KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1961 1962 1963 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

a prins din urmă înainte să apuc să fac doi metri. Ca să fiu sinceră până la capăt - ceea ce nu e întotdeauna ușor -, exact asta îmi dorisem să se și întâmple. —Claire, a exclamat el pe un ton surprins. Unde te duci? —Acasă, am bolborosit. Speram, cu disperare că Adam nu-și dăduse seama cât de geloasă eram. — Îmi pare rău, a spus el privindu-mă în ochi. Te-au călcat rău de tot pe nervi? — Nu, am protestat eu. Nu, au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
telefonul. —Doamne, Claire, piciorul meu! a urlat tata, ca un câine cu coada prinsă în ușă, când eu m-am repezit să răspund și în goană i-am strivit mai multe metatarsiene. — Alo, am gâfâit în telefon. —Alo. Tăticu’ e acasă? a întrebat împleticit o voce de la celălalt capăt al firului. —Tată, am strigat eu. Taaaaată! Te caută mătușa Julia. Fir-ar al naibii, m-am gândit. Când suna beată, mătușa Julia era imposibil de dezlipit de la telefon. De obicei, suna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
neutralizez atmosfera jenantă și stânjenitoare care părea să se fi instalat dintr-odată. —O, a exclamat el scurt. Tăcerea și uimirea doctorului Keating îngreunau aerul din cameră. E timpul s-o șterg, m-am gândit. Haide, Kate! Și-am plecat acasă. — Cum a fost? a întrebat mama când ne-a deschis ușa. —Bine, am spus. Bine. Kate ia în greutate așa cum trebuie. Asta a zis asistenta. Și tu cum ești? Se pare că sunt într-o condiție excelentă, am zis. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
uitasem complet. M-am decis să-l sun pe James a doua zi, la prima oră. Cina a fost un adevărat eșec și m-a făcut să nu mă mai gândesc o vreme la toate chestiile astea. Helen se întorsese acasă cu tata și cerea să luăm ceva de la McDonald’s. —Nu, Helen, a urlat tata. Nu mâncăm de la McDonald’s decât de Ziua Băncilor 1. —Asta-i o tâmpenie, a urlat Helen la rândul ei. În alte familii, în familiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
o să încerc să evadez... Și uite-așa, Helen i-ar da înainte până când teroriștii ar ceda. Bărbați în toată firea ar începe să se smiorcăie incontrolabil: —E îngrozitoare! Îngrozitoare! Fac tot ce vreți, numai închideți-i gura! Helen ar reveni acasă întreagă, nu numai având la ea toți banii de răscumpărare, dar ar mai aduce încă o sumă de bani și un bilet în care teroriștii și-ar exprima compasiunea pentru familia noastră. În orice caz, într-un final, Helen a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
că eu pusesem la punct întregul plan pentru acea întâlnire. Deși, fir-ar al naibii, nu era deloc cinstit. Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri. Iar Dumnezeu nu poate să conducă o mașină. Dac-aș fi stat acasă, în pat, cu o ciocolată și un număr din Marie Claire, l-aș mai fi întâlnit pe Adam? Răspunsul e obligatoriu să fie nu. Așa, stăteam în cafenea, cu un ochi pe povestea Samanthei și cu celălalt ațintit asupra ușii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
avea dreptul la un an întreg de felații fără nici un fel de întrebări din partea ta. Sigur, unora dintre femei li se pare o chestie foarte utilă, dar... scuze, scuze. În sfârșit, m-am urcat în mașină și am condus până acasă la Adam. Capitolul douăzeci și doitc "Capitolul douăzeci și doi" Am parcat chiar în fața casei lui Adam și, cu capul plin de un amestec de nerăbdare și rușine sordidă, am mers până la intrare. Apoi mi-am adus aminte că lăsasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
dac-o să fie un dezastru total? Poate că trupul meu de după naștere o să i se pară absolut hidos. Poate că mie o să mi se pară că arată hidos fiindcă nu seamănă cu James. Of, Doamne! Ar fi trebuit să rămân acasă. Când te uiți la Coronation Street, nu te confrunți cu atâtea scenarii oribile și atâtea dileme. Înainte s-apuc s-o iau la sănătoasa către ușă, bolborosind că totul a fost o greșeală teribilă, Adam m-a luat cu brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cap tot paharul de vin. —Relaxează-te, mi-a spus el îngrijorat, așezându-se lângă mine la masă și luându-mi mâna într-a lui. N-o să te mușc. A, da, m-am gândit, păi atunci chiar că mă duc acasă. O să mâncăm ceva și-o să vorbim, mi-a explicat el cu blândețe. N-ai de ce să-ți faci griji. Bine atunci, am răspuns eu făcând un efort foarte curajos să mă relaxez. Și ce mâncăm? —Brânză cu mucegai și supă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
puteam să mă concentrez pe nimic cu excepția ta. Erai așa de dulce în hainele alea de sală. A, am exclamat încântată, lipindu-mă și mai tare de el. Pe la unu și jumătate, am spus: — Ar cam trebui să mă duc acasă. A, nu, a zis el înfășurându-și mâinile și picioarele strâns în jurul meu. Nu te las. O să te țin aici înlănțuită. O să fii sclava mea sexuală. —Adam, am oftat. Spui niște lucruri așa de drăguțe! După încă puțin timp, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de altceva mai bun. —Claire, a zis vocea lui James. Deci el era. În sfârșit, reușeam să vorbim. —James, am răspuns. Apoi n-am mai știut ce să spun. Nu eram tocmai familiarizată cu eticheta convorbirilor cu soții fugiți de-acasă. Mai ales că eram destul de sigură că James nu încerca să-mi câștige din nou afecțiunea. Avem nevoie de o carte. O carte în care să ni se explice cum să vorbim la revenirea soților care-au fugit de-acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
acasă. Mai ales că eram destul de sigură că James nu încerca să-mi câștige din nou afecțiunea. Avem nevoie de o carte. O carte în care să ni se explice cum să vorbim la revenirea soților care-au fugit de-acasă. Înțelegeți? Genul de carte în care ți se spune ce cuțit să folosești ca să deschizi o scoică și cum să te adresezi unui episcop, să zicem. (De reținut că o frază de genul „ce inel frumos aveți, Eminență“ este considerată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
scoică și cum să te adresezi unui episcop, să zicem. (De reținut că o frază de genul „ce inel frumos aveți, Eminență“ este considerată destul de politicoasă pentru o primă întâlnire.) De exemplu, dacă prietenul/soțul/iubitul tău a dispărut de-acasă pentru câteva zile după un meci de fotbal deosebit de important și tocmai s-a întors în căminul familial verde la față, neras și terminat, potrivit ar fi să spuneți: Unde pizda mă-tii ai fost în ultimele trei zile, ratatule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
și condițiile. Poți să iei un taxi. Sau, dacă vrei, poți să iei autobuzul și-l rogi pe șofer să te las la intersecția din capătul... —Claire, m-a întrerupt el amuzat. Am mai fost de multe ori la tine acasă. Știu cum să ajung acolo. Sigur că știi, i-am răspuns eu mieroasă. Știam asta. Dar n-am rezistat să nu-mi fructific șansa de a-l trata ca pe un străin. Să-i dau de înțeles că nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Știu că după aceea o să sufăr, dar tot nu mă pot împiedica. Sau poate că nu voiam altceva decât o șansă să-l bat să-i sune apa-n cap. Cine știe? Ce facem atunci? Eu aș veni la tine acasă, dat nu sunt sigur că sunt într-adevăr bine-venit. Aproape că nu-mi venea să cred ce auzeam. Ce tupeu pe capul lui! Ce tupeu total și jegos pe capul lui! Nu avea nici un drept să se simtă bine-venit, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
voiam să le aud. Dar pe care trebuia să le ascult dacă voiam să pricep de ce mă părăsise James. Păi, totul se învârtea în jurul tău, nu-i așa? a zis el. —Cum? În ce fel? l-am întrebat uluită. — Veneam acasă, după o zi îngrozitoare la serviciu. Dar tu nu voiai să discutăm despre asta. Tu începeai să-mi povestești despre ce făcusei tu în ziua aia, îmi spuneai tot felul de istorioare și te așteptai să râd. Dar te întrebam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
devreme, am zis. Probabil că acum e prea târziu să ți se mai ramburseze banii pentru noaptea asta. — Nu contează, a zis el plin de bunătate. Nu se putea altfel. Ce cretin! Eram absolut sarcastică! — Te sun diseară, când ajung acasă, mi-a promis James. —Așa să faci, i-am spus încet. —Salutări lui Kate, a zis el. — Am să-i transmit. Iar noi ne vedem curând. Da, ne vedem curând. Capitolul treizeci și unutc "Capitolul treizeci și unu" — Deci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ăsta. În partea asta a cărții, o voce fără trup continuă și anunță: „Nu, domnul Webster s-a dus la clinica prenatală cu prietena lui, Denise“ sau „Nu, prostuțo, domnul Webster și-a luat o după-amiază liberă ca să se ducă acasă și să și-o tragă cu prietena lui, Denise“ sau ceva similar. Iar eu șoptesc „Mulțumesc. Nu, nu am de lăsat nici un mesaj“, închid telefonul cu mâinile tremurânde și anulez biletele de întorcere la Londra. Totuși, nu s-a întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
grozav să te aud, a zis el. —James, ce faci diseară? l-am întrebat brusc. —Ăăăă, păi, nimic, mi-a răspuns el. Îmi plăcea să cred că era nițel șocat de tonul meu urgent. —Bine, am zis eu. Să fii acasă pe la ora opt. Trebuie să vorbesc cu tine. —Ăăăă, despre ce? m-a întrebat el părând puțin îngrijorat. O să vezi tu, i-am răspuns mieros. Nu, nu, spune-mi acum, a zis el și mai îngrijorat. Nu, James, așteaptă până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mai mult decât ar fi fost cazul atunci când mi-a trecut tava cu mâncare, oferindu-mă, cu delicatețe, să-i deschid cutiuța de lapte atunci când am văzut că nu reușea, cedându-i bomboana mea de mentă ca să i-o ducă acasă fiică-sii, cu toate că el își mâncase bomboana lui - chestii din astea. Omul de afaceri s-a dovedit a fi o persoană încântătoare. Am discutat despre cartea pe care o citea. I-am mai recomandat vreo câțiva scriitori. Și, până când am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
trebuit să fiu acolo. Chiar trebuie să am confruntarea asta? m-am întrebat înnebunită. Poate că greșesc. Poate că James mă iubește cu-adevărat așa cum sunt. Poate că ar trebui să mă întorc din drum și să mă duc înapoi acasă și să-mi închipui că totul e în regulă. Am rămas în fața intrării blocului. Mi-am lipit obrajii în flăcări de sticla rece. Acum nu mai eram chiar așa de furioasă. Nu mai eram furioasă deloc. Îmi era frică și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am început să pipăi prin geantă în căutarea legăturii de chei. Mi-a luat o veșnicie până când am reușit să bag cheia în broască. Mirosul evocator și familiar al holului de la intrare m-a lovit direct în stomac. Mirosea a acasă. M-am străduit din răsputeri să-l ignor - nu era momentul să devin sentimentală. Liftul m-a dus până la etajul doi. Împotriva propriei voințe, am parcurs culoarul până am ajuns în fața ușii mele. Când am auzit din apartament zgomotul televizorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
sentimentală. Liftul m-a dus până la etajul doi. Împotriva propriei voințe, am parcurs culoarul până am ajuns în fața ușii mele. Când am auzit din apartament zgomotul televizorului, inima mi s-a strâns și mai tare. Asta însemna că James era acasă. Acum chiar că nu mai aveam nici o cale de întoarcere. Mi-am descuiat singură ușa și, chinuindu-mă să dau senzația de nonșalanță, am pășit în sufragerie. Când m-a văzut, James aproape că și-a dat duhul din cauza șocului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
anunțat cu un râs scurt. —Ba da, a insistat. N-o să reziști fără mine. Mă tem că James a greșit spunându-mi chestia asta. —Unde te duci? m-a întrebat el înfuriat când m-a văzut că-mi iau geanta. —Acasă, i-am răspuns simplu. Dacă plecam atunci, puteam să prind ultimul avion spre Dublin. Nu poți să pleci, mi-a declarat el ridicându-se în picioare. — Fii atent la mine, i-am spus. Și am făcut încă una din piruetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mașini de închiriat. În sfârșit, am ajuns la intrarea unde ploua cu găleata. În noaptea umedă nu aștepta decât un singur taxi. Șoferul citea un ziar. Arăta de parc-ar fi stat acolo de mai multe zile. M-a dus acasă într-o tăcere neașteptată. Singurele sunete au fost fâșâitul ștergătoarelor de parbriz și ploaia care bubuia pe acoperișul mașinii. Am trecut prin suburbiile adormite și, într-un final, taxiul m-a depus în fața casei. Care era cufundată în întuneric. I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]