49,948 matches
-
este o strâmtoare care nu era navigabilă decât vara, și care nu a avut niciodată importanța „Bosforului Traciei” (actualul Bosfor), deși vasele grecești ajungeau până la gurile fluviului "Tanais" (Don). Apa era atât de puțin adâncă, încât în epoca Greciei Antice, Marea Azov era considerată ca fiind un lac mărginit de mlaștini, denumit de romani „"Palus Moetis"” (Lacul Meotid). Un canal a trebuit să fie săpat de-a lungul litoralului de sud-vest (Canalul Pivinișno). Spre vest, regatul Bosforului cuprindea aproape toată peninsula
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
trebuit să fie săpat de-a lungul litoralului de sud-vest (Canalul Pivinișno). Spre vest, regatul Bosforului cuprindea aproape toată peninsula Crimeea și peninsula Taman, însă spre est, în bazinul Kubanului, limitele sale erau vagi. Controla și ieșirea „lacului Meotid” (actuala Marea Azov). Pe malul occidental se găsea cetatea Panticapeea, întemeiată spre anul 550 î.Hr. de milezieni, care a fost capitala regatului. În afară de Panticapeea, alte orașe au fost înfloritoare: Fanagoria, pe celălalt mal, fondat de Teos, care a prosperat mulțumită pescuitului în
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
Azov). Pe malul occidental se găsea cetatea Panticapeea, întemeiată spre anul 550 î.Hr. de milezieni, care a fost capitala regatului. În afară de Panticapeea, alte orașe au fost înfloritoare: Fanagoria, pe celălalt mal, fondat de Teos, care a prosperat mulțumită pescuitului în Marea Azov, Hersones, în apropiere de actualul Sevastopol, creat pe la 600 î.Hr. de cetățeni ai polisului Heraclea Pontica, apoi Theodosia (azi Feodosia) și ea întemeiată de Milet. Activitatea principală a acestor porturi consta în aprovizionarea cu grâne a cetăților grecești, între
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
/ Regatul Bosforan / Regatul Bosporan a fost un regat grec antic stabilit pe malurile Bosforului Cimmerian, denumirea antică a actualei strâmtori Kerci, care leagă Pontul Euxin (actuala Marea Neagră) de lacul Meotid (actuala Marea Azov), și pe teritoriul Tauridei. A fost întemeiat în secolul al V-lea î.Hr. de către dinastia Arheanactizilor. Spartocizii le-au succedat din 438 î.Hr. până prin 110 î.Hr. Regatul a intrat apoi în posesia lui Mitridate al VI-lea din Pont
Regatul Bosforului () [Corola-website/Science/331634_a_332963]
-
Szögyény s-a născut la Pesta, într-o familie din sferele înalte ale nobilimii maghiare, tatăl său, Zsigmond Szögyény, a fost ofițer, apoi procuror regal, iar în cele din urmă cancelar adjunct, iar mama sa, Juliána Pászthory, a fost o mare iubitoare de literatură. Tânăra Antónia a studiat la Universitatea din Pesta, apoi la cea din Viena, unde a urmat Facultatea de Filosofie. S-a evidențiat prin ușurința în învățarea limbilor străine, astfel la terminarea studiilor vorbea, cursiv, cinci limbi străine
Antónia Szögyény-Bohus () [Corola-website/Science/331628_a_332957]
-
alăture, încântată de viața lor simplă și grea, iar unul dintre păstori îi ia locul în expediție. Cel care pornește mai departe alături de Creohan și Chalyth este Hoo, singurul păstor cu intelectul încă neafectat de efectele consagvinizării. Ajunși pe malul mării, cei trei devin prizonierii unor navigatori pitici și războinici, obișnuiți să prade orașele de coastă. Cu ajutorul lor străbat marea dintr-un capăt în celălalt și ajung într-un oraș al cărui locuitori folosesc Casele Istoriei nu ca drog, ci pentru
Să prinzi o stea căzătoare () [Corola-website/Science/331647_a_332976]
-
pornește mai departe alături de Creohan și Chalyth este Hoo, singurul păstor cu intelectul încă neafectat de efectele consagvinizării. Ajunși pe malul mării, cei trei devin prizonierii unor navigatori pitici și războinici, obișnuiți să prade orașele de coastă. Cu ajutorul lor străbat marea dintr-un capăt în celălalt și ajung într-un oraș al cărui locuitori folosesc Casele Istoriei nu ca drog, ci pentru a aduna la un loc toate datele despre istoria umană. Din păcate, ei se limitează la a aduna date
Să prinzi o stea căzătoare () [Corola-website/Science/331647_a_332976]
-
la Alep. A doua zi decolează, trec pe lângă Baalbek și pe lângă locul Bătăliei de la Kadesh și fac escală la pentru a remite un mesaj de la atașatul militar francez al Aerului de la București. Apoi zboară prin valea Iordanului, peste Tiberiada. În dreptul Mării Moarte virează spre Ierusalim și ajung la Gaza. Intră în Egipt prin punctul obligatoriu și aterizează la Cairo, unde stau trei zile, revizuind avioanele și vizitând piramidele. La 29 octombrie pleacă din Cairo, urmând Nilul. La Assiut fac cunoștință cu
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
(n. Mária Török, 25 ianuarie 1959, în Sfântu Gheorghe), anterior Maria Verigeanu, este o fostă mare handbalistă de etnie maghiară din România, acum retrasă din activitatea competițională. În ultimele două decenii, Török-Duca a antrenat diverse echipe de handbal din orașul Râmnicu Vâlcea, iar în prezent este directorul tehnic al HCM Râmnicu Vâlcea, club care activează în
Maria Török-Duca () [Corola-website/Science/331677_a_333006]
-
Mușchiul rotundul mare (Musculus teres major) este un mușchi al umărului așezat pe partea posterioară a toracelui. Are o formă dreptunghiulară. Este un mușchi alungit, voluminos și puternic, care se întinde de la unghiul inferior al scapulei, până la creasta tuberculului mic al humerusului. Are
Mușchiul rotund mare () [Corola-website/Science/331695_a_333024]
-
, ortografiat uneori și Edith Matei (n. Edit Török, 16 octombrie 1964, în Sfântu Gheorghe), este o fostă mare handbalistă de etnie maghiară din România, acum retrasă din activitatea competițională. În prezent, este managerul general al HCM Török, echipă pregătită, printre altele, de sora ei, Maria Török-Duca. Matei a participat alături de echipa națională a României la două Campionate Mondiale
Edit Matei () [Corola-website/Science/331717_a_333046]
-
al acesteia. În secolul al XVII-lea, stabilitatea politică adusă de domnia lui Henric al IV-lea duce la întărirea monarhiei, care devine absolută sub Ludovic la XIV-lea. Totodată, Franța cucerește noi provincii la granițele ei și colonii peste mări, devenind statul cel mai puternic din Europa. În secolul al XVIII-lea, țara decade din punct de vedere economic, Franța își pierde coloniile din America de Nord în favoarea Angliei, monarhia slăbește sub influența capitalismului care se dezvoltă și a ideilor revoluționare caracteristice
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în mai multe țări. Presă franceză apare și în Anglia și Danemarca. Trupe de teatru franceze încep să facă turnee și alte în țări. Franceza începe să se răspândească și în afara Europei, prin coloniile dobândite de Franța în America de Nord, în Marea Caraibelor și în India, precum și în Orientul Apropiat (prin școli înființate de ordinul călugăresc al Capucinilor în Liban). În secolul al XVIII-lea, limba franceză continuă să aibă același prestigiu printre elitele din Europa și chiar din viitoarele State Unite ale
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
război din Pacific în cel de-al Doilea Război Mondial și cel de-al patrulea cea mai mare bătălie navală purtată între Marină Militară a SUA și Marină Imperiala Japoneză, purtată în cadrul Campaniei din Guadalcanal. În mod similar luptelor din Marea Coralilor, Midway, și Insulele Solomon de Est, navele de celor doi adversari au intrat rareori în raza vizuală directă a celuilalt. În schimb, aproape toate atacurile de ambele părți au fost executate de către avioane de pe portavioane sau cu baza pe uscat
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
39% din echipajele de bombardiere în picaj și 20% din piloții de avioane de vânătoare. Japonezii au pierdut mai mult personal de pe avioane la Santa Cruz, decât au pierdut în fiecare din cele trei lupte de portavioane anterioare din din Marea Coralilor (90), Midway (110), și Insulele Solomon. Până la sfârșitul bătăliei Santa Cruz, cel putin 409 din cei 765 de aviatori de elită de pe portavioanele japoneze care au participat la atacul de la Pearl Harbor au murit. După ce a pierdut atât de mulți
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
Aici termenul este aplicat la o simplă evidență a numărului de pierderi de fiecare parte. Acest lucru se poate complica de „greutatea" asociată unor pierderi materiale. Un exemplu de o victorie tactică navală în funcție de pierderile suferite ar fi Bătălia din Marea Coralilor. Bătălia a fost considerată o victorie strategică pentru Aliați, deoarece a oprit o invazie japoneză, dar japonezii au pierdut nave mai puțin valoroase. Aliații au pierdut un portavion, un distrugător și un petrolier în timp ce japonezii au pierdut un portavion
Victorie tactică () [Corola-website/Science/331732_a_333061]
-
și, cu ceva timp înainte de 1093, la mănăstirea Wilton, Matilda și-a început educația, ambele instituții fiind cunoscute pentru acest lucru. Educația ei a mers dincolo de preocupările feminine standard. Acest lucru nu a fost de mirare, mama ei fiind o mare iubitoare de cărți. Fiicele ei au învățat engleză, franceză, latină și erau suficient de educate pentru a citi Sf. Augustin și Biblia. Prințesa scoțiană a devenit o potențială mireasă mult-căutată; a refuzat propunerea de la William de Warenne, al 2-lea
Matilda a Scoției () [Corola-website/Science/331755_a_333084]
-
a fost cea mai mare bătălie navală și singura ciocnire pe scară largă dintre cuirasate în război. A fost doar a patra bătălie navală (în ordine cronologică) între nave de luptă de oțel, după Bătălia de la Port Arthur, Bătălia din Marea Galbenă (1904) și Bătălia din Strâmtoarea Tsushima (1905), din timpul Războiului Ruso-Japonez. Marea Flotă Britanică ("Grand Fleet") era condusă de către amiralul britanic Sir John Jellicoe iar Flota germană de ocean "Hochseeflote" de viceamiralul Reinhard Scheer. Intenția "Hochseeflote" era de a
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
rămas, prin urmare, în porturi, cu excepția unor ieșiri scurte, în august 1916 și aprilie 1918. Desigur, ea a continuat să reprezinte o amenințare, forțând britanicii să mențină mai multe unități în Marea Nordului, dar niciodată nu a încercat să conteste stăpânirea mărilor de la adversarul său. Pe de altă parte, marina germană a dedicat eforturile sale majore purtării războiului pe mare cu submarine. Bătălia a avut loc în Marea Nordului, în largul coastei peninsulei Iutlanda, care este cea mai mare suprafață compactă terestră din
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
continuat să reprezinte o amenințare, forțând britanicii să mențină mai multe unități în Marea Nordului, dar niciodată nu a încercat să conteste stăpânirea mărilor de la adversarul său. Pe de altă parte, marina germană a dedicat eforturile sale majore purtării războiului pe mare cu submarine. Bătălia a avut loc în Marea Nordului, în largul coastei peninsulei Iutlanda, care este cea mai mare suprafață compactă terestră din Danemarca, la ieșirea strâmtorii Skagerrak. Strâmtoarea Skagerrak se află între coasta de sud-est ale Norvegiei, coasta de sud-vest
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
mai mare cerea o putere mai mare a motoarelor care propulsau navele, ca să nu fie mai lente decât inamicii, acest fapt având ca rezultat scăderea razei de acțiune a navelor germane, dar flota germană nu era destinată să opereze pe mările îndepărtate. Navele britanice aveau tunuri de calibru mai mare, dar în luptă s-a dovedit, că acest lucru nu contează atât de mult, cele mai importante fiind protecția navelor și precizia tunurilor. La începutul războiului aceste detalii nu erau cunoscute
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
au montat turbine cu aburi, "HMS Viper" și "HMS Cobra", împreună având experiențele pozitive și ale experiențelor similare ale multor nave mai mici de pasageri, care foloseau turbine, "HMS Dreadnought" a fost comandat să fie echipat cu turbine. Bătălia din Marea Galbenă și Bătălia din Strâmtoarea Tsushima au fost analizate de "Comitetul Fisher", căpitanul William Pakenham declararând că „tunurile de 12 țoli ale ambelor părți au demonstrat o putere și precizie, pe lângă care prestația tunurilor de 10 țoli a trecut neobservată
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
și tunuri de 12 țoli, subliniind că în Bătălia din Strâmtoarea Tsushima amiralul Tōgō Heihachirō a fost în măsură să bareze "T"-ul rusesc, datorită vitezei superioare ale navelor japoneze Salvele cu proiectile cu o rază lungă în timpul Bătăliei de la Marea Galbenă, cu toate că nu a fost experimentate de nicio marina înainte de luptă, părea să confirme de ceea ce Royal Navy era deja convinsă. La începutul anilor 1900, "amiralul Fisher" a propus mai multe modele de cuirasate cu armament uniform la, și la
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
expoziție prezentată publicului la Salonul Ateneului Român din București. Nicolae Iorga scria că Eugeniu Voinescu „...este singurul care a dat picturii românești marine studiate și pline de înțelegere, de poezie”, urmându-l pe I. K. Aivazovski, maestru al peisajului marin. Marea a fost reprezentată în zori, în apus, pe furtună, cu scene de naufragii, lupte pe mare, scene de pescuit etc. În pictura de șevalet, a creat și lucrări cu subiecte istorice, portrete și tipuri pitorești, scene de gen sau scene
Eugeniu Voinescu () [Corola-website/Science/331787_a_333116]
-
F), sau 15 ° C (59 ° F) în Longyearbyen. Acest lucru demonstrează importantă de a lua în considerare zonele de căldură pentru o mai bună înțelegere a ceea ce poate sau nu poate crește. În Suedia și Finlanda, în general, la nivelul mării până la 500 de metri altitudine (1.600 ft), zona 3 este la nord de Cercul Arctic, inclusiv în orașe precum Karesuando, Pajala și Rovaniemi. Kiruna este unică excepția aici, care, fiind situat pe un deal mai sus de terenurile înghețate
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]