5,438 matches
-
dintre avioanele americane și cele libiene, atunci cînd Libia reclama un spațiu aerian care depășea, conform argumentelor Statelor Unite, spațiul aerian permis de normele internaționale. În această versiune a incidentului însă, guvernul Statelor Unite mușamalizează capturarea și judecarea pilotului american, lăsîndu-l să zacă într-o închisoare arabă. Fiul respectivului pilot este el însuși un viitor pilot de luptă, dezamăgit de faptul că nu a fost admis la Academia Militară datorită ratării unui examen la liceu în timpul unor simulări de zbor ale aviației. Băiatul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pe punctul de a părăsi viața, îi spune. — Părinte, am un greu păcat pe cuget; eu sunt acela care, în anul cutare, am omorât pe muscalul din Calea Moșilor. În locul meu au fost osândiți trei oameni nevinovați care și astăzi zac în ocnă. Vreau să-mi descarc sufletul. Uite, colo, scoarța asta e furată de la muscal. Uite, perna cealaltă, uite cutare și cutare lucru, toate le-am luat după omor. și muribundul mai dă și alte dovezi care toate sunt adevărate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
11 972, 4 martie 1923, p. 2.) Pagina 175 A fost eliminat din versiunea finală „spectacolul“ oferit de „fioroasa crimă din Tabaci“: Sus în odăi era un spectacol înfiorător. În odaia servitorilor, rândașul și femeia lui, români din Transilvania, amândoi zăceau uciși și într-un lac de sânge. Într-una din camere altă dramă: bătrâna mamă a directorului era măcelărită, tot la fel și băiețelul mai mare al directorului. În viață nu mai rămăsese în casă decât o mică fetiță a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ei se țineau departe de malurile Dunării române și-și căutau sprijinul în puterea geandarmului de la Reni. Cu întristare și amărăciune ne gândim că până acum n-am răsplătit cu nimic poporului român pentru toate astea. În temelia libertății noastre, zac osemintele fiilor României, iar noi nici două cuvinte de mulțumire n-am pronunțat până acum. știți oare pentru ce? Nu ne acuzați. Poporul bulgar și clasa noastră inteligentă cu evlavie pronunță cuvântul sfânt de România, dar, vai!, nu suntem încă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
bărbați și saloane pentru femei. Dinspre garderobă vin ,,indienii’’, tăcuți și triști, care se pierd aproape subtil în saloane nici curate dar nici mizerabile. Se zăresc siluete...și se pierd... fiecare pe unde au fost repartizate... Hainele noastre au să zacă, timp de câteva luni, cel puțin teoretic, în camera de unde tocmai plec și eu acum. * * * Privesc în jurul meu: gânduri despre mine..., priviri mirate, disperare, speranțe, dezamăgiri, șovăieli, înjurături, râsete și oftaturi...despre viață și împotriva ei. Totul haotic! Doamna infirmieră
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
dar la coadă a început să-i fie cald, să amețească și să se simtă slăbit pe măsură ce vedea cum li se ia celorlalți sînge. A încercat să-și abată gîndurile, dar ultimul lucru pe care și-l amintește este că zăcea năuc pe podea. Diagnosticul diferențial În ceea ce privește diagnosticul diferențial, orice alte tulburări anxioase ori psihoze trebuie eliminate. În tulburarea de panică și aproape de fiecare dată în cazurile de agorafobie teama nu este cauzată de stimuli externi, ci este legată de preocuparea
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cunosc, că nu-L mai văzusem niciodată, L-am abandonat fără apărare în mâinile dușmanilor Săi... Timp de trei zile îngrozitoare am fost cufundat într-o mare de neliniște și de remușcări. Învățătorul care m-a iubit atât de mult, zăcea rece și fără de viață în mormânt și ultimele cuvinte pe care Le-a auzit de la mine erau de jignire și de lepădare... Apoi a venit Paștele; Domnul a înviat. Ce crezi că a făcut El? Am avut senzația că în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de dimineață ni s-au deschis celulele. Ceilalți arestați, afară de Costică Rădulescu și de mine, au fost duși la tribunal, spre a depune ca martori în chestia dr. Romniceanu-Emil Frunzescu; eu m-am dus în celula lui Rădulescu - care încă zăcea pe coaste - spre a dejuna. Dejunul fusese comandat la o cârciumă din fața temniței. O cutie cu sardele este deschisă. Trebuie să fi fost din alt secol, căci untdelemnul era rânced. Apoi vin patru ouă fierte. Întâiul pute, al doilea era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
îmbolnăvit plămînii pentru toată viața. Ani după ani, de atunci, și-a petrecut zilele prin diferite sanatorii, fără să-și poată recăpăta sănătatea pierdută. Venind ocupația sovieto-comunistă, luîndu-i orice mijloc de îngrijire și alungînd-o din casă, a paralizat și a zăcut în pat, fără vorbire cîțiva ani, în cea mai neagră mizerie. I-a închis ochii, care nu mai erau în stare decît să plîngă, o vecină, la fel de nenorocită, pe care ea se îndurase să o primească în camera ei, după ce
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
calabalîcuri și bucătăriile rulante, îmbibate de murdărie, împărțeau o mîncare dezgustătoare. Soldații aveau capete grosolane, mulți cu fețe asiatice și toți extrem de murdari. Nu o murdărie de drum, o murdărie de praf, ci o murdărie unsuroasă, care se vedea că zăcea pe uniformele lor de multe luni de zile. Erau hoarde de sălbatici, înarmate cu cel mai modern material de război din lume. Furtul ceasurilor era o specialitate sovietică. Nu a fost, cred, ins căruia să nu i se fi furat
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
nu poate fi de bun augur pentru românii care așteaptă, cu răbdare creștinească, zile mai bune, ziua "libertății". Lacrimile lor vor curge înainte. Interesul puterilor occidentale nu a coincis și nu coincide cu interesul românilor și al tuturor țărilor care zac în robia comunistă. Puterile din Occident nu și-au pierdut țara, nici bogățiile, nici sfînta libertate. Ele pot acepta, la rigoare, status-quo-ul și coexistența pașnică. Pentru noi și pentru atîtea alte popoare, aceste două cuvinte reprezintă însă continuarea mizeriei, a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pretextul urgenței, mi-a cerut să accept cumpărarea unei cantități de 10 mii de tone de porumb, care se afla deja încărcată pe vasul Campero, în portul Buenos Aires, porumb cumpărat de Suedia, dar refuzat din cauza calității. Era un porumb putrezit, zăcea în port de cîteva luni, fiind o afacere în litigiu. Toată piața comercială din Buenos Aires cunoștea cazul acestui porumb cumpărat de Suedia. Un samsar comunist încheiase această veroasă afacere la Stockholm; Suedia scăpa astfel de o marfă care nu mai
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de aici o stare depresivă perpetuă. Nu știu tu cum ești, dar eu nu pot nici să adorm noaptea dacă cineva mă jignește în halul ăsta și fără nici un motiv serios. Motivul poate fi totuși neputința-le, incultura în care zac, apărîndu-și condiția de intelectuali într-un unic mod: au terminat o facultate. Mi-e greață. Trebuie, din nou, să recunosc o realitate: dacă n-aș avea-o pe T aici, aș turba! [...] Examenele-s aranjate demențial. Pe 11 la lit.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
bolnavii de tifos, fiindu-i milă de ei. Probabil ca s-a molipsit și ea și i-a transmis boala Oltei, sora mea. Mama a avut o formă de boală mai ușoară și a scăpat mai repede. Oltea însă, a zăcut la pat câteva săptămâni. Fiind voinică și mai bine dezvoltată (grăsuță), temperatura îi creștea mereu. Uneori, noaptea ajungea până la 40 de grade, fapt ce ne înspăimânta pe toți din familie. Mama, deși în covalescență, slăbită se ocupa de ea zi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tot jarul se stinsese. Mai fumega pe alocuri câte un stog de fân. Pământul era cleios de atâta sânge Închegat. De câte ori ajungea cu visul lui În acest punct, deschidea ochii ca să nu mai vadă. Dar visul continua aievea. Maria lui zăcea Într un colț de grădină, cu hainele sfâșiate și smulse de pe trup, cu fața Înțepenită Într-un rictus de groază. Din sânul gol și vânăt ieșea un ciot de suliță. Peste drum, pe gardul de lemn al bisericii, un șir
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și râdeau, blestemații... Eu eram În pădure să aduc lemne. Am auzit caii și urletele lor de fiare și m-am ascuns Într-o scorbură. Am stat acolo nebun de groază. Nu știu cât am stat, o zi, două... Mai mult am zăcut leșinat de groază și de slăbiciune. N-am avut apă să-mi ud buzele... mai târziu am ieșit. Apucasem să văd cum au ars copiii, cum... Bătrânul Își mușcă buzele și tăcu. — Ce-ai mai văzut? Întrebă Simeon. Ce-ai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rânjind pline de cruzime: — Ți-am spus că deștepții nu trăiesc mult. Voiai să-mi iei locul, nu-i așa? Apoi Își șterse cuțitul În iarba udă și-l vârî la cingătoare. În jur se făcuse liniște. Bodo și Simeon zăceau plini de sânge la pământ. Hugo se aplecă asupra cioplitorului. Câteva clipe Simeon Își ținu răsuflarea, așteptând lovitura mortală. Dar se luminase de-a binelea și clopotele mânăstirii Începuseră să bată pentru slujba de dimineață. Hugo se grăbea. În orice
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Câteva clipe Simeon Își ținu răsuflarea, așteptând lovitura mortală. Dar se luminase de-a binelea și clopotele mânăstirii Începuseră să bată pentru slujba de dimineață. Hugo se grăbea. În orice clipă puteau trece alți drumeți. Îl lăsă pe chior să zacă acolo unde murise: „Nimeni nu-l cunoaște și n-are de unde ști În slujba cui a fost. Doi tâlhari sunt mai buni decât unul singur. Amândoi l-au atacat pe cavaler. Pare mai adevărat...“ Luă punga de mătase a tânărului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe ceilalți doi tovarăși pe cai și dispăru cu ei În umbra pădurii, mulțumit de felul cum Își făcuse treaba. * * * O durere ascuțită În coapsă Îl trezi din leșin pe Simeon. Încercă să-și miște piciorul, dar durerea se Înteți. Zăcea Într-o baltă cleioasă și, pentru o clipă, revăzu imaginile sângeroase de odinioară, de acasă. „M-au prins și pe mine tătarii“, fu primul lui gând. „Sau poate nici n-am fost plecat de acasă? Am visat totul? Bizanț, Danubiu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și-mi spunea să pun mâna pe coasă și să las cioplitul, că nu-i treabă de bărbat adevărat... Își deschise cu greutate ochii, așteptând să vadă imaginile cunoscute dintotdeauna. Dar se Înșela. Locurile erau străine. Nu știa cât timp zăcuse acolo. Încet, Încet, Îi reveni În minte tot ce se petrecuse cu o zi Înainte, și-l căută cu ochii pe cavalerul căruia Îi sărise În ajutor. Acesta zăcea nemișcat alături, plin de sânge și atât de palid, Încât Simeon
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dintotdeauna. Dar se Înșela. Locurile erau străine. Nu știa cât timp zăcuse acolo. Încet, Încet, Îi reveni În minte tot ce se petrecuse cu o zi Înainte, și-l căută cu ochii pe cavalerul căruia Îi sărise În ajutor. Acesta zăcea nemișcat alături, plin de sânge și atât de palid, Încât Simeon Îl crezu mort. „Să nu-l las așa, ca pe un câine la marginea dru mu lui, să-l sfâșie fiarele. Să-l Îngrop, bietul băiat...“ Era Însă prea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dacă nu, cu atât mai bine...“ Închise ochii așteptând să-și dea duhul. Aripa liniștitoare a morții Însă nu venea. În locul ei, auzi un suspin slab ca o părere și deschise ochii. Atunci observă că din palma cavale rului care zăcea alături se prelingea un firi șor subțire de sânge. „Dumnezeule! Omul n-a murit. E Încă viu. și eu, care aiurez aici În loc să-l ajut. Poate că mai scapă...“ Simeon Încercă să-și uite durerea care-l copleșea și Încercă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la Început decât o fereastră Îngustă, prin care pătrundea cu oarecare greutate lumina mohorâtă a unei zile Înnourate. Dar, ajutat de pâlpâirea unei lumânări de ceară dintr-un sfeșnic masiv de argint, Simeon putu desluși curând un pat pe care zăcea o făptură omenească, Înfășurată În mai multe cuverturi. La capătul patului stătea În pi cioare părintele stareț, cu Înfățișarea lui severă, iar alături, Într un jilț, un alt călugăr, necunoscut. Avea barba albă, părul așijderea, și pe piept Îi atârna
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-o, până nu-i prea târziu! Cioplitorul În piatră povesti toate Întâmplările zilei dinainte. Din clipa În care l-au trezit dimineața strigătele de ajutor până În clipa În care s-a târât istovit până aproape de mânăstire. Cu excepția lui Bodo, care zăcea leșinat În patul lui, cei prezenți Îl ascultară fără să scoată un sunet. Când sfârși, starețul Întrebă: — Încotro s-a Îndreptat Adelheid când v-ați despărțit? — Nu știu. Mi-a pus agrafa În mână, a sărit pe cal și a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
O pântecăraie cumplită cu sânge, cu dureri care ardeau măruntaiele Îi dobora pe sărmani după ce și dădeau afară și măruntaiele. Corpul li se umplea de pete vinete și nimic nu-i mai putea smulge Înge rului teribil prada. Peste tot zăceau trupuri Îndurerate, care se zvârcoleau până ce Împietreau În Îmbrățișarea Îngrozitoare a morții. O durere de coșmar cuprinsese toată valea Dreisamului, În sus, răpunând om după om, sat după sat. Atunci a apărut un călugăr necunoscut. Oamenii nu aveau timp să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]