KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1960 1961 1962 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

se gândise c-ar fi drăguț să li se alăture. Sau cum avusese o stranie experiență de decorporalizare și pierduse o săptămână. I-aș fi putut spune că întâmplarea asta nu avea nimic straniu în ea. Că dacă se ducea acasă la prietenul ei, Shane, și fuma o grămadă de droguri, era normal să se întâmple așa. Și că denumirea corectă pentru o astfel de experiență era pierderea minților, nu decorporalizare. Deși bătălia cu Helen nu era una ușor de câștigat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
datoriile? am întrebat-o pe Anna cu răceală. —Ăăăă, nu, mi-a răspuns biata fată, mult prea speriată ca să-mi amintească faptul că-i datoram deja bani pentru sticla de vin pe care o „împrumutasem“ în prima noapte după ce ajunsesem acasă. Și tu unde te duci? am întrebat-o pe un ton imperios pe Helen. —Sus, să-mi iau adidașii. Când, după multă vreme, Helen s-a întors de la magazin, udă leoarcă, picurând peste tot și lamentându-se în gura mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Londra, nu mi-au mai venit. Ceea ce vreau să spun este că îmi erau mult prea mari. La asta te duce o cură de o lună de zile exclusiv cu vodcă și suc de portocale. (Dar să nu încercați așa ceva acasă.) Așa că m-am dus în camera lui Helen ca să dau iama prin dulapul ei. Fiindcă, Dumnezeu mi-e martor, Helen îmi era datoare. În ultimele două săptămâni mă uscase de bani cu pretențiile ei exorbitante pe care le ridicase la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
coada ochiului șirurile cu sticle de vodcă, sclipitoare în lumina argintie care se reflecta în ele. Aproape că le-am și auzit cum mă strigau: „Hei, Claire, aici suntem! Ia-mă pe mine, ia-mă pe mine! Putem să mergem acasă la tine?“. Instinctiv, mi-am îndreptat căruciorul în direcția lor. După care l-am întors în sens opus. Adu-ți aminte de mătușa Julia, mi-am spus cu severitate. Tata avea dreptate. Să zaci în pat beată nu înseamnă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
care a fost extrasă de pe cardul de credit al lui James. După care am plecat înapoi spre casă. Pe drum ne-am oprit la bancă, unde mi-am schimbat lirele sterline în lire irlandeze. Voiam ca imediat ce Anna se întorcea acasă, să-i restitui toți banii pe care i-i datoram. Acum putea măcar să-și plătească dealerul de droguri. Ceea ce însemna că avea să aibă în continuare o pereche bună de rotule. Capitolul nouătc "Capitolul nouă" Când am ajuns acasă, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
întorcea acasă, să-i restitui toți banii pe care i-i datoram. Acum putea măcar să-și plătească dealerul de droguri. Ceea ce însemna că avea să aibă în continuare o pereche bună de rotule. Capitolul nouătc "Capitolul nouă" Când am ajuns acasă, a trebuit să sun la sonerie fiindcă plecasem fără cheie. Mi-a deschis mama. Am venit, i-am spus. Ne-am distrat de minune, nu-i așa, Kate? Mama m-a privit în timp ce căram în bucătărie pungă după pungă. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
părea să absoarbă toate informațiile astea foarte calm. Trebuie să recunosc că eram mândră de ea. S-o lași mai moale cu usturoiul, mi-a zis ea. Și-așa e dificil s-o convingem pe Anna să mai treacă pe-acasă. Nu vrem s-o facem pe mica vampiroaică să creadă c-avem ceva cu ea. —Anna nu e vampiroaică, am râs eu. —De unde știi? m-a întrebat mama. În majoritatea timpului, așa arată. Cu părul ăla al ei și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de pe peretele bucătăriei. A făcut asta în ciuda faptului că limbile ceasului se opriseră la patru fără zece acum vreo mie de ani. Au ajuns, a zis ea. Tata o aducea pe Helen de la facultate în majoritatea serilor, așa că amândoi veneau acasă împreună. Tata făcea chestia asta deși trebuia să se abată cam cu cincisprezece kilometri de la traseul obișnuit. Helen a dat buzna pe ușă. Arăta absolut superb. De fapt, arăta și mai frumoasă decât de obicei. Dacă era posibil așa ceva. Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
i-aș fi numit sclavii lui Helen. Și cu toate că știam că e o prostie să cred că James ar fi putut să-și facă apariția așa, din senin, tot m-am simțit dezamăgită când Helen a spus: — A, am adus acasă un prieten. Tata îi arată unde să-și atârne haina. După care Helen s-a uitat la mine. Hei! a urlat ea. De când îmi porți tu mie hainele? Scote-ți-le în secunda asta. —Iartă-mă, Helen, m-am bâlbâit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-i numesc băieți) îndrăgostiți de ea. Nu trecea zi de la Dumnezeu fără ca telefonul să sune pentru ca la celălalt capăt al firului să se găsească vreun tânăr bâlbâit care să facă investigații privind șansele de a se întâlni cu Helen. Iar acasă exista mereu un șir constant de vizitatori. Invitația la ceai fiindu-le lansată de cele mai multe ori exact atunci când lui Helen tocmai i se stricase casetofonul, când Helen voia să i se văruiască pereții din dormitor sau, ca în cazul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cretin, replica Helen. —E doar timid, îi lua mama apărarea. —E un cretin, o ținea Helen pe-a ei, de data asta cu o voce ridicată. La ocazii de genul Ziua Îndrăgostiților sau ziua de naștere a lui Helen, primeam acasă cel puțin un buchet de trandafiri negri din partea lui. Iar prin poștă ne parveneau felicitări făcute de mână, ilustrate cu imagini grăitoare reprezentând inimi frânte și sânge sau câte-o singură lacrimă roșie. Foarte simbolic. A fost o perioadă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
eu m-am dus să răspund, iar la ușă, așteptând pe trepte, am descoperit o tunsoare care purta un pardesiu lung și negru. Nu eram sigură dacă venise s-o vadă pe Helen sau pe mama, dar mama nu era acasă, așa că am strigat-o pe Helen. —Helen, Jim e la ușă. Helen a coborât pe scări cu o privire nedumerită. —A, bună, Conor, i-a spus ea tânărului mohorât de pe trepte. Apoi s-a întors către mine. —Unde e Jim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să mănâce. Din când în când, se uita la mine și era clar că-i era foarte dificil să-și mențină expresia serioasă. Cu toate că mai bine ar fi murit decât s-o recunoască, mama era încântată. Apoi Anna a venit acasă. A intrat în bucătărie. Era foarte frumoasă, într-un stil cumva etno, cumva eteric. Era plină de eșarfe care atârnau peste tot, avea o fustă croșetată prin care se vedea foarte bine și niște bijuterii foarte colorate. Era limpede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Kate de noapte bună. După asta am plecat. M-am dus la mine în dormitor și m-am pregătit de culcare. Evident, cămașa mea de noapte era furioasă pe mine. Nu i-a picat bine să fie neglijată și lăsată acasă în timp ce eu mă dusesem la supermarket îmbrăcată cu pantalonii și cămașa lui Helen. Mi-am primit o muștruluială pe cinste. Eu am fost prietena ta, mi-a spus ea. Am stat cu tine în vremurile de restriște, mi-a reamintit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu-i așa? Dacă te întorci, a ta e. Deși nu cred că la o emisiune-concurs de mâna a treia ai primi o bucătărie întreagă. Ești norocos dacă primești destui bani ca să-ți plătești biletul de autobuz ca să te întorci acasă. Dar îmi doream să fi fost așa de simplu să-l aduc înapoi pe acel „noi“ care le aparținea lui James și lui Claire. Sau să nu trebuiască să fac altceva decât să dau un anunț în ediția de seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Chestia asta mă făcea întotdeauna să zâmbesc. Arăta ca un tip complet lipsit de simțul umorului. Dar eu știam că situația stătea altfel. Și eram așa de încântată știind că la sfârșitul petrecerii sau întâlnirii bărbatul meu avea să meargă acasă cu mine. Îmi doream ca întotdeauna să fie așa. Văzusem destule femei măritate care deveniseră grase și neatrăgătoare și care vorbeau cu soții lor de parcă aceștia ar fi fost doar niște bărbați buni la toate în casă. Iar asta mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Nu, iubita mea, n-ai fost dezagreabilă. Ai fost foarte haioasă“ și „Nu, draga mea, n-ai fost arogantă. Ne-ai ținut pe toți cu sufletul la gură“ și „O să-ți găsim geanta. Probabil că e pe undeva, la Lisa acasă, pe sub niște haine. O sun acum“ și „Sigur că poți să-i mai privești pe oamenii ăia în ochi. Toată lumea era criță. Nu tu ai fost cea mai beată“. Iar odată, într-o zi absolut îngrozitoare, în cea mai teribilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
așteptau nici camere de filmat, nici vreo mulțime în delir agitând pancarte. În fața secției nu a apărut decât o altă mașină de poliție care a frânat brusc zgâriind bordura. Din ea s-au rostogolit cinci bețivi. James m-a dus acasă. A făcut rost de la un prieten de numele unui avocat și l-a sunat. M-a trezit de dimineață, atunci când eu n-am fost în stare să deschid ochii din cauza sentimentului că ceva foarte rău avea să se întâmple. James

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
legat în lanțuri împreună cu alți oameni. M-am întors și l-am privit cu ochii în lacrimi, gata să-i zic că, dacă necazurile mele i se par așa de amuzante, atunci poate să se ducă dracului și să plece acasă. Însă i-am văzut expresia. Și pur și simplu nu m-am putut abține. M-a pufnit râsul. Avea dreptate. Întreaga situație era așa de ridicolă încât nu exista nici un motiv pentru care să nu râzi. Amândoi ne-am hlizit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
copaci, ploaia căzând pe acoperișul mașinii, zumzăitul motorului. Eram convinsă c-o aud pe Kate plângând după mine. Slab și aproape imposibil de sesizat. Era de nesuportat. Am fost la un pas să întorc mașina și să mă duc înapoi acasă. Dacă Bunul-Simț nu și-ar fi făcut apariția în creierul meu, probabil că exact asta aș fi făcut. —Ești ridicolă, mi-a spus Bunul-Simț. Iar tu e limpede că nu ești mamă, i-am replicat. Nu sunt, a recunoscut Bunul-Simț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Vocea i-a plutit prin aerul jilav până la noi. Eu și Adam am rămas în ușă preț de câteva secunde. Eu nu eram sigură ce să-i spun, iar el n-a zis nimic. —Să te duc cu mașina până acasă? M-am simțit puțin straniu să-l întreb chestia asta. Parcă aș fi fost femeia bogată și mai în vârstă disperată după dragoste și sex care-l cumpără pe tânărul frumos și sărac. — Ar fi grozav, mi-a răspuns Adam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
chiar și așa inocentă cum fusese întâlnirea noastră. Vinovată la gândul c-aveam să pierd timpul la sală, când eu ar fi trebuit să vorbesc cu un avocat și să-mi rezolv problemele financiare și toate celelalte. Cum am ajuns acasă, am alergat sus, pe scări, la Kate. Am fost așa de ușurată să văd că trăia și era bine. Mă simțisem așa de vinovată încât fusesem convinsă că se întâmplase ceva îngrozitor. Am luat-o în brațe și am strâns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
se întâmple ceva lui Kate. Cam pe la jumătatea drumului, am decis că nu eram făcută să duc o viață duplicitară, plină de intrigi și în care îmi neglijam copilul și m-am hotărât să mă întorc și să mă duc acasă. Dar traficul era așa de aglomerat încât, până să apuc să întorc mașina, am început să mă simt vinovată că-l lăsam pe Adam cu ochii în soare. Așa că m-am decis să mă duc la întâlnire, dar să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
că-l lăsam pe Adam cu ochii în soare. Așa că m-am decis să mă duc la întâlnire, dar să-i spun că nu puteam să ne mai vedem - dacă înțelegeți ce vreau să zic - și să mă întorc direct acasă. După care, însă, n-am reușit să găsesc nici un loc de parcare. Aproape c-am fost nevoită să iau un autobuz de unde-am lăsat mașina până la locul în care mă aștepta Adam. Așa că am întârziat foarte mult. Alergam pe drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Dar asta nu era oare problema mea? De ce să-i atribui lui nu știu ce motive ascunse și deloc onorabile, doar pentru că eu aveam așa ceva în minte? Sau nu aveam? Of, Doamne! Nu eram sigură. Cred că ar trebui să te duci acasă, mi-a spus Adam. Nu era rece sau furios, dar îmi dădea senzația că nu voia să-l ating. Sau ceva în genul ăsta. — Nu! am exclamat eu. Doamne-Dumnezeule! Oare aveam să mă hotărăsc odată?! Nu, am spus cu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]