37,159 matches
-
simtă un lepros pe care fratele creștin îl sărută pe gură și care vede că pe același frate creștin îl prinde greața din cauza acestui sărut. Am simțit în comportarea ta același lucru: pe de o parte, era dorința dictată de voința ta, care te justifica pe deplin, pe de altă parte, era neascultarea revoltată a trupului tău care pe mine m-a jignit în mod deosebit. Nu mă judeca, Vadim, și înțelege că toate argumentele gândirii care te îndeamnă să posezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
adânc. Vreau să oftez, dar mă simt atât de încordat, atât de întinși mi-s mușchii încât inspir și expir precipitat. Aș vrea să iau cocaină de pe marginea fotoliului și să mai prizez, dar, deși fac apel la întreaga mea voință și ordon mâinilor să se miște repede, acestea nu mă ascultă, se mișcă greoi, încet, paralizate parcă de teama că vor sparge, vor risipi, vor răsturna ceva. Stau de mult timp picior peste picior, lăsat într-o rână. Piciorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
teama că vor sparge, vor risipi, vor răsturna ceva. Stau de mult timp picior peste picior, lăsat într-o rână. Piciorul și partea pe care stau cu toată greutatea corpului au obosit, simt furnicături și doresc o schimbare. Îmi încordez voința, vreau să mă mișc, să mă întorc, să mă așez în altă poziție, dar, înghețat și încătușat cum e, corpul se teme să nu se destrame și să nu se prăbușească. Simt cum mă irită dorința de a rupe, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
e, corpul se teme să nu se destrame și să nu se prăbușească. Simt cum mă irită dorința de a rupe, de a sfâșia această încremenire plină de spaimă. Simt cum mă scoate din fire imposibilitatea de a-mi asculta voința. Dar iritarea este și ea mută și foarte adâncă. Și crește cu atât mai mult cu cât nici un gest nu o trădează. — Dar Vadim al nostru a întrecut măsura! Asta o spune Mik. Mai trece un interval de timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
continuă să fie tată atâta timp cât n-a aflat vestea că acest copil este mort. Așadar, omul trăiește nu prin întâmplările lumii exterioare, ci numai prin imaginea acestor întâmplări în conștiința lui. Întreaga viață a unui om, acțiunile și faptele sale, voința sa, forța sa fizică și intelectuală, toate sunt puse la lucru și cheltuite fără măsură și fără o socoteală numai de dragul de a săvârși ceva în lumea exterioară. Ba poate că lucrul se întâmplă nu pentru acest ceva anume, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acest blestem este chiar esența stranie și înfricoșătoare a sufletelor noastre. Iată ce gânduri îmi treceau prin minte în fiecare noapte, după ce se lăsa liniștea în casă, când doar lampa cea verde ardea pe birou. Ele erau tot atât de distrugătoare pentru voința mea de a trăi, pe cât de fatală pentru organismul meu era otrava albă și amară care mă aștepta pe divan în pachețele curate și care vibra dement în capul meu. 5 O încăpere luxoasă, scaune solemne cu speteaza foarte înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spitalul nostru în stare de delir în gerul lui ianuarie 1919. După ce-a fost ajutat să-și revină, Maslennikov a recunoscut că e cocainoman, că a luptat mult cu sine, dar totdeauna fără succes. Printr-un mare efort de voință, reușea să se abțină de la drog o lună-două, câteodată trei, dar după aceea recidiva. După cum ne-a mărturisit, nevoia lui de cocaină e cu atât mai vicioasă, cu cât în ultimul timp drogul nu-l mai excită ca înainte, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care începe să funcțio neze din nou fără probleme, deși nu i s-a făcut nimic. Eu însă consi der că aceste relatări nu sunt decât povești. În realitate, lucrurile nu se petrec așa. Un dispozitiv mecanic nu are o voință a lui proprie. Funcționează dacă este complet și corect asamblat ori, nu funcțio nează dacă are o defecțiune. Restul nu-i decât folclor. Înțelegi? Vasilică Pohoață conducea tăcut. Inspectorul vorbise apăsat fără să mai lase loc pentru nici o altă intervenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avem timp să mergem până acasă să mănânci și tu ceva. Te schimbi și apoi mergem la treabă. L-ai auzit, nu vrea să vii și tu acolo. Și ce dacă nu vrea? Nu sunt obligată să țin seama de voința lui Calistrat. Domnițele nu se supun paznicilor. S-ar putea să aibă dreptate, insistă inspectorul, e foarte periculos. Și eu cred că ar fi bine să rămâi acasă. Bine, mai vedem noi ce facem. 23 Era trecut bine de amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dispărută din Baia de Sus. Nu-i așa, îl contrazise Ileana. Despre Calistrat se pot spune multe, dar nu era un ucigaș și nici prost nu era. Amândoi știam că n-ai sosit aici întâmplător, înțelesesem că zeii își arătaseră voința. Avea nevoie de tine, bătrânul cred că se speriase, își dăduse seama că nu se putea descurca singur. Poate că ai dreptate, dar în amintirea mea, Calistrat nu e așa. Chiar dacă în primele zile s-a purtat destul de... ostil, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aburești. Absolut deloc. Ba da. Vorbim deja de o grămadă de timp și nu mi-ai spus nimic. Am aflat o mulțime de detalii despre Calistrat și vârsta lui, despre linii de filiație și, acum, tocmai îmi explici că, în ciuda voinței mele, nu voi avea încotro și va trebui să mă stabilesc aici pentru totdeauna. Fă o analiză și găsește tu o denumire pentru tot ce am făcut noi doi în ultima oră, altceva decât abureală. Ileana, care îl privise foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acest truc, pentru că era imun. Îl trecu un fior, dacă nici Pop nu reacționa așa cum se aștepta? Își alungă acest gând din minte. Nu se putea una ca asta. Nevastă-sa îi spusese că oamenii obișnuiți nu se puteau opune voinței domnițelor și paznicilor ce aveau toiagul în mâini. Cu el fusese altceva, el era paznicul ales de zei. Ei, poftim! murmură el. Am ajuns și eu să gândesc ca ea. Ridică din umeri și ieși afară din galerie. Deși trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca și exprimarea-i obsecvioasă - care te făceau să te gîndești la un uriaș motan care Își ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut, pe moment, să-mi estompeze viziunea clară asupra personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a atașamentului profund față de interesele Rusiei țariste.“ Drumul vieții acestui om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa de la stînga spre dreapta sau de la dreapta spre stînga pe tărîm ideologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut, pe moment, să-mi estompeze viziunea clară asupra personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a atașamentului profund față de interesele Rusiei țariste.“ Drumul vieții acestui om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa de la stînga spre dreapta sau de la dreapta spre stînga pe tărîm ideologic este astăzi un loc comun pentru intelighenția europeană, deci o dovadă că În dialectica dezvoltării omenirii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
s ia banii și să plece; erau corecți și cinstiți. Cu toate lipsurile, mizeria și foamea, Cocu Boteanu găsea cuvinte de încurajare și îmbărbătare pentru vărul său, care intrase într-o stare de apatie, de lipsă de încredere și de voință. Până la urmă au scăpat amândoi, și când Cocu a ajuns acasă, noaptea, a bătut în geam și a spus cine este. Toți ai casei au vrut să-l îmbrățișeze (îl credeau pierdut), dar el nu le-a dat voie: „Sunt
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mari de despăgubire, iar celor care nu au putut achita sumele datorate, li s-a luat pământul pe motiv că erau prea multe restanțe la clacă, dijmă și biruri. Cu toate limitele, reforma agrară înfăptuită în 1864, în timpul și prin voința lui Alexandru Ioan Cuza, se înscrie pe linia modernizării României, eliberând forța de muncă din agricultură pentru alte sectoare economice. Incapacitatea economiei românești, atunci, și pe următorii 80 de ani, de a absorbi forța de muncă eliberat din agricultură, a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cultural-artistică a Căminului Cultural în deceniile VIII și IX ale secolului al XX-lea este indisolubil legată de existența unui nucleu de intelectuali, în principal cadre didactice, unii cu abilități și disponibilități pentru activități artistice, alții cu inima și cu voința, care și-au sacrificat multe zile și nopți pentru a diversifica programul cultural-artistic. Prin anii 19681969, când director al Căminului Cultural a fost profesorul de limba română Viorel Savin, s-au pusă bazele corului condusă de preotul N. Cadar. Apar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
modificări, cu unele renunțări din textul scenariului; nu se mai folosește alegoria vânătorii (au plecat la vânătoare/să vâneze căprioare) la pețitul fetei, iar libertatea de alegere a partenerei (partenerului) este acum pe deplin asigurată, părinții, rareori, își mai impun voința, altfel, ei au devenit cei care facă voia copiilor. În sate, căsătoriile aveau loc în interiorul comunității, atunci când satul nu era o comunitate de rude, așa cum era Slobozia - Filipeni și Lunca, dar aveau loc și în afara satului, când se aduceau miri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la Bacău. Se juca zilnic, dar numai vara, în vacanțe. Prin anii 1957-1958, la inițiativa lui Ilie Vraciu și a învățătorului Ion Ocheană, care era directorul Căminului Cultural, s-au pusă bazele unei echipe de fotbal care a fost botezată „Voința” - Filipeni. „Voința” trebuie să fi fost înscrisă în mișcarea sportivă raională și raională, ca asociație sportivă cu secția fotbal, altfel n-ar fi putut participa la acțiunile sportive oficiale (Cupa Agriculturii). Orice acțiune și inițiativă trebuia să pornească de la organizația
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Se juca zilnic, dar numai vara, în vacanțe. Prin anii 1957-1958, la inițiativa lui Ilie Vraciu și a învățătorului Ion Ocheană, care era directorul Căminului Cultural, s-au pusă bazele unei echipe de fotbal care a fost botezată „Voința” - Filipeni. „Voința” trebuie să fi fost înscrisă în mișcarea sportivă raională și raională, ca asociație sportivă cu secția fotbal, altfel n-ar fi putut participa la acțiunile sportive oficiale (Cupa Agriculturii). Orice acțiune și inițiativă trebuia să pornească de la organizația de bază
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un joc, din fazele competiției. În 1960, „Cupa” era organizată în patru faze eliminatorii, la toate participau toate echipele înscrise din raion. Cei care răspundeau cu sportul la Bacău, nu aveau încredere în echipa noastră, considerau o întâmplare norocoasă ajungerea „Voinței” Filipeni în finală, și au completat diploma de participare cu locul I pentru „Lumina” Măgura, echip care avea jucători din Bacău. În afară de satisfacția de a fi câștigat „Cupa Agriculturii” ediția 1960, am fost răsplătiți cu un rând de echipament (eram
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în subordinea altor comune, desființarea și înființarea de sate s-a făcut în tot cursul secolului al XIX-lea și în secolul al XX-lea, căutându-se cele mai bune soluții pentru comunitățile locale. Evident, nu întotdeauna și peste tot voința organelor puterii au coincisă cu voința și dorința oamenilor, chiar dacă, în cazul comunei Filipeni, arondarea la această comună a satului Mărăști are și o justificare istorică: a fost cătun al satului Fruntești. Și arondarea satelor și comunelor la structurile administrative
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
înființarea de sate s-a făcut în tot cursul secolului al XIX-lea și în secolul al XX-lea, căutându-se cele mai bune soluții pentru comunitățile locale. Evident, nu întotdeauna și peste tot voința organelor puterii au coincisă cu voința și dorința oamenilor, chiar dacă, în cazul comunei Filipeni, arondarea la această comună a satului Mărăști are și o justificare istorică: a fost cătun al satului Fruntești. Și arondarea satelor și comunelor la structurile administrative superioare (ocol, ținut, județ, raion, regiune
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arestat din nou la 26 octombrie 1958, fiind învinuit de „omisiune la denunț”. În ianuarie 1959 i-a fost confiscată averea mobilă și imobilă; o „comisie” formată dintr-un ofițer de securitate, președintele Cooperativei din Lunca și o vecină (reprezenta voința poporului!) a încheiat un proces-verbal de sechestru. Locuința a fost folosită până la recuperarea de către familie, ca dispensar uman. Părintele Păvăluță a fost supus, asemenea tuturor celor care intrau în mecanismele reprimării, la anchete istovitoare, injurii, bătăi, amenințări, după care Tribunalul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oamenii nu puteau supraviețui decât prin revenirea ploii și a soarelui; o lume mai bună nu era posibilă decât într-un cosmos dincolo de cel vizibil, spațiu ideal, stabil, dar ciclic și el, și a cărui instaurare ținea mai mult de voința enigmatică a zeilor decât de ceea ce făceau oamenii. Când a devenit clar că inovația poate îmbunătăți viața materială, intelectuală și estetică, au apărut, mai întâi în jurul Mării Mediterane, câteva popoare hotărâte să conceapă și să pună în aplicare proiectul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]