50,549 matches
-
mai mult." Curând, balanța puterii din Campania longobardă începea să se încline de partea normanzilor: "Pentru că normanzii niciodată nu au dorit ca vreunul dintre longobarzi să obțină o victorie decisivă, dacă aceasta ar fi fost spre dezavantajul lor. Iar acum, sprijinind când pe unul, când pe altul, ei împiedicau ca vreunul dintre longobarzi să fie complet zdrobit." Noile întăriri normande ajunse în zonă, precum și neînțelegerile dintre localnici au făcut ca poziția lui Rainulf să să se întârească în sudul Italiei. Limba
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
O piatră de mormânt amintește de arhiducele Eugen de Austria, comandant (Oberbefehlshaber) al Armatei Austro-Ungare în Primul Război Mondial, membru, de asemenea, al Ordinului teutonic. Amvonul aurit este o lucrare a lui Nikolaus Moll, ce datează de pe la 1724. Amvonul este sprijinit de personificări ale celor trei virtuți teologice: credința (un înger cu o cruce), dragostea (un îngerul care-și arată inima), nădejdea (înger cu o ancoră). Frescele de pe plafon sunt pictate de Cosmas Damian Asam, iar stucatura a fost realizată de
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
clar de curentul romantic, urmărind tehnică lui Richard Strauss, si a ilustrului compozitor Chopin. Începând cu 1914, s-a predat influenței impresionismului, devenind unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai modernismului. Szymanowski a dobândit un stil muzical propriu, foarte liric, sprijinit pe o orchestrație bogată și inovatoare. Timpul petrecut în Zakopane i-a influențat creația muzicală, introducând în muzică să motive folclorice poloneze, inclusiv din zonele Podhale și Kurpie.
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
iar războiul împotriva sarazinilor din Africa declarat. Restul carierei lui Iordan nu a fost remarcabil prin ceva deosebit, iar el a murit în noiembrie 1090 sau 1091 la Piperna (în apropiere de Terracina), fiind înmormântat la mănăstirea pe care o sprijinise atât de mult, Montecassino, lăsând în urma sa un fiu, Richard, care i-a succedat la conducerea Capuei. Ceilalți doi fii, Robert și Iordan, vor ajunge și ei, pe rând, pe tronul din Capua.
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
politici ai Partidului Muncitoresc Polonez erau veteranii mișcării Armia Krajowa împreună cu Partidul Popular Polonez ("Polskie Stronnictwo Ludowe"; PSL) al lui Mikołajczyk și veteranii Armatei poloneze care au luptat pe frontul di Vest. Dar în același timp, partidele cu orientare sovietică, sprijinite de Armata Roșie (Grupul de Forțe de Nord aveau să rămână definitiv în Polonia) și controlând forțele de securitate, dețineau cea mai mare parte a puterii, în special în cadrul Partidului Muncitoresc Polonez ("Polska Partia Robotnicza"; PPR) sub conducerea lui Władysław
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
următorii doi ani, comuniștii și-au monopolizat puterea politică în Polonia. Partidul Socialist Polonez ("Polska Partia Socjalistyczna", PPS - condus într-un timp de Piłsudski) s-a divizat în această perioadă datorită implicării staliniștilor de a-și elimina opoziția. Politicienii comuniști sprijineau o facțiune a PPS-ului condusă de Józef Cyrankiewicz, care l-a vizitat personal pe Stalin în idea de a fuziona partidele, pentru a-și asigura poziția pe viitor. În 1948, comuniștii și facțiunea lui Cyrankiewicz au fuzionat și s-
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
consilierii” sovietici care au fost puși în fiecare ramură a guvernului ca o garanție a politicii pro-sovietice a statului. Cel mai important dintre aceștia era Konstantin Rokossovsky (în ), Ministrul Apărării din 1949 până în 1956, fost Mareșal al Foțtelor Armate Sovietice, sprijinit de o mulțime de comisari ruși bine instruiți care controlau securitatea statului polonez. Poliția secretă de tip sovietic, "Urząd Bezpieczeństwa" (UB) număra până în 1953 aproape 32 000 de agenți. Exista câte un agent UB pentru fiecare 800 de polonezi; în
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Civitate, unde s-a aflat la comanda aripii drepte împotriva longobarzilor din armata papală. El s-a angajat primul în luptă și a distrus contingentul longobard, urmărindu-i pe adversari pe o lungă distanță, înainte de a se întoarce pentru a sprijini pe Umfredo și pe Robert Guiscard din dinastia Hauteville, întorcând soarta bătăliei în favoarea normanzilor. Richard s-a aflat în mod constant în căutarea lărgirii posesiunilor sale prin războaiele împotriva vecinilor săi longobarzi, Pandulf al VI-lea de Capua și Gisulf
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
Conversano. În 1121, contele Roger al II-lea de Sicilia a invadat Basilicata pentru a anexa comitatul de Montescaglioso, care fusese anterior deținut de sora sa Emma, în baza dreptului soțului său decedat, Rudolf Macabeu. În aprilie, Tancred l-a sprijinit pe ducele Guillaume al II-lea de Apulia și pe principele Boemund al II-lea de Taranto și Antiohia în acțiunea de cucerire a castelului Basento, din cadrul comitatului de Montescaglioso asupra căruia Roger avea pretenții. Cu sprijinul papei Calixt al
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
Este o introducere la "Cartea considerațiilor asupra istoriei arabilor, perșilor și berberilor" . Oferă o viziune modernă pentru epoca sa, obiectul istoriei fiind să instruiască asupra stării sociale a omului, asupra civilizațiilor lumii. Este de opinie că istoricul trebuie să-și sprijine pe o bază solidă subiectele pe care le tratează, în vederea stabilirii cauzelor și a concluziilor și învățămintelor pentru viitor. Planul general al lucrării sale se înscrie într-o tradiție bine cunoscută, cea a istoriei universale. Ibn Khaldun a avut geniul
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
sudul Italiei, devenit principe de Bari între 1121 și 1132. După ce un război civil a izbucnit în Bari, Risone, arhiepiscopul orașului, a fost asasinat (1117), iar principesa de Taranto, Constanța de Franța, a fost închisă în Giovinazzo (1119) de către Grimoald, sprijinit de contele Alexandru de Conversano. Papa Calixt al II-lea a intervenit pentru a intermedia eliberarea principesei Constanța în 1120, care a fost nevoită să recunoască titlurile lui Grimoald. Pe parcursul conflictului, Grimoald a fost ales conducător în 1121, aflându-se
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
Portugalia, în secolul al XII-lea ce a fost la origine o fortăreață a Ordinului Templierilor. După dizolvarea Ordinului Cavalerilor Templieri în secolul al XIV-lea, ramura portugheză a Ordinului s-a transformat în Ordinul Cavalerilor lui Hristos și a sprijinit întreaga campanie de descoperiri maritime ale Portugaliei secolului al XV-lea. Încă din 1983, se află pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Cetatea Ordinului Cavalerilor Templieri din Tomar a fost ctitorită de Gualdim Pais, Maestru Provincial (Balliv), în jurul anului 1160
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
începutul anului 1069, însă între timp armata bizantină de uscat a fost înfrântă de către normanzi, aceștia din urmă ocupând Gravina și Obbiano. Robert nu a revenit imediat după aceea la Bari, el trecând în ianuarie 1070 la Brindisi, pentru a sprijini forțele normande care asediau aceas fortăreață de coastă. Brindisi a capitulat în toamna lui 1070. Situația din Bari a devenit critică, iar populația suferea de foamete. Avartuteles a pus la cale un complot care să conducă la asasinarea lui Robert
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
fie cucerit prin forța sabiei, acum s-a supus lui Roger doar prin forța unei vești." Prestigiul lui Sergiu nu se afla la cote înalte, astfel încât tot sudul Italia se afla acum în mâinile lui Roger. În 1134, Sergiu a sprijinit rebeliunea condusă de principele normand Robert al II-lea de Capua și de contele Rainulf al II-lea de Alife, însă a evitat orice confruntare directă cu regele Roger. După ce Capua a capitulat, el a prestat omagiu față de rege. Însă
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
piloni masivi de marmură pe peretele exterior din dreapta și a adăugat o loggie. Ca și în celelalte camere, tavanul este casetat, fiecare casetă fiind împodobită cu butoni de aur ce simbolizează stelele de pe cer. Grinzi cu lungimea de 17 metri sprijină tavanul. Stema lui Leonhard von Keutschach, împreună cu cele ale Sfântului Imperiu Roman, ale celor mai puternice orașelor germane germane și ale episcopiilor care depindeau de Salzburg sunt pictate pe ea. Camera de Aur este cea mai magnific mobilată cameră a
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
în favoarea fratelui său în Apulia, ocazie cu care i-a asediat pe bizantini în Bovino, cucerind localitatea. În 1046, când Guillaume a murit, Drogo și Petru I de Trani erau principalii candidați în preluarea succesiunii. În cele din urmă, Drogo, sprijinit de Guaimar, a fost ales pentru succesiunea fratelui său. Se puneau astfel bazele pentru constituirea dinastiei de Hauteville. Drogo a fost apoi abordat de Rainulf Trincanocte, normand din Dinastia Drengot și conte de Aversa, pentru a-l reconcilia pe acesta
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
expediții în Calabria trecând prin valea râului Crati, lângă Cosenza. El a distribuit teritoriile cucerite în Calabria și i-a conferit lui Robert Guiscard un castel la Scribla, pentru a-i supraveghea intrările. În 1050, el a trebuit să îl sprijine pe Guaimar în reprimarea răscoalei unui anume Guillaume Barbote. În 1051, papa Leon al IX-lea l-a silit pe Drogo să promită că va opri jafurile operate de normanzi, însă Drogo a fost asasinat în același an (probabil ca
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
comitatul) de Lavello de către fratele său Drogo, căruia i-a succedat apoi în calitatea de conte de Apulia în august 1051. În primii ani petrecuți în Lavello, el l-a angajat pe tânărul Richard Drengot, care ulterior avea să îl sprijine împotriva papalității. În 1053, Umfredo i-a primit pe fratele său Geoffroi și pe frații vitregi Mauger și Guillaume, la sosirea acestora în Italia. El i-a acordat lui Mauger Capitanata (în provincia Foggia), iar pe Guillaume l-a numit
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
său Drogo. Umfredo a pedepsit cu asprime pe cei care instigaseră asasinarea fratelui său. Mulți cavaleri normanzi se aflau în stare de rebeliune și provocau pagube teritoriilor stăpânite de papalitate. Principele longobard Guaimar al IV-lea de Salerno l-a sprijinit pe Umfredo în a-și menține succesiunea, însă a fost asasinat curând. Papa Leon al IX-lea a organizat o coaliție împotriva normanzilor și a pornit în marș către sud. Forțele papale și cele ale normanzilor s-au confruntat în
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
fetelor și tinerelor mame aflate într-o situație dificilă. După o perioadă, activitatea lui „"Pater Georg"”, cum este el numit de copii străzii, s-a mutat - în principal - în lumina vieții sociale publice. Acest lucru a fost necesar pentru a sprijini din punct de vedere financiar și ideologic continuarea proiectului început. A reușit astfel angrenarea chiar și a unor agenții guvernamentale, cum sunt cele ale guvernul federal austriac și ale landului Vorarlberg. În semn de apreciere a activității sale din România
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
Rainulf a revenit în tabăra lui Pandulf. Potrivit lui Amato de Montecassino: Pentru că normanzii nu și-au dorit niciodată ca vreunul dintre longobarzi să obțină o victorie decisivă, în cazul în care aceasta ar fi fost spre dezavantajul lor. Însă acum, sprijinind pe unul și apoi ajutând pe celălalt, ei luatu măsuri de precauție față de completa ruină a vreunuia. Întăririle normande și adeziunile locale, care erau binevenite în tabăra lui Rainulf, au condus la mărirea numerică a trupelor de sub comanda lui Rainulf
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
l-a înfrânt pe catepanul bizantin Eustațiu Palatinos în apropiere de Taranto. Între timp, fratele său Umfredo i-a silit pe bizantinii retrași în Bari să încheie un tratat cu normanzii. În 1047, Guaimar al IV-lea de Salerno, care sprijinise succesiunea lui Drogo și implicit constituirea unei dinastii normande în sudul Italiei, i-a acordat lui Drogo pe fiica sa Gaitelgrima pentru căsătorie. Împăratul Henric al III-lea a confirmat trecerea comitatului de Aversa sub fidelitatea sa și l-a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Robert Guiscard s-au derulat ca urmare a influenței soției conducătorului normand, Sichelgaita. Amalfi s-a predat probabil ca urmare a negocierilor acesteia, în vreme ce Salerno a capitulat atunci când Sichelgaita a încetat să îl influențeze pe soțul ei în a-l sprijini pe fratele ei, principele de Salerno. Amalfitanii s-au supus principelui Gisulf al II-lea de Salerno într-o tentativă de a evita suzeranitatea normandă, însă această manevră a eșuat. Cele două formațiuni statale, ale căror istorii evoluaseră atât de
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Robert Guiscard. Nobilimea longobarda locală, până la Pescara, i-a prestat omagiu. Robert abea sub comanda sa 500 de cavaleri. În schimbul ajutorului dat de către unchiul său, el i-a trimis acestuia un contingent format din propriii săi oameni pentru a-l sprijini pe duce în a-l înfrânge pe vărul sau, Abelard la Sant'Agata di Puglia. În iunie 1080, Grigore al VII-lea a recunoscut cuceririle normande ale lui Robert și Iordan de până la Fermo. În iunie 1083, asediat în Castelul
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
s-a predat, cucerirea insulei de către normanzi a devenit completă. Multe dintre succesele lui Robert Guiscard s-au datorat sprijinului acordat de Roger Bosso. În mod similar, atunci conducerea familiei Hauteville a trecut în mâinile lui Roger, el l-a sprijinit pe nepotul său de frate Roger Borsa (al doilea fiu al lui Guiscard) pentru preluarea succesiunii ducatului de Apulia împotriva fratelui său mai mare, Boemund de Taranto, a principelui longobard Lando al IV-lea de Capua și a altor răsculați
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]