50,991 matches
-
de la The Beatels, melodia sa favorită fiind "Drive my car" Vettel locuiește în Thurgau, Elveția și este fan al echipei de fotbal Eintracht Frankfurt. În versiunea germană a filmului Cars 2, Vettel a participat ca translator. Vettel a debutat în Formula 1 în anul 2006 când a devenit pilot de teste al echipei BMW Sauber. Germanul participa în ședințele de antrenamente libere de vineri înaintea curselor de Formula 1, primul Grand Prix în care a fost folosit la teste fiind Marele
Sebastian Vettel () [Corola-website/Science/313729_a_315058]
-
a filmului Cars 2, Vettel a participat ca translator. Vettel a debutat în Formula 1 în anul 2006 când a devenit pilot de teste al echipei BMW Sauber. Germanul participa în ședințele de antrenamente libere de vineri înaintea curselor de Formula 1, primul Grand Prix în care a fost folosit la teste fiind Marele Premiu al Turciei. A rămas pilot de teste al echipei germano-elvețiene și pentru 2007, iar când polonezul Robert Kubica a suferit un accident în Grand Prixul Canadei
Sebastian Vettel () [Corola-website/Science/313729_a_315058]
-
Grand Prixul Statelor Unite, unde a obținut al șaptelea loc în calificări și poziția a opta în cursă, obținând astfel primul său punct din carieră. Cu această ocazie a stabilit și un record, fiind cel mai tânăr pilot care punctează în Formula 1, la vârsta de 19 ani și 349 de zile. Precedentul record fusese deținut de Jenson Button care avea 20 de ani și 67 de zile când a obținut primul punct, în 2000. În iulie 2007, Vettel s-a despărțit
Sebastian Vettel () [Corola-website/Science/313729_a_315058]
-
a lui . Animalul are percepții, el nu are conștiința de sine. Spre vârstă de 3 ani copilul începe să se cunoască și să se simtă un subiect distinct, deosebit de ceilalți. Dar, trebuie să ajungă la vârsta adultă pentru că să găsească formulele cu ajutorul cărora va putea să-și exprime individualitatea subiectivă. Conștiința De asemenea, trebuie remarcat faptul că sistemul nervos central, în special cortexul reprezintă nivelul superior al activități psihice, Aceasta formațiune activatoare, ea însăși activată de diferiți stimuli exteriori și interiori
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
începutul sfârșitului. Disputele dintre Orazabal și Smith privind evoluția muzicală a TFF ajung și în mass-media iar o conciliere între cei doi devine imposibilă la sfârșitul lui 1990. Din acest moment se poate considera că TFF nu mai există în formula clasică. Curt Smith se mută în New York unde, în anii 90, se lansează fără succes într-o carieră solo, inițiază proiectul muzical „Mayfield” și produce muzică prin intermediul casei proprii de discuri („Zerodisc”). - În martie 1992 este lansată o compilație intitulată
Tears for Fears () [Corola-website/Science/314122_a_315451]
-
amper) reprezintă cantitatea de sarcină electrică - Q de 1 C (coulomb) ce trece printr-un circuit electric în unitatea de timp 1 s (secundă). 1 A (amper) = 1 C ( coulomb = 6,241 x 10^18 electroni ) / 1 s (secundă) Din formulă de mai sus, rezultă faptul că, sarcina electrică exprimată în coulomb - Q, este egală cu valoarea curentului ce trece printr-un circuit electric (exprimată în amperi) într-o perioadă oarecare de timp : Q = 1 A x 1h. = 1 Ah - amper
Amper oră () [Corola-website/Science/314139_a_315468]
-
timp nimeni nu a reușit să găsească o cale matematică care să descrie frecvențele din linia spectrală a unui element. În 1885, Johann Jakob Balmer (1825-1898) a arătat modul în care frecvențele unui atom de hidrogen depind unele de altele. Formula este una simplă: unde "formula 2" este lungimea de undă, "R" este constanta Rydberg iar "n" este un număr întreg ("n" =3, 4...) Această formulă poate fi generalizată pentru a se aplica și atomilor mult mai complicați decât hidrogenul, însă în
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Balmer (1825-1898) a arătat modul în care frecvențele unui atom de hidrogen depind unele de altele. Formula este una simplă: unde "formula 2" este lungimea de undă, "R" este constanta Rydberg iar "n" este un număr întreg ("n" =3, 4...) Această formulă poate fi generalizată pentru a se aplica și atomilor mult mai complicați decât hidrogenul, însă în această expunere ne vom limita a ne referi doar la hidrogen (din acest motiv deîmpărțitul din prima fracție este exprimat ca un număr ridicat
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
de către electronii care vibrează pe orbitele lor, însă fizica clasică nu poate explica de ce electronii nu se prăbușesc de pe orbitele lor în nucleul atomului și nici de ce orbitele electronilor pot fi doar cele conforme seriilor de frecvențe care derivă din formula lui Balmer și care pot fi observate în linia spectrală. Cu alte cuvinte, a apărut întrebarea: de ce electronii nu produc un spectru continuu? Mecanica cuantică s-a dezvoltat din studiul undelor electromagnetice prin intermediul spectroscopiei care include lumina vizibilă care se
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
transportă ca o funcție a frecvenței sale. Un pas mai departe în dezvoltarea acestui concept a apărut în lucrările lui Bohr. El a folosit un model "planetar" pentru a descrie electronul și nu înțelegea de ce factorul 2π era esențial în formula sa determinată experimental. Mai târziu, de Broglie a postulat că electronii au frecvențe, la fel cum au fotonii și că frecvența unui electron trebuie să fie conformă condițiilor unei unde statice care poate exista pe anumite orbite. Altfel spus, începutul
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
împărțit cu 2π lasă spre a fi utilizat doar radianul. Deci, împărțind "h" cu 2π obținem o constantă care, atunci când este multiplicată cu frecvența unei unde, arată energia undei în jouli per radian. Constanta lui Planck redusă se scrie în formulele matematice ca "ħ" și se citește ca "h-barat". Constanta redusă a lui Planck permite calcularea energiei unei unde în unități per radian în loc de unități per ciclu. Aceste două constante "h" și "ħ" sunt pur și simplu factori de conversie între
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
în loc de unități per ciclu. Aceste două constante "h" și "ħ" sunt pur și simplu factori de conversie între unitățile de energie și cele de frecvență. Constanta redusă a lui Planck este folosită mai des decât "h" (constanta lui Planck) în formulele matematice ale mecanicii cuantice din mai multe motive, unul dintre ele fiind și acela că viteza unghiulară sau frecvența unghiulară este de obicei măsurată în radiani pe secundă deci utilizând "ħ" care folosește de asemenea radiani se va evita un
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
numim frecvența acelui electron aflat în acea orbită. Impunerea ca frecvența electronilor de pe fiecare orbită să fie un multiplu întreg al constantei lui Planck h, permite existența doar a anumitor orbite și de asemenea stabilește mărimea lor. Bohr a generalizat Formula lui Balmer pentru hidrogen înlocuind împărțitorul în valoare de 1/4 cu o pătratul unei variabile: unde λ este lungimea de undă a luminii, "R" este Constanta lui Rydberg pentru hidrogen și întregii n și m se referă la orbitele
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
orbitele între care electronii pot tranzita. Această generalizare descrie mult mai multe linii spectrale decât au fost detectate anterior iar confirmarea experimentală a acestui fapt a venit ulterior. Se observă aproape imediat că dacă formula 2 este cuantificat așa cum rezultă din formula de mai sus, atunci momentul oricărui foton este cuantificat. Frecvența luminii, formula 9, la o anumită lungime de undă formula 2 este dată de relațiile: Odată cu descoperirea liniilor spectrale, fizicienii au fost capabili să deducă empiric regulile după care se determină fiecare
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
măsurare erau deja bine stabilite pentru informații precum (1) frecvențele (și implict energiile) emise sau absorbite la tranziția unui electron între orbitele staționare ale lui Bohr, (2) "amplitudinea de tranziție" sau probabilitatea tranziției dintr-o orbită în alta, etc. Din formulele clasice care caracterizează aceste fenomene Heisenberg a creat formule analoage care țin cont de condițiile cuantice. Formulele care au rezultat din această decizie fundamentală au dus la rezultate corecte dar uneori neașteptate. În articolele prin care și-a făcut cunoscută
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
frecvențele (și implict energiile) emise sau absorbite la tranziția unui electron între orbitele staționare ale lui Bohr, (2) "amplitudinea de tranziție" sau probabilitatea tranziției dintr-o orbită în alta, etc. Din formulele clasice care caracterizează aceste fenomene Heisenberg a creat formule analoage care țin cont de condițiile cuantice. Formulele care au rezultat din această decizie fundamentală au dus la rezultate corecte dar uneori neașteptate. În articolele prin care și-a făcut cunoscută teoria el a avertizat că, "O dificultate importantă apare
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
tranziția unui electron între orbitele staționare ale lui Bohr, (2) "amplitudinea de tranziție" sau probabilitatea tranziției dintr-o orbită în alta, etc. Din formulele clasice care caracterizează aceste fenomene Heisenberg a creat formule analoage care țin cont de condițiile cuantice. Formulele care au rezultat din această decizie fundamentală au dus la rezultate corecte dar uneori neașteptate. În articolele prin care și-a făcut cunoscută teoria el a avertizat că, "O dificultate importantă apare, totuși, dacă considerăm două mulțimi x(t), y
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
care sunt ele folosite. "A devenit repede clar că "ne-commutativitatea" înmulțirii (în general) mulțimilor cinematice în teoria cuantică era noua idee tehnică cu adevărat esențială din lucrare." Tipul special de înmulțire care s-a dovedit a fi necesar în aceste formule a fost descris cel mai elegant prin folosirea unui tip special de mulțime numit matrice. În situații normale nu contează ordinea în care se efectuează înmulțirea, însă înmulțirea matricilor nu este comutativă. În principal asta înseamnă că ordinea în care
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
cu litera s. Următoarea formă este asemănătoare unei haltere și se notează cu litera p. Următoarele forme ale orbitei devin mult mai complicate (vezi Orbite Atomice) și sunt notate cu literele d, f și g. Al treilea număr cuantic din formula lui Schrödinger descrie momentul magnetic al electronului și se notează prin litera m și câteodată cu litera m având indicele l (m) pentru că momentul magnetic depinde de l, al doilea număr cuantic. În May 1926 Schrödinger a publicat o dovadă
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
cu cuvintele lui Wilhelm Wien ). În 1927, Heisenberg a făcut o nouă descoperire bazându-se pe teoria sa cuantică care a avut consecințe practice ulterioare referitoare la acest nou mod de a privi materia și energia la nivel atomic. În formula mecanicii matriciale Heisenberg a descoperit o eroare sau o diferență de h/4formula 21 între poziție și moment. Cu cât este mai precis determinată poziția unei particule, cu atât mai puțin precis este determinat momentul acesteia iar valoarea minimă a incertitudinii
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
atomului indică orbitele electronilor și energiile pe care aceștia ar trebui să le aibă. Studierea acestor analize spectrale, mai întâi ale atomului de hidrogen și mai apoi ale celui de heliu, au stat la baza dezvoltării teoriei cuantice. De aceea, formulele matematice au fost dezvoltate pentru a descrie imaginea spectrului atomic. Din acest motiv se spune uneori că mecanica cuantică este o formă a fizicii matematice. Albert Einstein a respins Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg deoarece părea că implică limitări mai
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
cu alte serii ale sale, dând naștere unui univers unificat. "Preludiul Fundației" începe pe planeta-capitală a imperiului, Trantor, în ziua de după discursul susținut de Hari Seldon în cadrul unei conferințe. Câteva facțiuni conștientizează impactul spuselor sale - anume faptul că, folosindu-se formule matematice, ar putea fi prezis cursul viitor al istoriei umane. Seldon este vânat de Împărat și de o serie de angajați ai acestuia, fiind nevoit să plece în exil alături de Dors Venabili, fugind dintr-un loc în altul cu ajutorul lui
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
Wien funcția "I"("λ,T") are o dependență cu totul specială de lungimea de undă și de temperatură: formula 1 unde "f" este o funcție de o "singură" variabilă. Prin "legile lui Wien" (1893) se înțeleg câteva consecințe speciale ale ecuației (W). Formula (W) a lui Wien(1893) a constituit prima treaptă în descrierea completă a funcției "I"("λ,T"), realizată în 1901 de către Max Planck prin introducerea ipotezei cuantice. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, forma funcției "I"("λ,T") devenise cunoscută
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
temperatură. Această lege a fost descoperită experimental în 1879 de Josef Stefan și demonstrată în 1884 de Ludwig Boltzmann folosind considerente termodinamice. Aplicația termodinamicii la radiația pură a fost la aceea o noutate; W. Wien a extins considerabil aceste argumente. Formula (W) conține mai multă informație decât cele două legi de mai sus: dacă se cunoaște curba I(λ,T) pentru o temperatură T, se poate calcula pentru orice altă temperatură: formula 7 Evident, "I"("λ,T") este determinată și dacă este
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
se cunoaște curba I(λ,T) pentru o temperatură T, se poate calcula pentru orice altă temperatură: formula 7 Evident, "I"("λ,T") este determinată și dacă este cunoscută pentru toate temperaturile la o lungime de undă dată. Valorile constantelor din formulele de mai sus au putut fi determinate la sfârșitul secolului XIX din grafice similare cu Fig.1. Aceste constante erau fascinante , pentru că sunt "absolute": ele nu depind de nici un material ci sunt în virtutea legilor lui Kirchhoff constante universale ale interacției
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]