65,481 matches
-
Ilinca își adunase picioarele pe banchetă și dormea ca acasă în fotoliu. Ionuț se lungise cât putea cu picioarele pe podeaua mașinii și cu capul răzimat de marginea canapelei, către fereastră. Mama lui asigurase ușile. Nu era niciun pericol. Până acasă, în fața blocului, nu s-au mai trezit. Oare ce vise credeți c-au avut ei după așa mare alergătură și veselie? Oare ce meserii își aleseseră în visele lor? Dar voi, copii, voi v-ați gândit ce să vă faceți
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Ce s-a mai vorbit? întrebă Mariana sforțându-se să se reculeagă. Nu s-a mai vorbit nimic. Doar tu și Andrei ne veți povesti... S-a stabilit unde mergem. Hai! Acum, că dacă așteptăm să ne adunăm după ce ajungem acasă și mâncăm, nici trei-patru nu se mai întorc... Nu le-a fost greu să ajungă grupul colegilor ce se deplasau în grabă spre parcul din apropiere. Erau doar două-trei sute de pași. Nu chicoteau, ca de obicei, nu se alergau
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
părea așa de decadent și de incitant să mă trezesc în fiecare zi la unu după-amiaza, să merg la serviciu la șase, să termin munca la miezul nopții și după aceea să mă îmbăt cu barmanii și cu picolii. În timp ce acasă, în Irlanda, biata maică-mea plângea cu lacrimi amare la gândul că fiică-sa cea cu diplomă universitară servea hamburgeri unor staruri pop. Și, ca insulta să fie totală, nici măcar nu era vorba de niște staruri pop foarte celebre. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iubitor care să se asorteze cu fetița mea abia născută. Ce e parodia asta de doi bani care mi-a fost servită în loc? —Doamne, Claire, nu-mi place deloc că trebuie să te părăsesc așa. Dar dacă mă întorc acum acasă cu tine și cu copilul, n-o să mai pot să plec niciodată. Dar nu asta era ideea? m-am gândit eu uluită. —Știu că nu există nici un moment potrivit ca să-ți dau o asemenea veste. N-am putut să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu credeam în nimic din ce spuneam și nu acceptam nimic din ce rostea el. Când l-am întrebat pe James ce o se întâmple, nu aveam nevoie de un răspuns. Știam ce o să se întâmple. James urma să meargă acasă cu mine și cu copilul și nu aveam să ne mai batem capul cu prostiile alea. Cred că aproape aveam senzația că dacă-l țin de vorbă, dacă-l țin lângă mine, James o să-și dea seama ce prostuț era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o să fac, am anunțat-o pe Judy. —O, slavă Domnului! Mi-am dat seama că asta gândea cu fervoare: slavă Domnului! Și, ca Scarlett O’Hara în ultimele fraze din Pe aripile vântului, am zis foarte simplu: — O să mă duc acasă. O să mă duc acasă, la Dublin. Da, de acord cu voi. „Dublin“ nu sună la fel de bine ca „Tara“, dar ce sens ar fi avut să mă duc acasă, la Tara. Nu cunoșteam pe nimeni acolo. De fapt, nu făcusem decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o pe Judy. —O, slavă Domnului! Mi-am dat seama că asta gândea cu fervoare: slavă Domnului! Și, ca Scarlett O’Hara în ultimele fraze din Pe aripile vântului, am zis foarte simplu: — O să mă duc acasă. O să mă duc acasă, la Dublin. Da, de acord cu voi. „Dublin“ nu sună la fel de bine ca „Tara“, dar ce sens ar fi avut să mă duc acasă, la Tara. Nu cunoșteam pe nimeni acolo. De fapt, nu făcusem decât să trec pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fraze din Pe aripile vântului, am zis foarte simplu: — O să mă duc acasă. O să mă duc acasă, la Dublin. Da, de acord cu voi. „Dublin“ nu sună la fel de bine ca „Tara“, dar ce sens ar fi avut să mă duc acasă, la Tara. Nu cunoșteam pe nimeni acolo. De fapt, nu făcusem decât să trec pe-acolo de vreo două ori în drum spre Drogheda. Capitolul doitc Capitolul doi" Două zile mai târziu, Judy a venit și m-a luat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acolo de vreo două ori în drum spre Drogheda. Capitolul doitc Capitolul doi" Două zile mai târziu, Judy a venit și m-a luat de la spital. Ne făcuse rezervare, mie și copilului, la un avion spre Dublin. M-a dus acasă ca să-mi iau niște lucruri. Între timp, de la James nu mai primisem nici o veste. Mă împleticeam de colo-colo într-o stare de confuzie îmbibată cu suferință. Uneori, pur și simplu nu-mi venea să cred. Mi se părea că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci trebuia să mă împac cu ideea de a avea sfârcuri crăpate, din care să curgă lichide și cu aceea că puștii de treisprezece ani din autobuz o să rânjească încercând să-mi zărească balcoanele. Judy, fetița și eu am ajuns acasă. Am deschis ușa și, cu toate că James îmi spusese că s-a mutat, tot nu eram pregătită să văd spațiile pustii din dormitor și din bibliotecă și dulapul de haine gol. Era atât de îngrozitor. Încet, m-am așezat pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca soțul să nu vă părăsească în primele luni după nașterea copilului, altfel veți fi nevoite să cărați totul singure“. Judy îndesa bagajele în taxi când eu, îngrozită, l-am văzut venind pe soțul lui Denise. Probabil că se întorcea acasă de la serviciu. — Dumnezeule! am zis prevăzând o mare nenorocire. — Ce-i? a sărit Judy alarmată, cu fața roșie și transpirată de efort. —Soțul lui Denise, am bolborosit. —Și ce-i cu asta? a zis ea tare. Mă așteptam ca tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
speriat rău de tot, i-am spus zâmbind. Vameșul a adoptat o atitudine de șerif, cu tot cu accent sudist. —E în regulă, doamnă, mi-a făcut el cu ochiul. Nu mi-am făcut decât meseria. Era plăcut să fiu din nou acasă. Capitolul patrutc "Capitolul patru" Am ieșit grăbită în holul de la sosiri. De cealaltă parte a barierei i-am văzut pe mama și pe tata, care mă așteptau. Păreau mai mici și mai bătrâni decât ultima dată când îi văzusem, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
au făcut griji pentru mine când aveam unsprezece ani și mi-am fracturat glezna. Și-au făcut griji pentru mine când aveam cincisprezece ani și am mers la discoteca școlii, iar unul dintre profesori a fost nevoit să mă aducă acasă fiindcă mă îmbătasem criță. Și-au făcut griji pentru mine când aveam optsprezece ani, eram în primul an de facultate și nu mă duceam la nici un curs. Și-au făcut griji pentru mine când trebuia să-mi dau examenele finale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mei mă iubeau. Doar că asta nu reprezenta un substitut pentru pierderea bărbatului care era sufletul meu pereche, prietenul meu cel mai bun, iubitul meu, singurul meu punct de sprijin într-o lume complet nesigură. Într-un final am ajuns acasă. Unde totul arăta la fel. Și de ce să nu arate la fel? Viața, în ciuda tuturor așteptărilor, merge înainte. Și totul mirosea la fel. Era un sentiment așa de familiar și de liniștitor. Am cărat bagajele și portbebeul sus, în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am așezat cărțile pe rafturi și mi-am lăsat geanta de farduri să se reverse pe noptieră. Cât ai clipi, camera a căpătat aspectul unei cocine de porci. Așa, acum era mult, mult mai bine. Așa, și zi, cine e acasă? am întrebat-o pe mama. Momentan, numai eu și tata. Helen e la facultate și o să vină mai târziu. Dumnezeu știe pe unde umblă Anna. N-am mai văzut-o de câteva zile. Anna și Helen erau surorile mele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mama. Momentan, numai eu și tata. Helen e la facultate și o să vină mai târziu. Dumnezeu știe pe unde umblă Anna. N-am mai văzut-o de câteva zile. Anna și Helen erau surorile mele mai mici. Ele locuiau încă acasă, cu părinții. Mama a stat cu mine cât am hrănit copilul. După ce l-am convins să elimine gazele și l-am așezat înapoi să doarmă, eu și mama am rămas tăcute pe pat. Ploaia s-a oprit, iar soarele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cele mai bune prietene. De fapt, ar fi cinstit să spun că mama și plăcerile culinare abia dacă se salutau. Am fost inundată de amintiri de coșmar legate de cinele de familie din copilărie. Oare înnebunisem? De ce naiba mă întorsesem acasă? Chiar voiam să mor de inaniție? Data viitoare când mai trebuie să slăbiți rapid- o vacanță de două săptămâni la soare? nunta surorii? o întâlnire cu cel mai arătos tip de la birou? nu vă mai înscrieți pe listele de la Weightwatchers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
numele lui Dumnezeu, James mă părăsise. Îmi spusese că iubește pe altcineva. Încetul cu încetul, am redevenit rațională. O formă de nebunie temporară îmi bătuse la ușă, iar eu țipasem „Intră, ușa e deschisă!“. Norocul fusese că Realitatea se întorsese acasă pe neașteptate și găsise Nebunia Temporară bântuind nesupravegheată pe coridoarele minții mele, intrând în camere, deschizând dulapuri, citindu-mi scrisorile, uitându-se în sertarul cu chiloți, chestii din astea. Realitatea a alergat și-a adus Rațiunea. Și după o încăierare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Bacardi și Cola (mie nu-mi prea plăcea Bacardi-ul, așa încât conținutul lui alcoolic era aproape intact) pe covorul cel bun din sufragerie, dar tata s-a distrat pe chestia asta de n-a mai putut. Voia bună era la ea acasă. În rândul tuturor, mai puțin în rândul băutoarelor de vodcă. Mamei i-a picat fisa a doua zi. A trimis după sticla de vodcă pe care a supus-o apoi la mai multe teste. (De pildă: Poftim, miroase! A ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
furie, trebuie să recunosc, era ceva de genul: — Dar, mamă, ne place să bem. Suntem sărace. N-avem nici o alternativă. Crezi că ne place să ne comportăm ca niște hoațe de duzină? Cu toate că Margaret, Rachel și cu mine plecaserăm de-acasă și ne puteam permite să ne alimentăm orice obiceiuri negative ne-am fi dorit, Helen și Anna locuiau încă acasă și erau leftere. Așa că bătălia continua. Și ceea ce odată fusese o colecție de băuturi mândră și nobilă acum se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Crezi că ne place să ne comportăm ca niște hoațe de duzină? Cu toate că Margaret, Rachel și cu mine plecaserăm de-acasă și ne puteam permite să ne alimentăm orice obiceiuri negative ne-am fi dorit, Helen și Anna locuiau încă acasă și erau leftere. Așa că bătălia continua. Și ceea ce odată fusese o colecție de băuturi mândră și nobilă acum se transformase în câteva sticle descompletate, jerpelite și amărâte, care călătoreau asemenea unor nomazi prin șifoniere, găleți de cărbuni și pe sub paturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se ducă la școală? În nici un caz nu mi se putea cere s-o abandonez pur și simplu. Școala va trebui să-mi permită să stau în spatele clasei. Acum chiar că aveam nevoie să beau ceva. Poate că Anna era acasă. M-am târât până la camera ei și am deschis ușa fără zgomot. De-abia am apucat să deschid ușa vreo doi centrimetri, că aburii m-au și izbit. Vreau să spun, aburii de alcool. Bingo! „Slavă Domnului“, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Deci ce cauți aici? m-a întrebat ea într-o doară. N-am știut că vii. Nu mi-a spus nimeni... ei, cel puțin cred că nu mi-a spus nimeni, a continuat ea nesigură. N-am mai fost pe-acasă de vreo săptămână. —Ei, Anna, a fost o decizie luată rapid, i-am spus eu oftând, pregătindu-mă pentru o explicație lungă și chinuitoare a circumstanțelor tragice. Dar înainte să apuc să încep să povestesc, Anna m-a întrerupt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
jos și-ntâi să scap de el. Nu, tati, i-am spus eu. Nu e nebun. E un taximetrist. Trezește-o pe Anna. Pun pariu că e pantoful ei. — Aha, deci în sfârșit s-a deranjat să mai dea pe-acasă? a urlat mama din camera ei. Tata s-a dus spre camera Annei bombănind: — Ar fi trebuit să-mi dau seama că Anna e băgată-n chestia asta. Anna a fost trezită imediat. Și s-a dovedit că bărbatul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Tata s-a dus la serviciu. Eu am închis ochii. Iar Kate a început să plângă. Și același lucru am făcut și eu. Capitolul șasetc "Capitolul șase" Vreme umedă și vântoasă și mizerabilă. În primele două săptămâni după ce am ajuns acasă, a plouat în fiecare zi. Se părea că era cel mai umed februarie de care putea să-și amintească cineva. Mă trezeam în mijlocul nopții din cauza zgomotului picăturilor de ploaie care se spărgeau lățindu-se pe fereastră, duduind și bubuind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]