491,562 matches
-
lor de cumpărare au crescut de-a lungul secolului al XX-lea și de-a lungul anilor 2000, dar într-o manieră inegală, care a accentuat inegalitățile economice între gospodării. În medie, salariile persoanelor ce lucrau în sectorul privat cu normă întreagă au atins în 2007 brut, sau net pe lună, față de brut, adică net lunar pentru bugetari. Veniturile provenite din proprietatea mobiliară sau imobiliară nu reprezentau decât 9% din venitul primar brut al gospodăriilor, dar această parte este deosebit de variabilă
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
deosebit de variabilă de la o gospodărie la alta. În 2007, 7,2% din francezi dispuneau de un venit cu 50% mai mic decât venitul median (pragul de sărăcie definit în Franța), deși jumătate din ei erau angajați, adesea, cu jumătate de normă și pe baza (SMIC). SMIC privește de persoane în iulie 2008 și era echivalent cu brut pe oră în 2012). De la 200 la de persoane nu aveau, în 2009, un domiciliu fix, în principal, în Paris și în marile orașe
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Internet de la acea dată stipula că „informația pe paginile-web oficiale ale autorităților administrației publice va fi publicată, în mod obligatoriu, în limba moldovenească și în limba rusă, în conformitate cu legislația în vigoare privind funcționarea limbilor”. Unele situri web s-au conformat normei, deși există în continuare situri web care folosesc denumirea de „limbă română” sau abrevieri ale acesteia. Printre siturile web care folosesc în continuare denumirea de „limba română” se numără Ministerul Administrației Publice Locale, Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare, Agenția
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
moldovenesc popular decât de standardul literar folosit de cele două țări România și Moldova. Principala diferență de ortografie între cele două variante (folosirea literelor â și î) a fost abolită prin publicarea „"Dicționarului ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” (elaborat de Academia de Științe a Moldovei și recomandat spre editare în urma ședinței din 15 noiembrie 2000). Înainte, în timp ce în româna standard erau folosite ambele glife, cu reguli clare de folosire (a se vedea â și î), în
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
scrierea cu "î din i" și "sînt"). Decizia de a reforma ortografia pentru a include și caracterul „â” a fost luată de Academia Română în 1993. Cu toate acestea în noua ediție a „"Dicționarului ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” se aplică Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993 privind la revenirea la „â” și „sunt” în ortografia limbii române. „"Dicționarul ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” este elaborat pe baza „"Dicționarului
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” se aplică Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993 privind la revenirea la „â” și „sunt” în ortografia limbii române. „"Dicționarul ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” este elaborat pe baza „"Dicționarului ortografic cu elemente de ortoepie și morfologie"”, apărut la Chișinău în anul 1990, care, la rândul lui, a fost pregătit după „"Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române"”, publicat la Editura Academiei Române
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
proletcultism a Uniunii Sovietice, care cerea anularea realizărilor progresive ale societății civile. Acest fapt a afectat și idiomul moldovenesc care trebuia să funcționeze ca o limbă independentă față de limba română, politică al cărui principal susținător era lingvistul Leonid Madan. Noile norme fonetice și gramaticale, precum și neologismele introduse nu s-au bucurat de succes și au fost eliminate în 1932, fapt urmat de adoptarea normei literare a limbii române cu alfabet latin. Acest "status quo" nu a durat decât până la apariția teroriei
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
ca o limbă independentă față de limba română, politică al cărui principal susținător era lingvistul Leonid Madan. Noile norme fonetice și gramaticale, precum și neologismele introduse nu s-au bucurat de succes și au fost eliminate în 1932, fapt urmat de adoptarea normei literare a limbii române cu alfabet latin. Acest "status quo" nu a durat decât până la apariția teroriei staliniste în 1938, a cărei victime au fost „românizatorii”, alături de milioane de alți „dușmani ai poporului”. Limba standard a fost din nou scrisă
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
durat decât până la apariția teroriei staliniste în 1938, a cărei victime au fost „românizatorii”, alături de milioane de alți „dușmani ai poporului”. Limba standard a fost din nou scrisă cu caractere chirilice și îmbogățită cu cuvinte de sorginte rusă, după o normă construită de I. C. Ciobanu. În iunie 1940, după 22 de ani de la unirea din 1918, Uniunea Sovietică reocupa Basarabia și ocupa Bucovina de Nord și ținutul Herța. Un an mai târziu, România a atacat URSS-ul, ca parte a Operațiunii
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
În URSS însă, numele făcea referire la regimul de ocupație româno-german asupra teritoriului dintre Nistru și Bug (cu centrul la Odessa) din perioada 1941-1944, motiv pentru care termenul este evitat în zilele noastre. Cu toate acestea, termenul „Nistrenia” se conformează normei lingvistice românești. În vara lui 2004, milițiile separatiste au început să închidă școlile din Transnistria în care se preda limba română cu alfabet latin, iar părinții și elevii care s-au opus au fost arestați. O parte din elevii care
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
fără constituție duc lipsă de limbă oficială.) Limba oficială este limba prevăzută pentru oficiile și instituțiile statului, atât ele între ele, cât și în comunicația cu cetățenii. Limba oficială trebuie folosită de ex. la formularea documentelor administrative, a legilor și normelor, la procese (pentru cereri, dezbateri, protocoale), informarea cetățenilor, relațiile poliției cu cetățenii și multe altele. Aproximativ o jumătate din țările lumii își definesc o limbă oficială. Unele au o singură limbă oficială, ca de ex. Franța. Altele ca Belgia, Finlanda
Limbă oficială () [Corola-website/Science/296701_a_298030]
-
Dreptul roman este sistemul de legi ale Republicii Romane, Imperiului Roman și Imperiului Roman de Răsărit. Normele dreptului roman au reglementat condiția juridică a persoanei, relațiile personale patrimoniale, precum și activitatea de soluționare a litigiilor dintre persoane. Acest sistem de drept a avut o evoluție milenară care a început anterior Republicii Romane și s-a încheiat la moartea
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
este arta binelui și a echității"). Aceste trei definiții reflectă confuzia dintre drept, pe de o parte, și morală și religie pe de altă parte. Inițial, ca și egiptenii, babilonienii sau indienii, romanii nu au făcut o distincție clară între normele juridice, religioase și morale. Definiția dată în Institutele lui Justinian combină elementul religios cu cel uman, legat de drept și morală, iar Ulpian aduce în discuție două principii morale (a trăi în mod onest și a nu vătăma pe nimeni
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
drept (a da fiecăruia ce i se cuvine). În definiția dată de Celsus, cuvântul echitate are dublu sens, moral și juridic. Dreptul roman a evoluat în relație și în același timp cu viața socială, economică și politică a statului roman. Normele juridice au reflectat fidel natura relațiilor economice, ponderea diferitelor categorii sociale în viața politică, precum și modul de organizare a statului. În zona Romei de mai târziu locuia în secolul al VII-lea î.e.n. o populație eterogenă din punct de vedere
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
considerate corecte, de urmat și de predat numai cuvintele din dicționarele Academiei și regulile fixate de gramaticile acesteia și ale adepților ei. Încă din secolul al XIX-lea, începând cu afirmarea romantismului, literatura s-a eliberat tot mai mult de normele lingvistice clasice, prezentând un spectru foarte larg și variat al folosirii limbii. Normele sunt în general respectate în varianta vorbită și mai ales cea scrisă a registrului de limbă curent, și cu atât mai mult în registrul elevat. Limbajul mediei
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
regulile fixate de gramaticile acesteia și ale adepților ei. Încă din secolul al XIX-lea, începând cu afirmarea romantismului, literatura s-a eliberat tot mai mult de normele lingvistice clasice, prezentând un spectru foarte larg și variat al folosirii limbii. Normele sunt în general respectate în varianta vorbită și mai ales cea scrisă a registrului de limbă curent, și cu atât mai mult în registrul elevat. Limbajul mediei este influențat de limba vorbită de majoritatea populației, mai ales de lexicul registrului
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
de la Villers-Cotterêts (1539). Secolele XVII (cel al clasicismului) și XVIII (Epoca Luminilor) sunt perioada francezei clasice și de trecere la franceza modernă. În secolul al XVII-lea, limba literară este standardizată în contextul mai general al autoritarismului ce caracterizează regimul, normele impunând un lexic „purificat”, relativ sărac, dar o structură gramaticală fixată în mod rațional, iar în secolul al XVIII-lea și lexicul ajunge să țină pasul cu necesitățile limbajelor de specialitate. Este perioada în care, datorită prestigiului culturii pe care
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
mai puțin fidel decât cum este redată cea a limbii române, de exemplu. Acest fapt are drept cauze îndelungata evoluție istorică a scrierii acestei limbi, în care s-au combinat contactele dintre culturi diferite, schimbările fonetice ale limbii, progresele tehnice, normele sociale și factori de putere politică. În secolul al XVI-lea, când au apărut primele încercări de regularizare a scrierii, au apărut și două tendințe: pe de o parte cea de a apropia grafia de pronunțare, pe de altă parte
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
măsuri semnificative de sistematizare (adaptarea străzilor la circulația trăsurilor și pavarea lor, amenajarea de piețe, canalizarea apelor uzate și a pârâului Cuiejdi, modernizarea centrului orașului și instituirea iluminatului public, amenajarea unor bulevarde, scuaruri, grădini și parcuri), controlul riguros al construcțiilor, norme de construcție și planuri urbanistice, extindere și modernizare, construcție de monumente. La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința plășii Piatra-Muntele și a județului Neamț și avea 17.391 de locuitori, aproximativ jumătate fiind de confesiune iudaică, iar cartierele
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
40% pot să scrie în limba lor. Galiciana este des considerată ca și un dialect al portughezei. De fapt, din punctul de vedere strict lingvistic, galiciană, portugheză și braziliană sunt trei codialecte. Astăzi sunt două tendințe în Galicia în domeniul normei ortografice: cea care urmează ortografia spaniolă (oficială) și cea istorică, comună cu altele variante de portugheză (sau galiciană-portugheză).Cunoașterea limbii galiciene, dupa mulți ani de declin datorită presiunii și persecuțiilor spaniole, este iar în creștere datorită politicilor favorabile și a
Galicia () [Corola-website/Science/296746_a_298075]
-
face prin acordarea ""Certificatului de conformitate"" și a ""Certificatului de capabilitate"". Certificatul de conformitate este un document eliberat conform regulilor unui sistem de certificare prin care se confirmă că produsul, procesul sau serviciul certificat este conform standardelor ISO sau conform normelor Comunității Economice Europene (EN). Certificatul de capabilitate este un document eliberat de experții ASRO (Asociația Română pentru Standardizare) care atestă că producătorul are condiții organizatorice, dotare cu mijloace de producție și personal pentru a reproduce în serie produsele care au
Sistem de management al calității () [Corola-website/Science/317014_a_318343]
-
decât "sui". Totodată, "iki" pare că avea o conotație ceva mai sensuală decât "sui". Era deseori folosit pentru descrierea unei femei, în special a unei artiste profesioniste, care știa exact de cât erotism putea să dea dovadă fără să încalce normele de bun gust. Deseori prescurtat în "aware", este un ideal estetic cultivat în era Heian. La centrul său stă o apreciere adâncă, empatică a frumuseții efemere manifestată în natură și în viața oamenilor, ea fiind astfel colorat cu un ton
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
Statuia faraonului, aflată într-un loc central are dimensiuni remarcabile, peste 20 m înălțime. Multe sculpturi ale Egiptului antic sunt conservate la "Muzeul Egiptean din Cairo". Spre deosebire de cea egipteană și babiloniană, sculptura greacă nu mai este hieratică, sau supusă unor norme rigide, ci căuta idealul, frumusețea din natură. Arta atinge apogeul în perioada lui Phidias, Lysippos, Praxiteles, Scopas. grecești poate fi divizată în mai multe perioade: Sculptura greacă clasică a avut o perioadă de evoluție relativ scurtă (circa trei secole), dar
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
au dat o formă nouă. Așa s-au pus bazele arhitecturii din zilele noastre. Perioada aceasta este de multe ori consacrată drept "modernă timpurie". Mișcarea umanistă și avântul economic din nordul Italiei la sfârșitul secolului al XIV-lea au înlăturat normele ideologice, morale și culturale medievale, au revigorat interesul pentru cultura greco-romană și au promovat libertatea spiritului și personalității umane. Arhitectura acestei perioade cunoaște o rapidă înflorire, beneficiind și de influența modelelor antice și de sprijinul științelor exacte și tehnicii aflate
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Elaborat în continuare de Pierre Le Pautre și Juste-Aurele Meissonier, stilul a culminat cu interioarele din Petit Château din Chantilly (c. 1722) și Hôtel de Soubise din Paris (c. 1732), unde accentele pe linia curbă, care erau la modă, depășesc normele, în timp ce împărțirile arhitecturale ale interiorului erau umbrite de sculpturi, picturi, mobilă și porțelanuri. Printre cele mai celebre monumente baroce, se pot menționa: Acest stil evoluează în perioada 1650 - 1790.Caracteristicilor barocului le sunt conferite mai multă grație și sensibilitate. Detaliile
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]