KorAP: Find »[drukola/base=braț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1968 1969 1970 ...2001 >

50,001 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

Ești Încîntată... și totuși surprinsă... Sexul copilului e altul decît te așteptai... Niciodată n-ai fost atît de uluită În viața ta. O simți cu toată fibra ta... — E... băiat! exclam, strîngînd În brațe un bebeluș imaginar. Suze Își agită brațele spre mine. — Încă o dată, Bex! Din nou, cu pasiune! — E băiat! Doamne Dumnezeule, e BĂIAT!!! Glasul Îmi reverberează În bucătărie și o lingură cade cu zgomot pe podea. — Hei, a fost destul de bine! se arată Suze impresionată. — Pe bune? Încă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de un picnic la el În birou, și sînt sigură c-o să fie foarte intim și plăcut! Le-am cerut să pună În coș și o sticlă de șampanie, un ștergar În pătrățele și un sfeșnic „de picnic“ cu trei brațe din plastic de la Homewares, doar așa, pentru decor. La ora prînzului, pornesc spre biroul lui Luke plină de voie bună. Nici nu mai știu de cînd n-am mai făcut ceva atît de spontan! În afară de asta, sînt cel puțin cîteva

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
propriul soț? — M-am gîndit să-i fac o surpriză lui Luke. E liber la prînz, am verificat deja. Așa că m-am gîndit să facem un picnic frumos la el În birou! arăt eu spre coșul ce se balansează pe brațul meu. Mă aștept să le aud spunînd „Ce idee simpatică!“. Însă, În loc de asta, atît Karen cît și Dawn par destul de stresate. Aha! spune Karen Într-un final. Păi. Hai să... vedem dacă... Apasă pe niște butoane de pe panoul de comandă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cîine polițist și ochi Întunecați și posomorîți. Depinde dacă vrei să ai o căsnicie sinceră și deschisă. — Vreau! exclam. — Mi se pare corect. Riscu’ e că, dacă-i ceri să-ți spuie tot, te trezești că-l arunci drept În brațele lu’ ibovnică-sa. — Aha, zic numai ochi și urechi. Și... cealaltă opțiune care-ar fi? — Faci pă mortu’n păpușoi și trăiești În minciună tot restu’ vieții. Nici una dintre opțiuni nu mi se pare prea atractivă. Acum ne strecurăm pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
În care Încremenesc. Aud un scîrțîit, un zgomot ca de pași. Cineva tocmai coboară scările. Luke. El trebuie să fie. Doar că... a stat cam puțin, nu-i așa? — Ăă... vă mulțumesc foarte mult! O să mă gîndesc... Îi trîntesc În brațe clipboardul și ies În fugă din prăvălie, În stradă. Ușa vopsită maro din fața mea se deschide și mă pitesc repede după un copăcel. Îmi simt tot corpul Încordat de spaimă. SÎngele Îmi pulsează În urechi. Stai calmă. Orice s-ar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
despre asta. — Nici măcar n-am remarcat! zic cu un rîs destul de strident. În orice caz, ar cam trebui să plec, tocmai treceam pe-aici... Îți urez o după-masă frumoasă, spuse Luke și mă sărută. — O să mă străduiesc. Îl strîng de braț. Și poate punem de un picnic mai Încolo? Luke are o grimasă. — Nu, Îmi pare rău. Trebuia să-ți fi spus, diseară vin tîrziu. Iau masa cu un nou client. — A, fac eu, neputînd să-mi ascund dezamăgirea. Și cine

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
spun asta. — E vorba... șovăi. E vorba... de faptul că sîntem soț și soție, Luke. Ar trebui să Împărtășim totul. N-ar trebui să ne ascundem nimic unui altuia. Eu sînt o carte deschisă! Uită-te În telefonul meu! Întind brațele. Uită-te În sertarele mele! N-am nici măcar un singur secret! Hai, uită-te! — Becky, e tîrziu. Luke se freacă pe față. — Putem să facem asta mîine? Mă uit la el indignată. Cum adică, „să facem asta mîine“? Nu jucăm

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
e tîrziu. Luke se freacă pe față. — Putem să facem asta mîine? Mă uit la el indignată. Cum adică, „să facem asta mîine“? Nu jucăm Monopoly, avem o discuție crucială despre starea căsniciei noastre. — Hai! Uită-te! — Bine. Luke ridică brațele ca și cum s-ar preda și se Îndreaptă spre șifonierul meu. — N-am nici măcar un singur secret față de tine! Poți să te uiți unde vrei tu, să-ți bagi nasul unde vrei tu... Aici mă opresc brusc. Rahat. Trusa de determinat

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cea care-i Îndreaptă soțului ei cravata. — Vreau să-ți spun, Venetia, Îi zic politicoasă cînd oprește Dopplerul, că mi-a părut rău cînd am auzit că te-ai despărțit de prietenul tău. Ce păcat. Asta e, zise Venetia Întinzîndu-și brațele. Unele lucruri pur și simplu nu sînt să fie, adaugă zîmbind dulce. Cu sănătatea În general cum stai, Becky? Te doare ceva? Ai arsuri? Hemoroizi? Nu-mi vine să cred. Deliberat alege toate bolile cele mai puțin sexy. — Nu, mersi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
amabil. — După naștere, multora dintre pacientele mele le scade dramatic libido-ul. Și, firește, din păcate, unii bărbați găsesc noua formă fizică a partenerei lor oarecum... neatrăgătoare... Neatrăgătoare? Am auzit eu bine, a zis neatrăgătoare? Îmi Înfășoară manșeta tensiometrului În jurul brațului și se Încruntă, În clipa În care aceasta se umflă. — Ai tensiunea tot mai mare, Becky. E foarte normal la cît de oafă poți să fii, ce te miri așa? Arunc o privire spre Luke, Însă el pare că nu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
juri că sînt o mamaie. SÎnt umflată cu pompa, din toate părțile. — Arăți minunat, Becky! Venetia s-a urcat dintr-o săritură pe birou și acum se Întinde agilă, Într-o mișcare ca de yoga, care-i pune În evidență brațele lungi și fine. — Luke, am tot vrut să-ți spun, m-am simțit foarte bine aseară. Mă interesează foarte tare ideea aia cu linkurile de web... Extrem de amărîtă, merg ca o rață cu greu pînă la scaunul meu și aștept

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-mi bubuie cu putere. Mă grăbesc pe coridor și, În timp ce asistenta se retrage, apuc să-mi arunc ochii, preț de o fracțiune de secundă, În cabinet. Și Îi văd. Stau amîndoi pe birou și vorbesc cu voci joase și vesele. Brațul Venetiei se odihnește cît se poate de firesc pe umerii lui Luke. Degetele de la cealaltă mînă sînt Împletite cu degetele lui. Par fericiți, relaxați și intimi. Arată ca un cuplu. Habar nu am cum am ajuns la restaurantul unde trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
copilul? — I-am văzut, Îngaim pierită. — Pe cine? — Pe Luke și pe Venetia. Împreună. — Împreună? Suze Își duce o mînă la gură. Împreună, făcînd... ce? — Stînd pe biroul ei și vorbind. Abia reușesc să rostesc cele cîteva cuvinte. — Stătea cu brațul pe umerii lui. Iar el o ținea de mînă. Ridic ochii, așteptînd o reacție. Însă atît Suze, cît și Jess, par să aștepte continuarea. — Se... sărutau? se aventurează Suze. — Nu, rîdeau. Păreau foarte fericiți. Așa că... a trebuit neapărat să fug

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
putea totuși să fie vorba de o strîngere de mînă prietenească? Venetia e genul care pune mîna pe tine tot timpul? — E... Încerc să-mi amintesc. Îmi amintesc că m-a strîns de umăr, că și-a trecut mîna peste brațul meu. — Cam da, recunosc Într-un final. Păi vezi, poate că asta e situația! Poate că pur și simplu e genul ăla de om care ți se bagă În suflet cînd vorbește cu tine. — Mai ai și alte dovezi? Întreabă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
uităm amîndoi cum Îmi tresare rochia. Te bagă un pic În sperieți, așa cum a spus și Suze. Dar e și palpitant. Deci, spune Luke, punîndu-mi o mînă pe stomac, cînd mergem să ne uităm la cărucioare? — Curînd! Îl Înconjor cu brațele și-l strîng tare la piept, ușurată. Luke mă iubește. SÎntem din nou fericiți. Știam eu că așa o să fie. Pentru: Dave Sharpness De la: Rebecca Brandon Subiect: Luke Brandon Stimate domnule Sharpness, Vreau doar să repet mesajul pe care vi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să mai stau să vă ascult? — Mai era și problema sprîncenelor, parcă? tușește delicat Dave Sharpness. — A. Da, mă opresc pe loc. Uitasem de asta. — Aveți toate informațiile aici. Dave Sharpness profită de ocazie pentru a-mi pune dosarul În brațe. — Detalii despre cosmeticiană și tratament, fotografii, note de supraveghere... Îmi vine să-i arunc dosarul În față și să ies cu un aer demn. Doar că... Ăsta e adevărul, Jasmine are niște sprîncene de vis. — O să mă uit rapid la

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
lui pare să vină de undeva de departe, iar chipul său e În ceață. Eu n-am valsat niciodată cu Luke. Iar acum e prea tîrziu. — A leșinat! Simt mai multe mîini apucîndu-mă, În clipa În care mă lasă picioarele. Brațele mi se lovesc de ceva, În urechi aud un țiuit și vocea unei femei care strigă „Aduceți niște apă! E o femeie gravidă aici!“. După care mi se taie filmul. ȘAISPREZECE Credeam că, atunci cînd te măriți, o faci pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îmi bate nebunește. Fără veste, Începe să mă doară tot corpul. Capul, ochii, membrele. Nu mi-am dat seama că Încă mai continuam să mă agăț de o ultimă frîntură de speranță. Că, nu știu cum, cumva, Luke mă va lua În brațele lui, Îmi va explica faptul că totul e o mare greșeală și Îmi va spune că mă iubește. Însă acea frîntură s-a spulberat definitiv. S-a terminat. — Poate că a considerat că ar fi bine să știu. Cumva, reușesc

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Cuvintele ei sînt ca o rafală de mitralieră. — A, ba da. Luke a căpătat microbul tatuajului cînd eram În luna de miere. El și-a făcut cinșpe! Îi zîmbesc dulce. Și, imediat după naștere, o să-și tatueze numele copilului pe braț. Nu-i așa că-i un scump? Elinor Își strînge poșeta Kelly atît de tare, că i s-au umflat venele. E limpede că nu știe dacă e cazul să mă creadă sau nu. — Ați ales nume? spune Într-un final

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mult mai cool decît yoga. De pildă, chestia aia despre care citeam zilele trecute. Qi-nu știu cum. GÎndurile Îmi sînt Întrerupte de huruitul unei motociclete, și, cînd ridic privirea, văd un Harley gonind pe strada liniștită, rezidențială. — Hei! Îmi flutur brațele. Aici! — Hei, Becky! Motocicleta se oprește zgomotos lîngă mine. Danny Își scoate casca și sare din șa, cu o cutie de pantofi În mînă. Poftim! — Mersi, Danny, spun, strîngîndu-l la piept fericită. Mi-ai salvat viața. Cu plăcere! spune Danny

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îi fac cu mîna lui Zane, care e Îmbrăcat din cap pînă-n picioare În piele și ridică o mînă a salut. — Mersi mult! Motocicleta demarează În trombă. Apuc mînerul valizei, plină cu haine de schimb și accesorii și-mi iau brațul de flori pe care le-am cumpărat azi-dimineață ca să le Împrăștii prin casă. Pornesc spre numărul treizeci și trei, reușesc să urc valiza pe scări și sun la ușă. Nici un răspuns. După o pauză, sun din nou și strig „Fabia!“. Însă nici

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Uau! se luminează Martha la față instantaneu. Uite că e totuși cineva acasă! Ce noroc pe noi! Cine e doamna? — Fabia. Ea e... chiriașa noastră. — Chiriașa? Fabia strîmbă din nas. — Chiriașă și foarte bună prietenă, mă corectez iute, Înconjurînd-o cu brațul. SÎntem foarte apropiate... Slavă Domnului, În spatele Mini-ului a oprit o mașină, care claxonează de zor. — Ho, că plec acum! zice Martha. Becky, noi ne ducem să ne luăm cîte o cafea, tu vrei ceva? — Nu, nimic, mersi! O să aștept

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
iute valiza, scot o fotografie Înrămată cu mine și cu Luke, de la nunta noastră și o pun la vedere, pe masa din hol. Așa. Deja arată ca locuința mea! Da’ bărbată-tu unde e? zice Fabia, care mă privește cu brațele Încrucișate. N-ar trebui să fie și el aici? Fără el, lumea o să creadă că ești o mamă singură. Vorbele ei mă lovesc drept În plex. Preț de cîteva clipe, nu sînt suficient de stăpînă pe mine pentru a putea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să fie minunat, ca În Nopți albe În Seattle... Simt cum mi se Îngroașă vocea, de dezamăgire. Speram atît de tare să meargă. Speram atît de tare ca el să vină acolo, să alergăm și să ne aruncăm unul În brațele celuilalt, și să redevenim familia fericită care am fost. — Ok. E limpede că e ceva care-mi scapă. Luke se Încruntă iar spre scrisoare. Nu-nțeleg nimic din scrisoarea asta. „Știu că ai o -“. Pauză. Am ce? O ischiemie cerebrală

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
a zis că vrei să mă părăsești pentru ea, spun, cu glasul Încordat la maximum. Mi-a zis că, totuși, vrei să-ți vizitezi copilul. Nu-mi pot opri un hohot. — Să te părăsesc? Becky, vino-ncoa’. Luke Își pune brațele În jurul meu și mă trezesc că-mi Îngrop capul În pieptul lui, și lacrimile mele Îi udă cămașa. — Te iubesc, spune el răspicat. N-o să te părăsesc niciodată. Nici pe tine, nici pe micul Birkin. Cum a... O fi dat

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]