49,761 matches
-
Voievoda, gineri lui Gheorghe Hatman. Vleto 7184 (1676) msța august 15”". Ajuns proprietar al moșiei Hangu, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino (1635-1686) a ridicat un turn circular cu scop de locuință în colțul de nord-est al zidului de incintă. În zidul interior al turnului de colț din dreapta intrării a fost încastrată următoarea pisanie: "„Cu voia Tatălui și cu îngăduirea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acesta turn și această portiță l-am zidit eu Toderașcu, marele vistiernic i cneaghina ego Alexandra, în
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Calypso ce își avea, conform Odiseei, sălașul pe o insulă din Marea Mediterană, presupusă ca putând fi Malta. "Calypso" este cumpărată pentru Cousteau de milionarul englez Loel Guiness în anul 1950 care se oferă să finanțeze banii necesari repațiilor și amenajărilor interioare pentru a transforma dragorul de mine în vas de cercetări oceanografice. Navei i se adaugă două catarge laterale unite printr-o punte, cu rolul unui post de observație. Aici a fost montat și un radar. Au fost amenajate noi spații
Calypso (navă) () [Corola-website/Science/327597_a_328926]
-
fost depuse pe 18 mai 1892, inaugurarea având loc, în cadrul unei ceremonii festive, pe 14 ianuarie 1892. Proiectul a fost realizat de Voyta Adolf, arhitect din Pápa, lucrările au fost efectuate sub supravegherea arhitectului Szikszay Lajos din Debrețin, iar decorațiile interioare au fost create de Spanraft și Hirsch. Clădirea teatrului sătmărean este o clădire cu mai multe niveluri, are o capacitate de 365 de locuri la care se adaugă cele 75 de locuri ale lojei superioare, dar care, din motive de
Teatrul de Nord (Satu Mare) () [Corola-website/Science/327631_a_328960]
-
Dollmann (autor și al Castelului Linderhof), asistat de Christian Jank și Franz Seit, căruia îi va succede Julius von Hofmann. Prima piatră a fost pusă la 31 mai 1878 și lucrările au progresat rapid. Țesăturile și celelalte elemente de decorațiuni interioare fuseseră comandate cu mai mulți ani înainte de începerea construcției. După șapte ani, lucrările au fost oprite din lipsă de bani, dar Ludovic al II-lea a putut să se instaleze în palat, unde a locuit doar 16 de zile în
Castelul Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327659_a_328988]
-
190.998 uncii de aur sau aproximativ 125,4 milioane de dolari USD (la valoarea din august 2007). La scurt timp după moartea regelui în 1886, toate lucrările au fost definitiv oprite. Douăzeci de camere ale palatului ale căror decorațiuni interioare fuseseră finalizate au fost deschise apoi pentru a fi vizitate de public, în scopul de a recupera datoriile uriașe acumulate de Ludovic al II-lea de Bavaria pentru construcția sa. În 1923 prințul Rupert a donat castelul statului Bavaria. Spre deosebire de
Castelul Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327659_a_328988]
-
înăuntrul unui taur în flăcări, reprezentându-l pe zeul taur Apis. În primul secol d.Hr., biserica creștina din Pergam, adăpostită în interiorul clădirii principale a Basilicii Roșii, a fost una dintre Cele Șapte Biserici descrise în Apocalipsa 2:12. Curtea interioară este în continuare susținută de către podul din Pergam, cel mai lung pod din antichitate, măsurand 193 m.
Pergam () [Corola-website/Science/327664_a_328993]
-
de 23 metri, a fost construită în secolul al III-lea și cercetătorii presupun că a fost distrusă în cutremurul de pământ din anul 363. Săpăturile au evidențiat încăperi subterane care serviseră drept prăvălii si locuințe, de asemenea o curte interioară înconjurată de un peristil din toate cele patru părți, o sala de toaletă. În nordul curțiiț se afla o sală de mese denumită triclinium, încăperea cea mai mare și mai splendidă a vilei. Diversele încăperi erau acoperite cu mozaicuri. Pavimentul
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
Japonia. A fost văzută inclusiv în Tokyo încă din anii 1880. Populația a început să scadă dramatic în anii 1930 iar mamiferul aproape că a dispărut. De atunci, a mai fost observată doar de câteva ori: în 1964 în Marea Interioară Seto și în Marea Uwa în 1972 și 1973. Ultima observare oficială a speciei a fost în partea sudică a Prefecturii Kōchi când a fost fotografiată la gura de vărsare a râului Shinjo în orașul Susaki. Imediat după aceea a
Vidră de râu japoneză () [Corola-website/Science/327703_a_329032]
-
Ataraxia (din - liniște, calm, seninătate) reprezintă scopul sistemelor filosofice ce au fost întemeiate în Antichitate și anume atingerea stării de echilibru interior a omului. Ataraxia se numea în , cu sensul de armonie, liniște interioară și pace sufletească. Starea de ataraxie reprezenta mijlocul/modalitatea individului de a ajunge la scopul final al sistemelor filosofice ale Antichității: „binele suprem” ("summum bonum"). Ataraxia, care era
Ataraxie () [Corola-website/Science/327736_a_329065]
-
Ataraxia (din - liniște, calm, seninătate) reprezintă scopul sistemelor filosofice ce au fost întemeiate în Antichitate și anume atingerea stării de echilibru interior a omului. Ataraxia se numea în , cu sensul de armonie, liniște interioară și pace sufletească. Starea de ataraxie reprezenta mijlocul/modalitatea individului de a ajunge la scopul final al sistemelor filosofice ale Antichității: „binele suprem” ("summum bonum"). Ataraxia, care era văzută ca liniște sufletească, netulburare, a reprezentat scopul și inspirația scepticilor greci
Ataraxie () [Corola-website/Science/327736_a_329065]
-
stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un dascăl de matematici refuză locul călduț oferit, la oraș, de viitorul socru, pentru a se angaja la școala din satul natal, în a cărei viață se implică. O încercare de regăsire interioară descrisă de scenaristul Ioan Grigorescu, reușită doar fragmentar: prologul cu despărțirea de oraș și de iubită sau pledoaria în favoarea bătrânului director. Pr. II, Lublin - 1978.”" Regizorul Stere Gulea a primit în anul 1977 Premiul Opera Prima al Asociației Cineaștilor din
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]
-
ființa consumând carnea(care se consideră că impurifică), bând vin sau băuturi alcoolice(care sunt interzise in sadhana) și implicându-se în fuziune erotică în care trebuie să evite pierderea sămânței(continență sexuală), etc. Prin acest control și prin puterea interioară și prin purificarea acestor componente în focul ritualului(puja - invocarea divinității, recitarea rugăciunilor, etc) toate aceste energii inferioare sunt transformate(transmutate, alchimizate) și în loc să fie motiv de perturbare și decădere, ele devin un suport energetic care întărește ființa. "Aceasta ne
Maithuna () [Corola-website/Science/327974_a_329303]
-
înălțime de doar 4,5 metri era menit să apere baza incintei. În același timp, stabilea limita șanțului cu apă care înconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine care încercuia șanțul cu apă nu se mai păstreză. Zidul interior, înalt de 12 metri, era prevăzut cu șapte turnuri devansate. Întreaga incintă era acoperită cu un drum de strajă, ca la Prejmer sau Sânpetru, care comunica cu toate turnurile. Aici, mașiculiurile erau alternate cu metereze cu rame din lemn care
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
adăpost pe care-l vor întâlni, pentru că adăpostul nostru se va nărui. Câteva minute în urmă, ca să fiu lăsat în pace, am pretextat o teribilă migrenă și, scoțându-mi ochelarii, mi-am apăsat palmele pe ochi și am regăsit filmul interior pe care zadarnic încercasem să-l întrerup. 9 septembrie 1940. Londra mai fusese bombardată, dar niciodată ca acum”. O posibilă sursă de inspirație o constituie o legendă, ce a circulat o perioadă în folclorul orășenesc bucureștean, despre întâlnirea unui bărbat
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
ei, Miu Dobrescu, mi-au făcut o propunere peste așteptările mele. M-au întrebat atunci: «Clădirea fostei prefecturi vă convine?» Nu-mi venea să cred. Clădirea avea nevoie de o reorganizare a spațiilor, de mai multe schimbări. Au dispărut ușile interioare și a fost creat un circuit de vizitare. Sălile de expoziție au luat locul birourilor de altădată. Au fost înlocuite dușumelele cu parchet, s-a introdus un iluminat corespunzător, încălzire centrală și spațiul s-a transformat în muzeu. Nu-mi
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
unde viitorul sfânt fusese educat. Ea a fost sfințită imediat după beatificarea lui Ioan în 1720, deși construcția a continuat până în 1727. După o jumătate de secol, forma acoperișului a fost modificată în urma unui grav incendiu. Biserica, cu multe finisaje interioare proiectate de Santini însuși, este remarcabilă pentru trăsăturile sale gotice și pentru simbolismul complex, neobișnuit pentru vremea respectivă. În 1993 a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Dosarul de nominalizare arăta că raporturile matematice utilizate în proiectul arhitectonic ale
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
tăiată din corul unei catedrale gotice și a contraforturilor ei. Centralitatea bisericii lui Nepomuk evidențiază un spațiu întins pe verticală cu un scop simbolic. Această verticalitate tinde să-și facă vizitatori să-și ridice ochii către raiul simbolic. În spațiul interior al bisericii sunt dispuse pe întreg perimetrul capele ovale, care sunt conectate cu spațiul cilindric central prin arcade ogivale înguste. Zona centrală care este acoperită de o boltă cu lunete, este susținută de zece piloni. La primul etaj sunt tribune
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
care sunt aranjate în jurul stâlpului ce susține bolta. Decorațiunile din stuc sunt limitate la motivele de la intersecția nervurilor arcurilor cu bolțile gotice. Ca și la alte clădiri ale lui Santini, chiar și aici lumina este folosită pentru a construi spațiul interior. Această abordare se bazează pe interpretarea barocă a luminii ca un semn al prezenței lui Dumnezeu. Unii o numesc „lumină sacră”. Iluminarea interiorului bisericii creează un paradox unic. Între timp, zona centrală este iluminată doar în mod indirect prin porțiunile
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
să stăvilească furia entuziastă a soldaților, iar focurile înaintau din ce în ce mai mult, s-a dus în încăperea Sfântă a Templului, împreună cu comandanții săi, și a văzut-o cu tot ce era în ea... Dar deoarece flăcările încă nu ajunseseră la încăperile interioare, ci devorau încă încăperile din jurul casei sfinte, iar Titus a presupus, ceea ce era într-adevăr așa, că însăși clădirea ar mai putea fi salvată, a dat fuga și s-a străduit să-i convingă pe soldați să stingă focul, și
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
are grosimi variabile. Acestea merg de la 2,82 mm, în partea de la bază, până la numai 0,76 mm, în zona superioară calotei păstrate. Corpul principal al coifului de paradă de la Coțofănești are înălțimea totală de 24,32 cm, având diametrul interior, în zona mediană (în zona ochilor), de 18,42 cm, de 17,6 cm (în dreptul urechilor) și de numai 13,5 cm, în zona rupturii calotei. La 30 decembrie 1988 a fost lansată o marcă poștală cu valoarea nominală de
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
înlăturat din armată prin decretul "Prinzenerlass" al lui Hitler și s-a retras la castelul de familie Hohenschwangau, unde a locuit în tot restul războiului. Proprietarul actual al castelului este « Wittelsbacher Ausgleichsfonds » (Fondurile de compensare ale Casei de Wittelsbach). Amenajarea interioară a fost conservată. În dimineața zilei de 6 noiembrie 2005, a avut loc o spargere la castel. Niște necunoscuți au reușit să pătrundă până în sala de biliard de la primul etaj. Acolo, ei au furat aproximativ 80 de medalii ale familiei
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
transformat într-o stațiune luxoasă la Oceanul Atlantic. Frumusețea stațiunii și clima răcoroasă de pe malul oceanului îi erau prielnice activității literare. Și-a stabilit cabinetul de lucru în camera cea mai spațioasă a căsuței, ale cărei ferestre dădeau către o grădină interioară. Acolo se aflau doar o masă simplă de lemn cu câteva etajere, pe care Eliade și-a aranjat o mică bibliotecă alcătuită din cărți scrise în limbile portugheză și spaniolă. Scriitorul a mărturisit în "Jurnalul portughez" că își dorea să
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Academicianul Eugen Simion considera că această nuvelă este inspirată din mitul uriașilor existenți în mitologia românească precum Ochilă, Strâmbă-Lemne, Sfarmă-Piatră sau copiii care cresc într-o zi cât alții într-un an
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Cinematografiei. La momentul lansării sale, filmul a fost considerat a fi unul „de actualitate”, fiind apreciat de critica de la premieră în termeni superlativi. Criticii de film au lăudat "„un recital de psihologie internă, făcută din peisaje mentale, priveliști de for interior, fraze scurte și tăceri prelungi”" (D.I. Suchianu), "„osmoza dintre documentar și ficțiune, pe care cineaștii, eliminând anumite linii de demarcație, își propun înainte de orice să asculte realitatea, să o facă auzită pe ecran”". Profesorul Florian Potra scria că, prin acest
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
Biserica evanghelică fortificată din Ațel, comuna Ațel, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este monument istoric, și este compus din biserica evanghelică, turn (pe fosta incintă interioară) și incintă fortificată, cu două turnuri, turn de poartă, catalogate după cum urmează: Ațel, mai demult "Oțel" (în dialectul săsesc "Hätselderf, Hâtseldref", în ,în , se pronunță "Ețel"), este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Este
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]