50,991 matches
-
ale interacției materiei cu radiația electromagnetică. Ele pot servi pentru a stabili un sistem de unități absolut în fizică, independent de etaloanele arbitrare (metru, secundă, gram) folosite curent. Valorile lor prezente sunt: "x" = 2900 μK, așa că formula 8 Constanta "C" din formula (II) este : "C" =4,082</sup> W/cmK iar în formula (III) a lui Stefan-Boltzmann "C" = 1,80 W/cmK. Dacă se admite că Soarele emite ca un corp negru, se poate estima temperatura lui folosind faptul că maximul emisiei
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
stabili un sistem de unități absolut în fizică, independent de etaloanele arbitrare (metru, secundă, gram) folosite curent. Valorile lor prezente sunt: "x" = 2900 μK, așa că formula 8 Constanta "C" din formula (II) este : "C" =4,082</sup> W/cmK iar în formula (III) a lui Stefan-Boltzmann "C" = 1,80 W/cmK. Dacă se admite că Soarele emite ca un corp negru, se poate estima temperatura lui folosind faptul că maximul emisiei este în regiunea galbenă a spectrului ("λ" = 0,55 μm): "T
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
de a estima temperatura Soarelui este determinarea puterii totale care cade pe un m de suprafață aflată în planul perpendicular pe direcția soarelui. Această "constantă solară", măsurată în afara atmosferei, este de 1380 W/m (cam cât puterea unui aspirator). Folosind formula (10) din articolul despre legile lui Kirchhoff, legea lui Stefan-Boltzmann din ecuația (III) de mai sus, distanța la soare 149,6 km și raza Soarelui 6,963 km rezultă T = 5780 K. Diferența față de prima valoare e datorită faptului că
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
K. Diferența față de prima valoare e datorită faptului că dependența de lungime de undă a emisivității Soarelui, deși apropiată, nu coincide cu aceea a corpului negru. Orice propunere teoretică pentru funcția "I"("λ,T") trebuie să îndeplinească condițiile date de formula lui Wien (W). O expresie cunoscută, care reproduce pe "I"("λ,T") pentru lungimi de undă mari este aceea a lui Rayleigh și Jeans: formula 9 Aici "k" este constanta Boltzmann. Se vede că formula (RJ) satisface condiția (W) a lui
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
trebuie să îndeplinească condițiile date de formula lui Wien (W). O expresie cunoscută, care reproduce pe "I"("λ,T") pentru lungimi de undă mari este aceea a lui Rayleigh și Jeans: formula 9 Aici "k" este constanta Boltzmann. Se vede că formula (RJ) satisface condiția (W) a lui Wien. La "T" fixat, ea crește indefinit când "λ" se micșorează și nu poate reproduce forma din Fig.1 ("catastrofa ultravioletă"). Wien a propus în 1896 o formulă care reprezenta foarte bine datele experimentale
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
este constanta Boltzmann. Se vede că formula (RJ) satisface condiția (W) a lui Wien. La "T" fixat, ea crește indefinit când "λ" se micșorează și nu poate reproduce forma din Fig.1 ("catastrofa ultravioletă"). Wien a propus în 1896 o formulă care reprezenta foarte bine datele experimentale din vremea aceea: formula 10 unde "C", "C" sunt constante. Formula satisface evident constrângerile legii (W); se vede că la lungimi de undă mari, ea este în dezacord cu formula (RJ) a lui Rayleigh-Jeans. Max
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
fixat, ea crește indefinit când "λ" se micșorează și nu poate reproduce forma din Fig.1 ("catastrofa ultravioletă"). Wien a propus în 1896 o formulă care reprezenta foarte bine datele experimentale din vremea aceea: formula 10 unde "C", "C" sunt constante. Formula satisface evident constrângerile legii (W); se vede că la lungimi de undă mari, ea este în dezacord cu formula (RJ) a lui Rayleigh-Jeans. Max Planck a oferit în 1900 și o justificare a formulei (W1); descoperirea din acel an făcută
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
a propus în 1896 o formulă care reprezenta foarte bine datele experimentale din vremea aceea: formula 10 unde "C", "C" sunt constante. Formula satisface evident constrângerile legii (W); se vede că la lungimi de undă mari, ea este în dezacord cu formula (RJ) a lui Rayleigh-Jeans. Max Planck a oferit în 1900 și o justificare a formulei (W1); descoperirea din acel an făcută de O. Lummer și E. Pringsheim și de H. Rubens și F. Kurlbaum că formula (W1) nu reprezinta bine
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
formula 10 unde "C", "C" sunt constante. Formula satisface evident constrângerile legii (W); se vede că la lungimi de undă mari, ea este în dezacord cu formula (RJ) a lui Rayleigh-Jeans. Max Planck a oferit în 1900 și o justificare a formulei (W1); descoperirea din acel an făcută de O. Lummer și E. Pringsheim și de H. Rubens și F. Kurlbaum că formula (W1) nu reprezinta bine regiunea lungimilor de undă mari din infraroșul depărtat (care devenea încetul cu încetul accesibilă măsurătorilor
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
este în dezacord cu formula (RJ) a lui Rayleigh-Jeans. Max Planck a oferit în 1900 și o justificare a formulei (W1); descoperirea din acel an făcută de O. Lummer și E. Pringsheim și de H. Rubens și F. Kurlbaum că formula (W1) nu reprezinta bine regiunea lungimilor de undă mari din infraroșul depărtat (care devenea încetul cu încetul accesibilă măsurătorilor) a dat însă lui Max Planck prilejul să-și reconsidere argumentele și să concludă că cuantificarea energiei emițătorilor este singurul mod
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
regiunea lungimilor de undă mari din infraroșul depărtat (care devenea încetul cu încetul accesibilă măsurătorilor) a dat însă lui Max Planck prilejul să-și reconsidere argumentele și să concludă că cuantificarea energiei emițătorilor este singurul mod de a rezolva dificultățile. Formula propusă de Planck este: formula 11 unde "h" este constanta Planck, iar "k" este constanta Boltzmann. Radiația termică este caracterizată de funcția "I"("λ,T") atunci când se găsește în echilibru cu un corp oarecare, care nu este complet reflectător, aflat la
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
la limită corespunzând pereților total reflectători. Aceasta este o mare simplificare. Mai mult, chiar dacă nu există corpul negru în incintă (dar a fost la momentul inițial) se poate încă vorbi cu sens de "temperatura radiației" în cursul transformării adiabatice, folosind formula (5). Ecuatiile lui Maxwell pot fi rezolvate simplu într-o incintă cubică cu latura "L" și pereți complet reflectători.. Câmpurile electric și magnetic trebuie determinate prin condițiile ca pe frontiera incintei cubice, componenta tangențială a câmpului electric si cea normală
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
formula 24 Acum se poate evalua densitatea de energie raportată la un interval Δ"λ" de lungimi de undă, folosind (12) și (13) de mai sus: formula 25<br>formula 26 unde "h"("x") este definit până la un factor de parantezele drepte. Această formulă este valabilă oricare ar fi distribuția izotropă de radiație în cavitate. Dacă distribuția inițială de energie este aceeași cu a corpului negru, ea rămâne identică cu aceea a corpului negru (așa cum s-a arătat în paragraful precedent) și formula de
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
Această formulă este valabilă oricare ar fi distribuția izotropă de radiație în cavitate. Dacă distribuția inițială de energie este aceeași cu a corpului negru, ea rămâne identică cu aceea a corpului negru (așa cum s-a arătat în paragraful precedent) și formula de mai sus ne arată evoluția ei în timpul comprimării. Din ecuația (5) se vede că într-un proces adiabatic "V" = "const/T". Din (16) se obține lăsând Δ"λ" -> 0: formula 27 ceea ce reprezintă ecuația (W), dacă se ține seama de
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
mai sus ne arată evoluția ei în timpul comprimării. Din ecuația (5) se vede că într-un proces adiabatic "V" = "const/T". Din (16) se obține lăsând Δ"λ" -> 0: formula 27 ceea ce reprezintă ecuația (W), dacă se ține seama de (2). Formula lui Wien (W) a jucat un rol central în argumentele care au dus la „descoperirea” cuantelor. Wien a obținut pentru contribuțiile sale la teoria radiației Premiul Nobel pentru fizică în 1911. În prezent, în cursurile de fizică, formula lui Planck
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
de (2). Formula lui Wien (W) a jucat un rol central în argumentele care au dus la „descoperirea” cuantelor. Wien a obținut pentru contribuțiile sale la teoria radiației Premiul Nobel pentru fizică în 1911. În prezent, în cursurile de fizică, formula lui Planck (P) este dedusă direct în limbajul mecanicii cuantice; cum ea satisface automat constrângerile legilor lui Wien, importanța acestora în istoria fizicii nu este suficient apreciată. O prezentare introductivă excelentă a domeniului termodinamicii radiației se găsește în cursul de
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
am urmărit deasemenea în linii mari cursul de termodinamică a lui Ș.Țiteica . Ideea de a considera radiația ca o sumă de oscilatori este datorita lui Rayleigh și duce împreună cu teorema de echipartiție a energiei din mecanica statistică clasică la formula lui Rayleigh-Jeans (RJ) de mai sus. Împreună însă cu ipoteza nivelelor discrete de energie ale oscilatorilor, ea oferă modul cel mai rapid și natural de a deduce formula lui Planck. Dar această cale este foarte diferită de aceea istorică. În
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
duce împreună cu teorema de echipartiție a energiei din mecanica statistică clasică la formula lui Rayleigh-Jeans (RJ) de mai sus. Împreună însă cu ipoteza nivelelor discrete de energie ale oscilatorilor, ea oferă modul cel mai rapid și natural de a deduce formula lui Planck. Dar această cale este foarte diferită de aceea istorică. În lucrările lui Wien și în cartea lui Max Planck, autorii deduc „deplasarea” lungimilor de undă si creșterea energiei radiației în timpul comprimării analizând cu atenție efectul Doppler al luminii
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
să sugereze că „Miorița ar fi fost creată în secolul din care provin aceste descrieri”. Nici Duiliu Zamfirescu și nici Nicolae Iorga nu au greșit pledând pentru o creație relativ modernă a versiunii supuse analizei - "balada" de sorginte vrânceană, în formula publicată de Vasile Alecsandri. În opinia lui Ovid Densușianu , aceleași mișcări transhumante ale turmelor de oi dinspre Moldova și Ardeal străbătând Vrancea, pentru a coborî apoi spre câmpiile sud-dunărene pentru iernat, ar fi avut o intensitate deosebită în urmă cu
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
a fi o sinteză a întregului folclor, preluându-i caracteristicile și legitatea. Memoria cântecului mioritic păstrează documente autentice reprezentând experiențe și etape mentale diferite, de inspirație medievală, precreștină sau chiar preistorică. Ponderea acestor "experiențe mentale" sunt de factură medievală. În formula celor mai arhaice variante cunoscute, Miorița este eminamente un colind medieval, cu profunde conotații precreștine; iar prin riturile pastorale invocate aluziv, rădăcinile sale pot fi regăsite în preistorie.
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
În versiunea colind a Mioriței, se disting mai multe formule textuale introductive: „Mărgu-și, mărg, oile-n munte, / La iarba până-n jerunte”; „Sus în vârvu muntelui, / Sub crucița bradului”; „Pă cel vârvuț de muncei / Mărgu-și trei păcurărei”. Trei păcurari, împreună cu o turmă de oi, urcă (primăvara) pe vârful unui munte, în
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
muncei / Mărgu-și trei păcurărei”. Trei păcurari, împreună cu o turmă de oi, urcă (primăvara) pe vârful unui munte, în scopul de a-și amenaja stâna de vară. De remarcat aspectul luxuriant al vegetației alpine („la iarba până-n jerunte”). Aceasta este o formulă menită să sesizeze (sau să sugereze) debutul anului pastoral, respectiv momentul imediat următor "Măsurișului" / "Ruptului Sterpelor", când are loc însâmbrirea proprietarilor de oi. Privită în ansamblu, pe toată desfășurarea epicului, versiunea-colind a Mioriței oferă o imagine panoramică a întregului an
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
și a ceea ce „nu vom ști niciodată”. Reia principalele concluzii din ediția 1964 și alcătuiește o antologie de 92 de texte provenind din Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat și Transilvania, fără a se raporta la un etalon tipologic. În această formulă, lucrarea a devenit accesibilă unui segment larg de cititori, impunându-se ca una de referință. In 1985, Fochi își încheie cariera pe tărâmul cercetării folclorului cu o amplă sinteză ("Cântecul epic tradițional al românilor"), pe parcursul căreia abordează "Miorița" din două
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
s-a impus în viața noastră artistică printr-un limbaj aparte fie în compoziție, portret, peisaj sau natură statică și o face cu o măiestrie de îndrăgostit, reușind să păstreze intactă strălucirea cromatică, modelând cu tinerească fervoare imagini inedite, descoperă formule impresionante. (Timotei Bătrânu). Victoria Rocaciuc, absolventă a Facultății de Arte Plastice a Universității de Stat a Artelor din Moldova, promoția 2002, dispune de un impresionant palmares al activității profesionale. Tânăra artistă încă în timpul ultimilor ani de studii devine o prezență
Victoria Rocaciuc () [Corola-website/Science/314197_a_315526]
-
De regulă, variantele nord-transilvănene ale Mioriței se isprăvesc cu cântecul de jale al fluierului / trâmbiței (“Fluieru și-a fluierá, / Trâmbița și-a trâmbițá”), respectiv bocetul oilor (“ Oile tăte-or zbiera”, “ Oile tăte m-or plînge”). Formula e reluată în ultimele versuri: “Oile cele bălăi / Mândru m-or cânta pe văi; / Oile cele cornute / Mândru m-or cânta pe munte”. Secvența nu a generat niciodată discuții polemice, toată lumea fiind de acord că “bocetul oilor poate fi interpretat
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]