65,481 matches
-
de la Mason. Singurul actor pe care-l văd În rolul profesorului Humbert este Peter O’Toole. Într-un film care este și extraordinar de mult sub nivelul romanului și prea lung, numai două scene reușite: prima, criza Lolitei la Întoarcerea acasă Împreună cu Humbert cel vitreg, după premiera piesei la liceu. Jocul fetei, al cărei machiaj grotesc conturează În alt registru și extrem de intens furia, amintește de Fellini. A doua: Mason bolnav, În pat, fîlfîind plapuma pentru a vorbi la telefon Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
JFK sau Natural Born Killers. Printre cei trei scenariști dintre care unul, Quentin Tarantino, are o privire de maniac, se numără și regizorul, comentariul muzical nu se oprește nici o secundă, muzica anilor ’60 este la fel de inspirat aleasă ca-n Întoarcerea acasă, ritm accelerat, se accelerează continuu, con anima, nici un andante, trebuie să te concentrezi să nu te miști să-ți scoți ochelarii de soare ca să-nțelegi ce se petrece, care-s personajele, unde-i clenciul, story-ul, cine ce spune, de ce, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
America viselor noastre despre Nato, care n-a venit În ’45, bine că n-a venit, că acum am fi fost chiar mai tîmpiți decît ei sau Împușcați fără milă de două bestii căsătorite și venite-n vizită la indian acasă unde le apare pe spatele tricourilor subtitrarea-n engleză a, probabil, ceea ce le spune moșu-n limba definitivă a pieilor roșii, totuși, ciudat, nimic Înfricoșător pînă aici, lucrurile par să se Întîmple mult prea În exterior, nu participi, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
indiană, privește, pozează, scapă, se scîrbește fiind pură, fuge cu camioneta-n munți, se-mprietenește la cataramă din lipsă de imaginație cu o altă europeană, ce o inițiază În arta unui lesbianism destul de limbut, și pînă la urmă se Întoarce acasă, tot cu avionul, dar Îngîndurată. Olivia Pascal interpretează sau ce face ea acolo, cu evident efort, o sperie camera de filmat, reflectorul, scaunul cu spătar al regizorului, uită replica Însă pentru că oricum nu o are privește mereu undeva, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În care Madonna-și așază mîna pe „bombonieră”, fete cu mustăți sau băieți În cîteva scene confuze din care pricepi, Însă, că fata iubește oamenii care nu au de mîncare. Și pădurile. PREA TÎRZIU PENTRU TOBA DE TINICHEA Sigur că Întoarcerea acasă nu-i un film memorabil mai ales pentru cine n-are memorie, eu l-am văzut de șase ori. Fiindcă-i cu Dylan, cu muzica anilor noștri morți printre tomberoane, pe unde bătea vîntul, cu Stones și Beatles, Hey, Jude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ecranul se retrage acoperit În Întregime de-un obiect gingaș cu eleroane laterale, mă simt minunat și pot face efort, spune Lucinda Floarea părăsită, cu mîndrie și pușca-n mînă gata să-l omoare pe nenorocit. Nu ca-n Întoarcerea acasă unde intriga e mai simplă: Jon Voight rămîne tot În troliu, se leagă de gard cu lanțuri și se-apucă să țină stupide conferințe antirăzboinice cînd războiul e singurul subiect din manualele școlare de istorie alternativă. Evident că Being There
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o pornește pe mijlocul autostrăzii spre casa albă din fundal cu melonul pe cap. Scenariul capătă viteză În clipa-n care bietul grădinar este lovit nu prea tare de mașina lui Shirley MacLaine, soția unui miliardar, ce-l transportă repede acasă pentru a-i da Îngrijirile necesare. De aici Înainte, absolut tot ce spune Sellers, sublime idioțenii despre grădini, va fi interpretat de lumea bună și soțiile ei ca un text cursiv de extrafilozofie de-o enormă prospețime și, ca atare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
profesie angajat la revista Cuvîntul, declar pe răspunderea mea că directorul și redactorul-șef m-au forțat de mai multe zile În afara programului că eu fac și muncă de teren, să citesc România Mare, care oricum cu drag o citesc acasă, ca să scriu despre ea cum că nu sînt de acord cu mai toate punctele din vederea d-lui Corneliu Vadim ce mie-mi place foarte mult că-i știu cîntecul cu Mirabela Dauer pe care-l fluier mereu cînd vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o face să-l adore și mai mult. Spasmul multiplu idealul cuplurilor. Rodica se gîndea acum preocupată și cuprinsă tot mai mult de remușcări la bietul Claudiu; nu era nevoie s-o facă, deoarece Claudiu se afla În momentul acesta acasă la el, În baie, și singura lui preocupare era să-și taie venele. Guvernul vrea să introducă taxa pe ghiocei. Pătrunde alături de mine În lumea desfrîului și a poftelor trupești. VÎnd mochetă la preț incredibil. Un fost bărbat s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
film În anii nouăzeci, arătînd Încă o dată că tot europenii, de fapt. Subiectul: Johnny, care visează să trăiască printre eschimoși, se-ntîlnește cu Vincent, care privește toată ziua la televizor și memorează nenumărate replici din nenumărate filme vechi, și pleacă amîndoi acasă la unchiul Jerry, care-i bătrîn, se Însoară și-ar dori să-i lase nepotului firma, o firmă ce vinde Cadillacuri din generația cincizeci, pe care, evident, și ratarea e tratată dintr-o singură tușă ușoară și sigură, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În ochi: „Trăiască regele!” Evanghelistul, plăcut surprins, a repetat fraza, monarhiștii au repetat finalul, și au ținut-o așa ore În șir, din păcate, fără știința regelui Mihai. Care-a intrat Într-un documentar realizat de Soti la Eugen Ionescu acasă, s-a așezat adînc Într-un fotoliu, genunchii Îi ajungeau aproape la gură și pe ei cineva, o doamnă, i-a pus o farfurie minusculă cu gustări minuscule, negre, măsline, prăjiturele de casă, nu se vedea bine dar regele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de un curaj fără seamăn, anulînd c-un simplu gest heideggerian orice Întrebare sfioasă de tipul dacă-s atît de Înverșunați pe bună dreptate Împotriva dictatorilor comuniști, de ce nu au făcut nimic cînd au avut unul chiar aici, la ei acasă, de jur Împrejur numai dictator era, beneficiind și de libertatea totală de a-l putea Înfrunta oricînd ar fi vrut. Ceva Însă i-a oprit, o pasăre, o rîmă, greutățile vieții, o poezie, coada la pașapoarte. Rezultatul opririi fiind acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Lipsa sentimentului onoarei, trăsătură desăvîrșit negativă, se transformă În chip misterios În bizară calitate. Deoarece absența demnității este egală cu un handicap major Însă demnitatea, inseparabilă de onoare, duce, de cele mai multe ori, la crimă. Sau sinucidere. Paradoxul e la el acasă aici, În coliba din ermeticul muzeu al țăranului român. O fi aberant să stai ciucit În Întunericul aceleiași colibe cîntînd la fluier despre supraviețuire, numai că pare mai normal un popor care doar suflă În instrumentul de mai sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și ea - inițiatică și a ieșit o aiureală pustiitoare cu orbi sîcÎitori conducînd, de exemplu, un Ferrari roșu În mare viteză pe străzi Înguste, În pantă, În numele trandafirului, că și ăsta miroase, uneori a femeie, nevăzătorul se reîntoarce nu numai acasă ci și la viață, grație tînărului (Chris O’Donnell), care-i ia pistolul. Și pe care colonelu-l ajută cînd se află pe punctul de-a fi exmatriculat (pe nedrept), adică atunci cînd vine rîndul orbului În retragere să Întoarcă binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adjectivul (despre ființe) vesel, care-nseamnă cu voie bună, tonul sărbătorii Îndemnînd la veselie, ca la noi, la români, În chemarea veselă a clopotelor, În special clopotul mare, vesel ca de obicei, pe mesele de lemn veselia fiind la ea acasă ca și mireasa, Înconjurată de muzicieni de data asta mai celebri, mai inspirați, mai sufletiști, Îmbrăcați În ițari și port oltenesc, mireasă ce-a participat la un moment dat magic chiar cu vocea ei la veselia generală, fiindcă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Gherasim ori Saramago pe care l-am văzut la Franckfurt dus pe brațe la vestea primirii premiului Nobel, nu numai Portugalia se bucura prin toate standurile, ci și Spania, Împreună cu Întreaga Americă Latină și cu noi, restul continentelor, și, Întors acasă de la Paris, era Într-o luni, am dat Întîmplător drumul la radio și-am ascultat un disc excepțional cu Dizzy Gillespie și Arturo Sandoval pe PRO FM. Așa că lunea următoare am așteptat cu casetofonul pregătit pentru Înregistrare un alt disc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cipul și emite singur fraze neînregistrate pe implant, ca de exemplu răspunsul la Întrebarea unui jurnalist ce părere are despre părinții soldaților iugoslavi uciși În Kosovo, părinți ce-au protestat, În chip bizar, Împotriva faptului că li se-ntorc fiii acasă În sicriu, XL Treck Shea explicînd luminos mapamondului că da, așa e, da’ și părinții au aruncat cu pietre Într-o clădire. În timpul protestului. Așa că-i natural ca fiii lor să moară, pentru a se riposta astfel cum se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scop, actrița poartă cămășuțe de noapte adezive, cizme negre, și-l omoară. C-un glonț obișnuit, ce produce Însă-n pieptul lui Gene o gaură prin care trec razele solare, spectatorul se bucură că s-a făcut dimineață și pleacă acasă În regia lui Sam Raimi. Că la serviciu, după un asemenea western, nu se mai poate duce. Subiectul este așadar cumplit, cartușele și pintenii de argint se rostogolesc prin praf și, fiind femeie, eroinei Îi este sortit să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce ne Înviorează tocmai În clipa-n care jandarmul beat Îl calcă pe biciclist. Concertul a fost memorabil și, la ieșire, mi-am recuperat guma de pe parbrizul doamnei și-am Început s-o mestec pe blues-ul ce mă ducea acasă. RECVIEM PENTRU PABLO „Barbara Cartland este regina romanului sentimental. O figură unică În istoria scrisului.” Răspunsul pe care l-a adresat detractorilor săi o salvează de toate păcatele: „Nu-mi pasă de literatură, ceea ce vreau este să aduc fericire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șarpele a murit. În România Mare, Corneliu anunță că va oferi cadouri orfanilor revoluției. E fotografiat c-un copil În brațe. Care chiar pare orfan acolo. Na o bombonică pentru tăticul tău pe care l-a călcat tancul. Eu eram acasă, Îi scriam Eroului. În nr. 77, Bălăeț se distinge din corul urletelor patriotice printr-un suspin abia auzit: „Macaralele par stoluri de berze cu aripile frînte”. Era și-un cîntec, macaraua se-nvîrtește, țac, țac, țac, plopul face pere și răchita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
arcuiau În stufoase iritări. Se mira tot mai enervat că tinerii se duc pe un stadion atît de mare să asculte o muzică atît de demodată, cînd mult mai firesc ar fi fost să meargă la Ateneu sau să stea acasă, unde-ar fi putut asculta În liniște Beethoven. Acum, deoarece diferențele muzicale dintre Dirty Diana și Eroica par că-l pot duce oricînd pe domnul Sava În pragul unei crize de ulcer, tot ce pot face și asta pentru că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
parcă din topinambur (nap porcesc): „Doar buzele noastre Îngemănate spintecau farmecul nopții”. Astfel spintecat, farmecul se ducea-ncotro vedea cu ochii, dar rămîneau buzele Îngemănate. Cei doi Îndrăgostiți plecau apoi În parc, că bătea vîntul, și se duceau la el acasă. Unde Începeau să Întreprindă niște lucruri care de obicei se petrec În stupi: „MÎinile Îmi alergau pe rotunjimile trupului ei, ca niște albine”. Nu făceau Însă miere. Deodată, „am cuprins-o cu o mînă pe după fund”. Este adevărat că fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să ne Încredem În persoane cu capul chel, căci, odată cu pierderea rădăcinilor părului, ei pierd legătura cu Cosmosul”. Supărat pe Cornel Nistorescu, locotenent colonelul Zavragiu declară În La datorie că jurnalistul „n-a Învățat nimic În cei șapte ani de-acasă de la mama lui natală”. Lullaby, rock me, baby. Adică, În traducere, ce dor mi-e de bețiile din mama natală. Cum zice În cea mai bună revistă pornografică din țară, din lumea lui natală, și domnul Coandă, cu reacție; dînsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o stare normală de spirit, conformă bătrînei maxime: unde șnițel nu e, nu-i nici socru. În același cotidian, citesc, spre seară: „Corneliu Vadim Tudor, achitat!” Plîng, cumpăr o garoafă, mă postez Îndurerat În fața capelei cimitirului Bellu. CÎnd mă Întorc acasă, observ că supratitlul se referea de fapt la procesul de la Ploiești, nu la deces. RÎd fericit, arunc garoafa de la fereastră Într-o doamnă. Pe la miezul nopții, apuc România Mare și, la pagina trei, văd o analogie a Margaretei Chetreanu Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a cerut să-i arăt numărul matricol pe care nu-l aveam pe braț, Îl prindeam c-un ac de siguranță și-l scoteam cînd scăpam din liceu, ei bine, greșeală fatală, trebuia să-l port tot timpul, probabil și acasă, la masă, pe munte, la cinema, În pat, Înfipt În carne, Înainte sau Înapoi la facultate, ce groaznică instituție, făceau prezența la seminarii, dar tot nu ne duceam, eu și Mașa, iubita mea de-atunci, acum soție și mamă dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]