6,587 matches
-
făcut o bună impresie, atât prin factura ei modernă interesantă, cât și prin interpretarea dată de dirijor, care, parcă, are o predispoziție pentru șlefuirea aproape filigranată a pieselor noi pe care le studiază intens. 2) Piotr Ilici Ceaikovski - Concertul pentru vioară și orchestră în re major, op. 35. Solist Antal Szalai, Ungaria, distins cu premiul al IIlea la concursul de vioară (2005). Solistul (un excelent violonist), a părut mai reținut în partea I, dar sigur și cu multă dezinvoltură până la finalul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
o predispoziție pentru șlefuirea aproape filigranată a pieselor noi pe care le studiază intens. 2) Piotr Ilici Ceaikovski - Concertul pentru vioară și orchestră în re major, op. 35. Solist Antal Szalai, Ungaria, distins cu premiul al IIlea la concursul de vioară (2005). Solistul (un excelent violonist), a părut mai reținut în partea I, dar sigur și cu multă dezinvoltură până la finalul concertului. Prestația sa calitativă de la Iași i-a făcut pe cei care au ascultat și pe primul laureat (la televizor
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
plimba, de fiecare dată, imaginar, prin toată lumea, să descrii locuri pe care parcă le-ai fi văzut de când lumea, când tu, în fapt, abia așteptai să le vezi. Dar Alfred Jeanrenaud, la franceză, Ion Stati, la filozofie, Constantin Sârbu, la vioară, Angelica Ocneanu, la fizică, Constantin Cojocaru, la științe naturale, și alții și alții?... Toți, deopotrivă, formam un front comun pe tărâmul cunoașterii, fiecare cu obligațiile sale, profesori și elevi, în deplin consens! Toți străbăteam perioada anilor 1946-1947, în acea foamete
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
dormeau laolaltă cu lupii într-un pact de neagresiune pe care doar doamna natură îl poate înțelege. Copiii, indiferent de ce-or zice sociologii, erau extraordinari. Neculai Cioroi, oficial Oprea, Marina Petrișor, premianți benne merenti; Vasile Roman, un artist al viorii, Sâlimon Nicolaeă Erau copii necăjiți, săraci dar bogați la minte și suflet. școala era compusă dintr-o cameră și un antret, cele șase bănci adunând laolaltă 30 de copii. Din ce bani luam ca salariu făceam parte și pentru copii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
adânc. În tabără am găsit pe colegul și foarte bunul prieten Neculai Dragomir, de loc din acelaș sat cu mareșalul Averescu, eroul de la Oituz. Tot aici era și Manolache Constantin, un învățător mai tânăr ca noi, care cânta admirabil la vioară. Fiecare avea ceva de făcut și, ca semn de prețuire, mie mi s-a dat economatul. șef ca șef dar mai mare șef era directorul de meniuri, tușa Pașa. Spre norocul meu, în Volcioc am dat peste fata gazdei lui
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în jurul nostru, o conspirație a nespusului cu cea a neaflatului. Au trecut anii. Tata se așezase cu tot cu veșnicile sale suferinți trupești într-un disconfort septuagenar. Pedala, picta, așeza pe polița bibliotecii cărțile interzise altă dată, cânta popește, prepara copii la vioară și citire pe știme, cupletea á la Tănase și avea un chef nebun de călătorii. Am fost la Sihastrul Buciumenilor. Mirosea a ploaie și a curcubeu când, potrivnic oricărei închipuiri, din bătrânul cu pumnii împinși în durerea mereu risipită prin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
acțiunile organizate de "partea germană" la Berlin, Dresda, Leipzig, Weimar, Potsdam..., organizam și noi, la ambasadă, mese rotunde, întâlniri cu presa, recitaluri. Venită la Berlin, doamna Irina Răchițeanu-Șirianu ne-a onorat cu un recital de poezie românească, Silvia Marcovici cu vioara ei fermecată, Ion Dacian cu măiastra sa voce... După puțin timp devenisem parcă "navetist": cu Dacia 1100 CD a ambasadei sau cu trenul mă puteam deplasa "ca vântul și ca gândul". Șoselele între marile orașe majoritatea construite "strategic" în perioada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și compotul de prune nefiind pe placul "occidentalilor" și trebuind să cumpărăm trufandale cu ocazia escalei la Budapesta. O altă problemă care îmi dădea dureri de cap la fiecare două-trei croaziere o aveam cu "hartiștii", cei patru instrumentiști de pe motonavă (vioară, chitară, pian, percuție), care când veneau spre "patrie" erau încărcați cu baloturi cu blugi, baxuri de țigări, kilograme de cafea și alte articole, achiziționate cu ciubucurile de la clienți sau cu trocul făcut în porturi (o sticlă de șampanie "Zarea" luată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mesteacăn, tei și ce-o mai fi, vinuri de Valea Călugăreasca, Murfatlar, Târnave, țuică bătrână... Cred că nici la vestitul ospăț al lui Sardanapal nu erau atâtea produse. Pe vas a mai fost îmbarcată orchestra Pană, inclusiv bătrânul maestru al viorii și o echipă de dansuri folclorice. În ziua Z, pe motonavă, pentru supervizare, se aflau subsemnatul și șeful serviciului transporturi din ONT, un experimentat și excelent inginer. Am plecat spre Viena, comandantul făcând un frumos rondou la Giurgiu și eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să le cauți și-n gaură de șoarece! Motănaș să te faci și să le găsești!” în pauză toți școlarii l năcăjau strigând ”motănaș, motănaș!..” și așa i-a rămas drept nume cu care el își făcuse un renume cu ajutorul viorii pe care o stăpânea foarte bine. Pe data de 1 decembrie, 1946, regele deschide lucrările Parlamentului, la care au lipsit reprezentanții occidentali și opoziția românească. La sfârșitul anului sa făcut etatizarea Băncii Naționale a României și după multe consultări, întâlniri, tratative, etc, la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
să le cauți și-n gaură de șoarece! Motănaș să te faci și să le găsești!” în pauză toți școlarii l năcăjau strigând ”motănaș, motănaș!..” și așa i-a rămas drept nume cu care el își făcuse un renume cu ajutorul viorii pe care o stăpânea foarte bine. Pe data de 1 decembrie, 1946, regele deschide lucrările Parlamentului, la care au lipsit reprezentanții occidentali și opoziția românească. La sfârșitul anului sa făcut etatizarea Băncii Naționale a României și după multe consultări, întâlniri, tratative, etc, la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cel mai instruit coleg. Suspicios, unul dintre aceștia a inventat odată un nume de autor, discutând despre o carte a sa. Prompt, Constantin Crișan adăogă alte titluri ale respectivului autor, dintre care unul prefațat de Victor Hugo. Tânărul cânta la vioară. La un festival, când sala credea că-și acordă încă instrumentul, încheiase de fapt partitura, așteptând aplauze. Interlocutor inteligent și corespondent spumos, Constantin Crișan rămâne un personaj memorabil. MIHAI NICOLAU Cel puțin două dintre operele unui elev al lui Gh.
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Ne-au făcut francezii țigani! Au pus un scripcar pe afișul oficial al meciului de la Paris, justificîndu se că acesta este elementul original al nostru, al românilor. Tipul e oacheș, îmbrăcat cu un costum popular incert, ținînd sub bărbie o vioară și în mîna dreaptă un arcuș. Mircea Sandu e de părere că în imagine e înfățișat un virtuoz și că francezii au ținut să sublinieze astfel talentul peren al poporului român. Răspuns diplomatic al Nașului, care n-are chef de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
nici un caz francez get-beget, nici măcar după nume. Jean poate fi foarte bine Joao, iar Palmerio parcă vine din Lusiadele portughezului Camões. Însă asta a văzut, asta a pus pe hîrtie. Și încă a fost delicat, fiindcă s-a inspirat din vioară și muzică, nu din cerșetorie, ștergătoare de parbriz șterpelite sau, întîmplare de dată recentă, trenuri oprite în apropierea Mării Mînecii, să se urce în ele imigranții români și să intre pe blat în Anglia. În mod sigur, monsieur Palmerio (aoleu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
târăște cu-a soartei vijelii, Întocmai ca vulturul ce nu vrea câmpul verde, Câmpia înflorită... o lasă, și se pierde Prin nori, prin munți de gheață, prin bălți și prin pustii. Găsim de asemeni chiotul autumnal, la cramă, în cântecul vioarelor. Interesantă mai ales este dragostea violentă, de aparent stil romantic, a fiului de boier, domn absolut pe întinsul moșiilor. Năzărindu-i-se să-și vadă iubita, el sare în droșcă și strigă nebunește la surugiu: Era noapte-ntunecoasă, Nici o stea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Trezind din somn de veacuri dulci visuri din mormânt E tot minunea veche mai sus de orice cânt, Iar ochii par o mare de-adînci și triste ape. Alte instrumente pastorale, flaut, orgă, vin tot din simbolism, dar asupra tuturor stă vioara verlainiană care scoate suspine lungi, întristînd fecioarele tuberculoase, în piesa capitală Când viorile tăcură: Viorile tăcură. O, nota cea din urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai sus de orice cânt, Iar ochii par o mare de-adînci și triste ape. Alte instrumente pastorale, flaut, orgă, vin tot din simbolism, dar asupra tuturor stă vioara verlainiană care scoate suspine lungi, întristînd fecioarele tuberculoase, în piesa capitală Când viorile tăcură: Viorile tăcură. O, nota cea din urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de orice cânt, Iar ochii par o mare de-adînci și triste ape. Alte instrumente pastorale, flaut, orgă, vin tot din simbolism, dar asupra tuturor stă vioara verlainiană care scoate suspine lungi, întristînd fecioarele tuberculoase, în piesa capitală Când viorile tăcură: Viorile tăcură. O, nota cea din urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
viață le cuprinse! Și degetele fine, în umbră, sclipitoare, Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate Pe flaute de aur în seri de evocare A imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche voluptate Și triste și stinghere viorile părură În noapte-ntunecată de grea singurătate, Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură. E mult prerafaelitism în lirica lui Petică (prințese clorotice, bolnave), precum este vădită înrîurirea lui Verlaine. Parcurile, grădinile cu havuzuri, păunii, n-au altă origine. În același timp
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
abanos. N. DAVIDESCU Primele poezii ale lui N. Davidescu, La Fântâna Castaliei, tratează, în tradiția Rollinat și Laforgue, fiorurile noi, vițiul, depravarea, anemia, noțiunile curente fiind "luna clorotică", "cîrciuma", "nevrozele", "narcoticele", "fardul", "alcoolul", "k'holul", "ploaia", "spleen-ul", cavourile, sicriele, viorile, agoniile, macabritățile și satanismele. Nostalgia simbolistă e materializată în chipul hieraticului, fară multă pictură, cețos, enigmatic, în care elementele tipice sunt faraonii, sicriurile de santal, parfumurile de naft și de bitum, teorbele, numele proprii sonore ca Iahveh, Thabaur, Ecbatana, într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
intitulată Cântecul omului, în care ia pe rând, enciclopedic, fără criteriu teleologic, civilizațiile: Iudeea, Helada, Roma, Evul mediu, Renașterea, într-o versificație variată și chinuită. Afară de rari cazuri, toată această producție e abstractă, didactică, iremediabil aridă. Romanul (Conservator & C-ia, Vioara mută, Fântâna cu chipuri) nu e genul propriu scriitorului, care îl concepe într-un spirit cu totul liric, de o falsă aparență analitică. EUGENIU ȘTEFĂNESCU-EST, AL. T. STAMATIAD, EMIL ISAC Poeziile lui Eugeniu Ștefănescu-Est, simboliste tematic, dar fără nevroză, sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
hoți, borfași, țigani au toată gama lirică a umanității și o execută pe instrumente ce produc o duioasă ilaritate, într-o limbă indecentă, argotică, cum e cazul în delicata explicație mitologică a frumuseții unui "fătălău": O fi fost mă-ta vioară, Cine știe din ce smârc, Trestie sau căprioară Morfolit de o copită Și-o fi prins în pântec plod De făptură negrăită De strigoi de voievod. Cu coarne de gheață, Că din oamenii de rând Cu coama de ceață, Nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Poveștile copilăriei mele. Și pe divanul cu cretonul înflorit cu roze, Aș adormi-n iatacul cald și bun, În miros de gutui și de tutun... Oglinzile sunt senzație rece de apă stătătoare, cerdacul, un lemn viu ca un corp de vioară, sonor de greieri: - Cerdac sonor, aici, în vița ta, Întârziam în fiecare sară Și lemnul vechi subt pașii mei vibra Cu rezonanțe calde de vioară. Subt treapta ce se clătina, plecată, Cânta strident un greier într-o vară (Un sfredel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Oglinzile sunt senzație rece de apă stătătoare, cerdacul, un lemn viu ca un corp de vioară, sonor de greieri: - Cerdac sonor, aici, în vița ta, Întârziam în fiecare sară Și lemnul vechi subt pașii mei vibra Cu rezonanțe calde de vioară. Subt treapta ce se clătina, plecată, Cânta strident un greier într-o vară (Un sfredel într-o scândură uscată...) Și sus, prin crengile de nuc, se rătăcea În fiecare sară altă stea. CLAUDIA MILLIAN, ALFRED MOȘOIU Poezia Claudei Millian se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
semnele de punctuație necesare: „Ariciul privește frunzele ruginii ale copacilor De ce frunzele nu mai sunt verzi întreba mirat ariciul Cri cri îi răspunde un greieraș A venit toamnă Și te bucuri Nu Trebuie să las de acum cântecul voios al viorii și să mă îngrijesc de provizii pentru iarnă Poate vecină mea furnică va fi mai miloasa anul acesta”. 29.Completează după exemplul dat. 28.Pune semnele de punctuație necesare: „Ariciul privește frunzele ruginii ale copacilor De ce frunzele nu mai sunt
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]