50,381 matches
-
Prusiei (1825-1889), și cei doi fii ai lor: Ludovic (viitorul rege Ludovic al II-lea al Bavariei) și Otto (viitorul rege Otto I al Bavariei). Tinerii prinți și-au petrecut aici mulți ani din adolescența lor. Regele și regina au locuit în clădirea principală, iar băieții în anexă. Regele Maximilian a murit în 1864 și fiul său Ludovic i-a succedat la tron, mutându-se în camera tatălui său din castel. Deoarece Ludovic nu s-a căsătorit niciodată, mama lui, Maria
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
iar băieții în anexă. Regele Maximilian a murit în 1864 și fiul său Ludovic i-a succedat la tron, mutându-se în camera tatălui său din castel. Deoarece Ludovic nu s-a căsătorit niciodată, mama lui, Maria, a putut să locuiască în continuare la etajul ei. Regele Ludovic s-a bucurat de viața de la Hohenschwangau, mai ales după 1869 când clădirea castelului său, Neuschwanstein, a început să fie construită la mică distanță de casa lui părintească. După moartea lui Ludovic în
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
a început să fie construită la mică distanță de casa lui părintească. După moartea lui Ludovic în 1886, Regina Maria a fost singura locuitoare a castelului până la moartea ei, petrecută în 1889. Cumnatul ei, prințul regent Luitpold al Bavariei, a locuit la etajul 3 al clădirii principale. El a fost responsabil pentru electrificarea castelului în 1905 și instalarea unui ascensor electric. Luitpold a murit în 1912, iar palatul a fost deschis ca muzeu în cursul anului următor. În timpul Primului Război Mondial și al
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
1912, iar palatul a fost deschis ca muzeu în cursul anului următor. În timpul Primului Război Mondial și al celui de-Al Doilea Război Mondial castelul nu a suferit nicio pagubă. În 1923 Landtagul Bavariei a recunoscut dreptul fostei familii regale de a locui în castel. În perioada 1933-1939 Prințul de coroană Rupert (Rupprecht) al Bavariei și familia sal a folosit castelul ca reședință de vară, el continuând să fie o reședință preferată a succesorilor săi. În mai 1941, Prințul Adalbert de Bavaria a
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
vară, el continuând să fie o reședință preferată a succesorilor săi. În mai 1941, Prințul Adalbert de Bavaria a fost înlăturat din armată prin decretul "Prinzenerlass" al lui Hitler și s-a retras la castelul de familie Hohenschwangau, unde a locuit în tot restul războiului. Proprietarul actual al castelului este « Wittelsbacher Ausgleichsfonds » (Fondurile de compensare ale Casei de Wittelsbach). Amenajarea interioară a fost conservată. În dimineața zilei de 6 noiembrie 2005, a avut loc o spargere la castel. Niște necunoscuți au
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
împreună pe calea păcii. La Hastinapur, Krishna a fost cazat în casa ministrului , o ființa religioasă și un devot al lui Krishna. s-a simțit insultat atunci cand Krishna i-a refuzat invitația de a cina la el și de a locui în palatul regal. Hotărât să pună capăt misiunii de pace, Duryodhana complotează să îl aresteze pe Krishna. La prezentarea oficială a propunerii de pace făcută de Krishna la curtea din Hastinapur, propunerile de pace au fost ignorate și Duryodhana a
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
Lacul Floreasca. a fost proiectat în perioada 1961-1963, pe locul unde se afla „groapa Floreasca”. În anul 1960, în parc a fost construit Patinoarul Floreasca. „Groapa Floreasca” era o mahala a Bucureștiului interbelic, mizeră, parțial electrificată, plină de gunoaie și locuită de mulți borfași. În 1953, în România s-a organizat cel de al IV-lea Festival mondial al tineretului, București (25 iulie - 14 august 1953). Multe din manifestări urmau să aibă loc la Sala Floresca, aflată peste drum de Groapa
Parcul Floreasca () [Corola-website/Science/327183_a_328512]
-
liceu, Eugen Cucoaneș. Cei doi se cunoscuseră în primele clase de liceu, dar nu se împrieteniseră niciodată. Cucoaneș absolvise Politehnica și devenise inginer, obținând apoi un post bine retribuit într-un oraș din Ardeal. El fusese transferat la București și locuia cu chirie într-un apartament de pe strada Lucaci. Deși nu se văzuseră de 5-6 ani, naratorul îl găsește pe Cucoaneș schimbat în mod neobișnuit față de cum îl cunoscuse. Inginerul îi mărturisește că era neliniștit pentru că în ultima săptămână crescuse în
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Marea Neagră și înotând. Soarta sa rămâne necunoscută. În februarie 1941 Mircea Eliade a fost numit în postul de consilier cultural la Legația Română de la Lisabona, părăsind astfel Anglia, ca urmare a ruperii relațiilor diplomatice între România și Marea Britanie. Scriitorul a locuit în această perioadă la Lisabona, dar în vara anului 1941 a închiriat casa de vacanță a avocatului Costa Pinto de la Cascais, un fost sat pitoresc de pescari de lângă Estoril transformat într-o stațiune luxoasă la Oceanul Atlantic. Frumusețea stațiunii și clima
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
să rămână în Portugalia până la sfârșitul războiului. În preajma Crăciunului din anul 1944, el a vândut o mare parte din biblioteca personală și s-a mutat, împreună cu fiica sa vitregă Giza (Adalgiza) și cu bătrâna servitoare Măria, din metropola Lisabona (unde locuise într-un apartament spațios situat pe avenida Elias Garcia nr. 147, la etajul III, în apropierea parcului Gulbenkian) în pitoreasca stațiune Cascais. Scriitorul a închiriat pentru șase luni o casă veche, dar încă solidă, ce aparținea unei familii de moșieri
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
căutarea unei persoane. Atât Andrei, cât și colonelul, își dau seama că ea minte deoarece nu reușea să facă deosebire între un pescăruș și un călifar și afirmase că Andrei fusese rănit la picior și nu la plămân. Cei doi locuiesc câteva zile în cabana de pe plajă, plimbându-se pe malul mării unde se întâlnesc uneori cu colonelul Filip. În seara de Crăciun, colonelul îi invită pe Andrei și Ioana la cârciuma din sat. El le mărturisește că în viața sa
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
a câștigat din anul 1471 privilegiul ca pe timp de război să-și păstreze o treime din trupele furnizate armatei, pentru apărarea localității. Ca în majoritatea satelor săsești din Transilvania, astăzi mai sunt în sat doar câțiva bătrâni sași care locuiesc lângă azilul vecin cu biserica. Biserica a fost supusă vandalizărilor și furturilor repetate. Pe fațada de la intrare stă mărturie vremurilor războinice inscripția: ""Ein feste Burg ist unser Gott"". "Biserica Evanghelică-Lutherană" este un valoros monument gotic, construit în jurul anului 1380, sub
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
acest fel se poate observa că intrarea la cel de al doilea etaj al turnului este apropiată foarte mult de nivelul solului, odinioară accesul fiind posibil doar prin intermediul unei scări mobile. La nivelul al treilea se aflau inițial spațiile pentru locuit. Deasupra lor erau meterezele. În plus față de turnul - poartă, mai existau două turnuri, unul în partea sudică, astăzi dispărut, și unul nord - estic care există și astăzi. Turnul sudic a fost demolat la începutul secolului al XIX-lea, moment în
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
Beatrix (1938). Celelalte fiice cu Juliana sunt: Irene (1939), Margriet (1943) și Christina (1947). El a avut și două fiice nelegitime. Prima este Alicia von Bielefeld (n. 21 iunie 1952), a cărei mamă nu a fost identificată. Arhitect peisagist, ea locuiește în Statele Unite. A șasea fiică a Prințului Bernhard, Alexia Grinda (aka Alexia Lejeune sau Alexia Grinda-Lejeune, născută la Paris, la 10 iulie 1967), este copilul lui cu modelul francez Hélène Grinda. Deși zvonurile despre acești doi copii erau deja răspândite
Bernhard de Lippe-Biesterfeld () [Corola-website/Science/327224_a_328553]
-
tânăr care are în comun cu ofițerul pasiunea pentru "„cultul lumilor nobile, al universurilor ideale”". Locotenentul își pune întrebări cu privire la propria existență, în adâncurile ființei lui producându-se o ruptură metafizică. Viața sa și a celor doi studenți cu care locuia într-o casă de pe strada Preoteselor a devenit un ritual, în care fiecare avea un rol prestabilit, iar salonul lui s-a transformat într-un sanctuar, "„loc rezervat meditațiilor și ceremoniilor”". Deschiderea celei de-a doua sticle de vin de către
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
de către Paula Chirilă, iar în trecut a fost prezentată de artista Mirela Boureanu Vaida. Aceasta este asemănătoare cu emisiunea Nora pentru mama, transmisă pe Kanal D. Un grup de oameni (fete și băieți, cu sau fără mamele acestora) trebuie să locuiască într-o casă special construită. Aceștia sunt izolați de restul lumii și nu au acces afară. Concurenții sunt supravegheați non-stop de către camerele de supravegheat. Aceștia sunt nevoiți să poarte microfoane cât timp se află în casa respectivă. Fiecare ediție durează
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]
-
se căsători. În fiecare sezon, un numar de fete și de băieți însoțiți sau nu de mamele lor, intrau în "Casă " pentru a-și găsi jumătatea. Casă Mireasă pentru fiul meu este împărțită în două case: Casă băieților (locul unde locuiesc băieții) și Casa fetelor și a mamelor (locul unde locuiesc fetele și mamele băieților). În primele săptămâni fetele și mamele nu au voie să intre în Casa băieților, iar băieții în Casa fetelor și a mamelor, excepție fac doar Fiul
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]
-
de băieți însoțiți sau nu de mamele lor, intrau în "Casă " pentru a-și găsi jumătatea. Casă Mireasă pentru fiul meu este împărțită în două case: Casă băieților (locul unde locuiesc băieții) și Casa fetelor și a mamelor (locul unde locuiesc fetele și mamele băieților). În primele săptămâni fetele și mamele nu au voie să intre în Casa băieților, iar băieții în Casa fetelor și a mamelor, excepție fac doar Fiul și Mireasă săptămânii. La finalul săptămânii, sâmbătă, are loc "Gală
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]
-
în englezi, saxoni și iuți - popoarele din Angeln, Saxonia și din Iutlanda - provine de la "Historia ecclesiastica gentis Anglorum", o istorie latină din secolul al VIII-lea scrisă de Venerable Bede despre creștinismul din Regatul Angliei. Un număr mic de anglo-saxoni locuiau în Britannia, chiar și înaintea plecării romanilor. După ce aceștia au plecat, britanii rămași se pare că au angajat mai mulți mercenari anglo-saxoni ca răspuns la amenințarea pe care o reprezentau picții din nordul Scoției, în prima jumătate a secolului V.
Invazia anglo-saxonă a Britaniei () [Corola-website/Science/327260_a_328589]
-
Abdera (, la Strabo; , la Ptolemeu; , la Ephorus, după Stephanos din Bizanț) a fost un oraș antic situat pe coasta meridională a Spaniei, între Malaca (în prezent Málaga) și Carthago Nova (în prezent Cartagena), într-o regiune locuită de către Bastuli. A fost înființat de către cartaginezi ca port comercial și - după o perioadă de declin - a devenit, sub romani, unul dintre orașele cele mai importante din provincia Hispania Baetica. Orașul antic era situat pe o colină în apropierea localității
Abdera, Spania () [Corola-website/Science/327287_a_328616]
-
RTK are statut de observator în cadrul UER și a ticipat la Eurovision Young Dancers. Potrivit ziarului Koha Ditore din Kosovo, pentru o posibilă participare interpretul ar urma să fie ales printr-o selecție națională numită Akordet e Kosovës . Oamenii care locuiesc în Kosovo sunt foarte încântați de ideea participării la concurs. Libanul nu a participat la Eurovision Song Contest. Radiotelevisiunea națională, Télé Liban, a avut drepturi depline pentru a face debutul țării, la Concursul Muzical Eurovision 2005, cu piesa "Quand tout
Țările care nu au reușit să debuteze în concursul muzical Eurovision () [Corola-website/Science/327293_a_328622]
-
expulzare, ședința tribunalului de apel având loc la data de 16 octombrie 1935. În ianuarie 1936 tribunalul de apel a acceptat decizia primului tribunal, Cumpănaș fiind expulzată la Timișoara, România, în același an. Nedorind să atragă atenția asupra sa, a locuit acolo până la moartea sa în 1947, moarte care s-a datorat unei boli de ficat. Renumită ca „Femeia în roșu”, Cumpănaș a devenit un fel de celebritate în SUA după moartea lui Dillinger. Povestea ei a fost integrată într-o
Ana Cumpănaș () [Corola-website/Science/327290_a_328619]
-
ani. Un număr de familii arabe locale și-au apărat vecinii evrei și i-au ajutat să fugă din oraș. Și în așezarea evreiască vecină Migdal Eder evreii au fugit, după ce au fost avertizat de prieteni musulmani. Familia Ezra care locuia la Hebron a fost salvată, fiind ascunsă de prieteni arabi. Comunitatea evreiască din Gaza, mică, dar având un lung trecut, s-a refugiat într-un hotel, pentru a se apăra de mulțimea mânioasă și a fost salvată în cele din
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
Panonia împreună cu triburile maghiare și pe care Anonymus le definește (greșit) ca fiind cumani. Deși această teorie ar reprezenta o explicație logică și bine documentată în ceea ce privește regiunile Csallóköz, Mezőföld, Bodrogköz, etc., pentru alte regiuni din Ungaria (și din Slovaciade azi) locuite de paloți (Hont, Gömör, Nógrád, Borsod) nu s-a demonstrat prezența elementului kavar (în schimb s-au găsit dovezi la prezența istorică a kavarilor în multe regiuni sudice ale Ungariei, unde nu trăiesc paloți). 2. Paloții ar fi descendenți ai
Paloți () [Corola-website/Science/327333_a_328662]
-
documentate și argumentate din punct de vedere științifică: de exemplu în retorica naționalistă slovacă paloții sunt amintiți adeseori ca fiind de fapt slovaci maghiarizați (teorie susținută mai mult de unii politicieni naționaliști și mai puțin de istoriografia oficială slovacă). Paloții locuiesc într-o regiune relativ mare, în nordul Ungariei și în sudul Slovaciei, mai ales în Munții Bükk, în Depresiunea Nógrád, în văile și micile depresiuni ai Munții Mátra și în valea râului Ipoly. Această regiune este amintită în folcloristică și
Paloți () [Corola-website/Science/327333_a_328662]