49,464 matches
-
a Treia, cum Începuse să i se spună, oferea spectacolul unor candidați alternativi: naționaliștii anticolonialiști În Orientul Mijlociu și Africa de Nord, radicalii negri În Statele Unite (nu tocmai Lumea a Treia, dar asimilată cu aceasta) și gherilele țărănești de pretutindeni, din America Centrală până la Marea Chinei de Sud. Împreună cu „studenții” și cu tinerii În general, acestea constituiau o masă revoluționară mai vastă și mai ușor de mobilizat decât proletariatul mulțumit și somnolent din Vestul prosper. După 1956, tinerii radicali din Occident au Întors spatele deprimantei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
35 de ani Înainte. Sectele extremiste din ce În ce mai violente ale studenților germani - K-Gruppen, Autonome, facțiunea radicală a SDS - erau toate declarat „marxiste”, de obicei marxist-leniniste (adică maoiste). Multe erau finanțate discret de RDG sau de Moscova, lucru pe atunci ignorat de marele public. În Germania, ca peste tot, Noua Stângă a păstrat distanța față de comunismul oficial - care În RFG oricum nu conta. Însă radicalii, ca și o mare parte din stânga vest-germană - și nu numai stânga -, aveau o relație ambiguă cu Republica Democrată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însăși venerabila economie industrială occidentală. Dovezile erau incontestabile, deși factorii de decizie au Încercat din greu ani de zile să le ignore implicațiile. Numărul minerilor scăzuse constant după ce producția de cărbune a ajuns la apogeu În Europa de Vest În anii ’50: marele bazin minier Sambre-Meuse din sudul Belgiei, care producea 20,5 de milioane tone de cărbune În 1955, În 1968 nu mai producea decât șase milioane de tone, iar zece ani mai târziu doar cantități neglijabile. Între 1955 și 1985, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la centru erau suficiente (În 1989, de exemplu, tătarilor din Crimeea li s-a permis să se Întoarcă acasă după multe decenii de exil asiatic). Într-un imperiu continental cu peste o sută de grupuri etnice presărate de la Marea Baltică la Marea Ohotsk, majoritatea având vechi doleanțe pe care glasnost le Încuraja să iasă la lumină, acest calcul se va dovedi profund greșit. Răspunsul inadecvat al lui Gorbaciov la cererile de autonomie care răzbăteau de la periferia imperiului nu ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era cântată În ditirambi care l-ar fi jenat până și pe Stalin (dar poate nu pe nord-coreeanul Kim Ir Sen, cu care liderul român era comparat uneori). Printre epitetele aprobate oficial de Ceaușescu pentru relatarea realizărilor sale se numărau: Marele Cârmaci, Făuritorul Epocii de Aur, Marele Arhitect, Vizionarul, Titanul, Fiul Soarelui, Cel Mai Iubit Fiu al Neamului, o Dunăre a Gândirii și Geniul Carpaților. Lingăii din jurul lui Ceaușescu nu spuneau cu voce tare ce credeau despre toate acestea. Însă este
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
independență din Estonia și Letonia reflectau acum modelul lituanian, declarând deschis că scopul lor era independența națională, confruntarea cu Moscova părea inevitabilă. și totuși, ea s-a produs extrem de lent. În 1989 mișcările pentru independență din țările baltice au Încercat marea cu degetul. Când sovietele supreme din Lituania și apoi din Letonia, Înclinând acum spre independență, au Încercat să imite o lege estonă din noiembrie 1988 care autoriza privatizarea Întreprinderilor de stat locale, Moscova a anulat decretele, așa cum respinsese Înainte și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mâncat încălcând porunca. Raiul și iadul. Cartea lui Jean-François Gautier ne oferă posibilitatea de a cunoaște natura complexă a vinului: băutură misterioasă rezultată în urma acțiunii unor microorganisme foarte vivace, al cărei efect strămoșii noștri nu-l bănuiau și pe care marele Pasteur îl explică fără a-l demistifica. Erudiția, dorința de a înțelege și de a explica, dar și plăcerea de a povesti și de a povesti cu tâlc, umorul și cordialitatea îi dau acestei cărți cuprinzătoare un "buchet" poetic aparte
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
orice vin vechi și de cea mai bună calitate. Vinurile romane nu erau băute în timpul meselor propriu-zise, ci în timpul banchetului (commissatio), adică după cină sau seara. Comesenii beau "à la grecque" (more graeco) după un ritual consacrat: un "magister", mai marele ospățului, ales sau desemnat la întâmplare prin aruncarea zarurilor, stabilea proporțiile după care vinul trebuia să fie îndoit cu apă și cantitatea care putea fi băută. Atunci, vinul era transvazat din amfore în vase cu două torți pentru servit vinul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
public. La fel ca și generalul cartaginez Hannibal, care, de teamă că soldații se vor revolta, îi folosise odinioară pentru a planta măslini în Africa, Probus își încuraja trupele să acopere cu plantații dealurile Galiei. Dincolo de Narbonnaise, "înspre Atlantic și mările septentrionale, Caesar a cucerit o țară care nu cunoștea viticultura" afirmă Roger Dion11, citând un erudit din secolul al XVIII-lea, critic al Comentariilor. La puțin timp după instituirea Păcii Romane (Pax Romana), viticultura galică va dispune de două soiuri
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cum pelerinii spanioli își închideau ermetic ploștile din piele, utilizând bucăți de plută tăiate grosier cu cuțitul 28. Faptul că în Franța s-a pierdut, până în secolul al XIII-lea, obiceiul folosirii dopului este de altfel curios, deoarece în largul mării siciliene s-au descoperit amfore grecești închise cu dopuri de plută, și este lucru știut, cum de altfel îl atestă Oda lui Horațiu sau ulcioarele expuse în "Casa negustorului de vin" din Pompei, că romanii aveau obiceiul de a acoperi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din volum sunt supuse unei cotizații speciale direcționată către Casa Națională de Asigurări de Sănătate a Franței. Această cotizație este de 0,84 franci pe decilitru sau alt submultiplu al litrului. Pentru băuturile alcoolice produse și consumate în departamentele de peste mări ale Franței, cotizația este de 0,25 franci. Aceasta este percepută de către Direcția Generală Vamală a Franței și intră în categoria taxelor pe consum. În ceea ce privește vinurile, taxa provine din aplicarea capsulei, a ștampilei sau a vignetei specifice taxelor indirecte. Acciza
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
taxelor pe consum. În ceea ce privește vinurile, taxa provine din aplicarea capsulei, a ștampilei sau a vignetei specifice taxelor indirecte. Acciza este achitată de îmbuteliatorii finali. În aplicarea acestor taxe, denumirea de "Franța" reprezintă atât Franța metropolitană, cât și teritoriile sale de peste mări. Politica comunitară de "armonizare a accizelor" datează din 1987 și s-a concretizat legal în 1992 sub forma a trei directive: Directiva nr. 92-12 a Consiliului din 25 februarie 1992 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 76 din 23
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să ne scoată din luptă sub acuzație de fascism, de aceea legionarii au rămas în același teritoriu izolați, batjocoriți, fără drept la cuvânt, fără drept de apărare și dacă s ar putea să ne izoleze în Insula Șerpilor, precum preconiza marele dezmățat Carol al II-lea cu ticăloșii săi politicieni de atunci și camarila sa. M-am născut în România Mare, mi-am iubit țara și am răspuns nelimitat, fără șovăire și fără calcule când a fost vorba de îndatoriri. Dumnezeu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii”. Groapa comună de la Jilava unde sângele și țărâna Căpitanului s-au amestecat cu sângele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
comunism, furându-i membrii de partid. La fel și în zilele noastre, continuatorul legitim al lui Titel Petrescu, inginerul Cunescu, prin râvne oculte și ticăloase, a fost înlocuit de la conducere, iar partidul a fost capturat de comuniști, în frunte cu marele prosovietic, comunist și agent kaghebist, Ilici Iliescu, năpârcă îmbătrânită în rele (vezi numai mineriadele) care ascunde multe păcate, multe rele și necinste. Pline de carieriști, toate partidele se conduc după legea junglei și a naturii: nimic nu se pierde, totul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
patru pipe (literatură de scurt metraj), București, 1970; Păsări subterane, București, 1972; Ceasul viu, București, 1973. Culegeri: Mult mi-e dragă Dobrogea, Constanța, 1963; Dobroge, mândră grădină, București, 1963. Antologii: Trepte, Constanța, 1960; Miniaturi dobrogene, Constanța, 1962; Epistole de pe malul mării, pref. Aurel Martin, București, 1963; Dialoguri de pe malul mării, București, 1964; Secvențe marine, pref. Cornel Regman, București, 1966 (în colaborare cu Nicolae Motoc). Repere bibliografice: Magdalena Popescu, „Ucigașul de papagali”, RL, 1969, 17; Ermil Rădulescu, Interpretări de proză, AST, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
subterane, București, 1972; Ceasul viu, București, 1973. Culegeri: Mult mi-e dragă Dobrogea, Constanța, 1963; Dobroge, mândră grădină, București, 1963. Antologii: Trepte, Constanța, 1960; Miniaturi dobrogene, Constanța, 1962; Epistole de pe malul mării, pref. Aurel Martin, București, 1963; Dialoguri de pe malul mării, București, 1964; Secvențe marine, pref. Cornel Regman, București, 1966 (în colaborare cu Nicolae Motoc). Repere bibliografice: Magdalena Popescu, „Ucigașul de papagali”, RL, 1969, 17; Ermil Rădulescu, Interpretări de proză, AST, 1969, 5; Sergiu Teodorovici, „Ucigașul de papagali”, IL, 1969, 6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în voia lor lumească”, nu fără zvâcnetul conștiinței rănite de limitări, anxietate, nedumeriri. În prozodie predilect tradițională, cu o scenografie calofilă riscând desuetudinea („Geea se scufundă în mări, reapărând/ cu insule albastre de cer și de cuvânt/ prin ochiul apei care o visează”), se articulează astenic un lamento pentru osânda „morții în care prea viu am s-ajung” și în care, „ciudat” decolorate, au căzut toate lucrurile. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
poate să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-a fost dat să treacă. „Spectacolul anotimpurilor”, „descoperirea mării”, „vasta și luminoasa nostalgie a Moldovei”, a Iașilor îndeosebi sunt imagini și stări zugrăvite în așa fel încât culorile să cânte, lăsând să se întrezărească acele semnificații accesibile doar unui inițiat. Încrezător dintotdeauna în „virtutea cuvântului”, arhitectul de elită se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
-s ochii atât de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare, că ochii tăi, adâncii sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste vai și peste munți și pește șesuri, acoperind pămâtul c-o mare de-ntuneric. Așa-s de negri ochii tăi lumină mea. (Izvorul nopții) (Blaga, 2010 : 43) Mă belle, țes yeux șont și noirs que le soir, lorsque je pose mă tête sur țes genoux, ô, si profonds țes yeux qu'ils
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
séparer la première strophe, assez longue d'ailleurs, en deux parties : la première présente le monologue parsemé de questions rhétoriques du moi lyrique (" Pourquoi ai-je interprété zodiaque et saisons/Autrement que la vieille qui fait rouir/ Son chanvre dans la mare ? "), tandis que, au début de la deuxième pârtie, le poète abandonne son monologue et s'adresse directement au " passant " (" Donne-moi la main, ô passant, et țoi qui vas,/Et țoi qui viens. "1361) Și ce choix de traduction appartient au traducteur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
clipele să-mi pară niște muguri plini, din care înfloresc aievea veșnicii. (Dorul) (Blaga, 2010 : 52) [...] leș instants me sembleront de gros bourgeons, où fleurissent réellement des éternités. (Désir) (Miclău, 1978 : 183) M-aplec peste margine : nu știu e-a mării ori a bietului gând ? Un om s-apleacă peste margine) (Blaga, 2010 : 109) Sur le bord je me penche : Est-ce le bord de la mer je ne sais Ou bien le bord de mes pauvres pensées ? (Un être se penche sur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
portons. (Chanteurs malades) (Miclău, 1978 : 377) Ne ascundem stins arzând după năluca de vară. (La cumpăna apelor) (Blaga, 2010 : 182) Nous nous cachons incandescence étouffée derrière le fantôme de l'été. (Au partage des eaux) (Poncet, 1996 : 142) Mama, nimicul marele! Spaimă de marele îmi cutremura noapte de noapte grădină. (Din adânc) (Blaga, 2010 : 184) Mère, le néant le grand ! L'angoisse du grand fait trembler chaque nuit mon jardin. (Des profondeurs) (Miclău, 1978 : 393) Pajuri rotesc minutare în veșnicul ceas
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traductions, en tânt qu'équivalent, le terme " mère " (ou " mères ", au pluriel). Voir Lucian Blaga, Epitaf, în Opera poetica, op. cît., p. 254. Zic: Tata mersul sorilor e bun. El tace pentru că-i e frică de cuvinte. (De mână cu Marele Orb) (Blaga, 2010 : 120) Je dis : Père, la marche des soleils est bonne. Îl se tait : parce qu'il a peur de mots. (Le grand aveugle par la main) (Loubière, 2003 : 49) L'appellatif " Père " fait référence au Grand Anonyme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de me taire Et me font signe de me taire. (Le secret de l'initié) (Loubière, 2003 : 47) El tace pentru că i-e frică de cuvinte. El tace fiindcă orice vorba la el se schimbă-n faptă. (De mână cu Marele Orb) (Blaga, 2010 : 120) Îl se tait car îl a peur de mots. Îl se tait car pour lui chaque moț se change en acte. (Main dans la main avec le grand aveugle) (Pop-Curșeu, 2003 : 79) [...] îndemnuri cerești să fim
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]