sînt spion britanic. Nu ești. — Ba da. Dovedește. — Dovedește că ești spion neamț. — Nu vreau. Dacă aș face-o, m-ai turna și or să mă aresteze și dup-aia or să mă spînzure. Thaw nu avu ce să răspundă la asta. Se întreba cum să-l convingă pe Coulter că-i spion britanic, cînd acesta îl întrebă: — Ești din Glasgow? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întreținut, cu dulăpioare indiene și bibelouri chinezești. Doamna McAlpin era măruntă, vioaie și veselă. — Asta e cea mai mică dintre casele pe care le-am avut cînd a murit tatăl lui Kenneth, a zis ea cu un ușor oftat, în timp ce turna ceai în niște cești subțiri. Nu pentru că le-aș fi dorit pe celălalte, chiar dacă mi-aș fi putut permite să le întrețin. Am fost foarte bogați și prosperi cîndva. De exemplu, Kenneth a avut doică atunci cînd era mic... — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
subiectul, spune-mi de ce e atît de greu să înțelegi picturile moderne? — Pentru că azi nimeni nu ne angajează, trebuie să inventăm propriile rațiuni de a picta. Recunosc că arta nu merge deloc bine. N-are importanță, avem filme bune. Se toarnă atîția bani în industria filmului, că doar puține talente autentice lucrează acolo. — Credeam că artiștii nu lucrează pentru bani, zise pastorul șmecherește. Thaw nu-i răspunse. Credeam că trudesc în mansarde, continuă pastorul, pînă mor de foame sau înnebunesc, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se trezi peste o oră, simțindu-se atît de bine, că aruncă seringa și adrenalina în găleata de gunoi și bău o gură de spirt. Avu efectul unui pahar de whisky cu prietenii, dar gustul era atît de respingător, că turnă restul în pachetul cu vată și-l aruncă în foc. Izbucni pe coș în sus, într-o flacără care-i trezi satisfacții. CAPITOLUL 28. Lucrarea Peste două săptămîni și jumătate, Thaw stătea cu o bucată de cretă și un instrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plutea o atmosferă de un calm blînd; gropițele de la colțurile gurii erau neobișnuit de adînci. — E-n regulă, Lanark, spuse ea drăgăstos. Nu te teme. El oftă și începu să se îmbrace. Intră Jack cu o tavă plină, iar Ritchie-Smollet turnă cafea în cești și împărți farfuriile, pălăvrăgind ca de obicei. — Totul din conserve, desigur, dar bune. Ușor de servit, ceea ce foarte la-ndemînă, pentru că avem spațiu doar pentru o mică bucătărie. Au fost suprinzător de mulți cei care s-au opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark îndreptîndu-se spre ușă. — Ești sigur? Oricum, n-are importanță. întoarce-te cînd poți, și o să bem în sănătatea lor. Cred că mai avem niște lichior prin cămară. Se părea că dormitorul se umpluse de femei. Rima alăpta copilul, Frankie turna apă dintr-un ceainic într-un lighean, sora puse mîna pe farfurii și zise: — Minunat. Acum poți să pleci. — Dar... — Abia putem încăpea noi aici, nu-i loc pentru tine. își urmări o clipă fiul plin de invidie, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încetase. Surprins, își coborî privirea și tocmai când voia să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca niște dușuri gigantice, crengile de deasupra lui filtrau torente de apă și el încetă să se mai întrebe ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
am să-ți zic Constantinescu“, a decis el. Mie îmi era egal, mă uitam la fata aceea, mi se luminaseră ochii de fericire, o iubeam nebunește și îi spuneam în gând : „Vai, ce te mai iubesc !“. Domnul Sima ne-a turnat ceaiul cu gust de izmă și miros dulceag, în fine, n-am să-l descriu, am să spun doar că noi patru ne-am așezat pe scaune - erau patru scaune în cameră -, iar tânărul acela cu sâni ca de femeie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am pornit toți trei, eu cu Zenobia umăr la umăr, Dragoș în urma noastră, spre nord, în direcția orașului. În ziua aceea, în mlaștini, se întorceau ultimele berze. II Orașul 1. Când am ajuns la porțile orașului, ploua ca acum, adică turna cu găleata, rochia lungă a Zenobiei se târa greoaie prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
reversibil, cert și înșelător, dar mai bine să vorbim despre altceva... În acele zile, Zenobia se adapta noilor condiții ale existenței noastre; era o adaptare fluidă în care viața obișnuită nu se deosebea cu nimic de viața presimțită; ea le turna una în alta, gesturile și cuvintele ei se aliniau într-o modestie obscură și plană căreia numai rămășițele orgoliului meu mai încercau, din când în când, să i se opună. Pentru mine, Zenobia reprezenta mirificul dezlegat; naivitatea și spaimele ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zise ea, mă duc să iau uleiul. Dispăru în sala de baie și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească intențiile, ea-l deschise. Acum își dădu seama că era gol pușcă. Ea turnă un pic de ulei în palmă și începu să-l fricționeze viguros. - Așa fac de o lună, zise ea. zâmbind. Îți dai seama. Lucru bizar, el înțelegea ce voia să spună. Și-o închipui pe Leej, o Prezicătoare liberă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
încetase. Surprins, își coborî privirea și tocmai când voia să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca niște dușuri gigantice, crengile de deasupra lui filtrau torente de apă și el încetă să se mai întrebe ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
petrecu un lucru extraordinar. 9 Se opriseră în fața "camerei de sticlă" care, de fapt, nu era de sticlă, și nici cameră propriu-zisă nu era, ci un fel de nișă în peretele exterior al coridorului, mărginită de un enorm ecran curb turnat dintr-un metal atât de transparent, încât dădea impresia unei breșe regulate lăsată de constructori în carcasa navei. Dincolo de acest ecran se întindeau tenebrele spațiului. Grosvenor observase, distrat, că nava ajunsese la marginea micului arhipelag de stele; se mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fier. La început, o singură mașină fabrică din fierul acesta torpile, câte una pe minut, și le lansa, numaidecât în spațiu. A doua zi în zori, mașina aceea începu să fabrice mașini asemănătoare cu ea. Cu ajutorul unor roboți, fierul era turnat în noile agregate. În curând, sute și mii de agregate de acest fel începură să fabrice torpile subțiri și negre, care își luau zborul în noapte, răspândindu-și de jur împrejur substanța radioactivă. Timp de treizeci de mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se răspândise mai mult decât ai crede, iar Ecaterina a II-a, îngrijorată că, încetul cu încetul, rușii ei n-o să se mai înmulțească îndeajuns, încercase să-i pună capăt. Selivanov fusese prins, legat, bătut cu cnutul și i se turnase ceară fierbinte pe cap. Trimis în Siberia, a stat acolo până ce l-a iertat Țarul Alexandru. Ultimii ani i-a petrecut în reculegere, la o mănăstire. Dar persecuția a avut efectul care era de așteptat, oamenii l-au socotit de-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
adevărat și totuși începe să mi se pară tot mai mult că mint, când spun asta. Poate îmi voi pierde cu adevărat mințile, tot mințind adevărul. Am fost adus într-o cameră cu două paturi, m-am spălat cu apa turnată de un camerist în ligheanul de porțelan, m-am șters pe un ștergar alb și aspru, am coborât la masă, nu știu ce am mâncat, eram sleit de puteri. Revenit sus, am avut surpriza să dau peste acest om străin, cu care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din prima zi trecea și-acum între ei. — Necazuri! spuse polițistul în loc de orice salut, iar Generalul ridică doar din sprâncenele albe, cu peri crescuți în dezordine. Nu risipea nici unul vorbele. Conu Costache acceptă și cafeaua, și coniacul și le combină, turnând câteva picături de coniac în cafea, à la manière de Marghiloman. Povesti pe scurt despre cele două cazuri care-i dădeau de furcă și nu păreau să ducă nicăieri, se înfundau unul mai rău ca altul, pe zi ce trece
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bărbat care să o accepte cu trei copii, dintre care doi, gemenii, foarte neastâmpărați, „pun pe fugă orice pretendent“, iar Alexandru le spuse că e îngrijorat și îndrăgostit: — Mare noutate, ziseră aproape într-un glas Marioara și Mișu. Sora le turnă cafea în serviciul Limoges, în care cafetiera, zaharnița și ceștile aveau toartele în așa fel răsucite una spre alta de parcă stăteau la taclale, iar cafetiera și zaharnița chiar într-un aparté, bârfeau vreo ceașcă, pesemne. — De cine? întrebă Marioara, nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]