6,950 matches
-
din piele și talpă nouă; în sac se afla calapodul, cu talpă, piele și cu tot ce-mi trebuia în meseria mea. Și ce bine mi-a mai prins! Mi-am făcut o gaură în zăpadă și m-am târât înăuntru. Un bulgăre uriaș de zăpadă, cioplit cu cuțitul, astupa intrarea aproape etanș, astfel că vântul aspru siberian nu ajungea până la mine. Am scos pâine neagră, cazonă și slănină și m-am ospătat. Am tras și o dușcă din vodca dăruită
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apă rece de la frigider și mi-a venit o poftă nebună de un wisky. N-aveam în casă, trebuia să merg la bar, era unul în colțul blocului în care stau. Am ieșit, am ajuns la bar și am intrat înăuntru. Am aprins o țigară și am dat peste cap un wisky mare atât de repede încât barmanul s-a uitat la mine pieziș, cam cu bănuială și repede, mi-a umplut din nou paharul. Apoi i-am cerut mărunțiș și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
departe și după vreo oră iată-ne în Tulcea. Ne-am îndreptat spre birourile filialei de vânătoare și pescuit sportiv. Băieții, Gabi și Tarzan au rămas afară, la o masă, pentru a degusta câte o înghețată, iar eu am intrat înăuntru. Era acolo o femeie tânără, brunetă, și așa, cum stătea la birou, mi-am dat seama că e scundă și rotundă. Avea părul și ochii negri și era foarte vorbăreață și amabilă. - De unde vii, voinicule, m-a întâmpinat ea după ce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu acele treburi, dorește să facă niște mici cumpărături. Cască ochii pe la vitrine, vrea să ghicească cam unde ar putea să-și cumpere cele hotărâte... Citește o firmă: "Cleo", dar vitrinele sunt goale și habar n-are ce se vinde înăuntru. Sau poate nu se vinde nimic? Trece mai departe și citește: "Sale", scris foarte mare, cu vopsea albă, pe uriașele geamuri ale vitrinelor. Apoi "Second hand", scris cu litere ceva mai mici. Înăuntru nu se vede nici o mișcare. Băbuța pune
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și habar n-are ce se vinde înăuntru. Sau poate nu se vinde nimic? Trece mai departe și citește: "Sale", scris foarte mare, cu vopsea albă, pe uriașele geamuri ale vitrinelor. Apoi "Second hand", scris cu litere ceva mai mici. Înăuntru nu se vede nici o mișcare. Băbuța pune un deget la tâmplă și trece nedumerită mai departe. Ceva mai încolo, o altă firmă: "Nedam Kisam", "aha, aici trebuie să fie fitil de lampă", își zice băbuța și intră. Înăuntru totul e
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai mici. Înăuntru nu se vede nici o mișcare. Băbuța pune un deget la tâmplă și trece nedumerită mai departe. Ceva mai încolo, o altă firmă: "Nedam Kisam", "aha, aici trebuie să fie fitil de lampă", își zice băbuța și intră. Înăuntru totul e așa de lustruit și de modern încât, băbuța, intimidată, cu glasul tremurând, întreabă: Dar ce se dă aici, maică?" " Nu se dă nimic, mătușă, aici e agenție imobiliară. Dar ce cauți?" "Fitil de lampă, că la noi în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în odaie, îi luă pe cei doi mai mărișori de mână și porunci Zamfirei, care îl ținea pe Constantin, s-o urmeze. Coborând repede treptele în tinda din spate, jupâneasa trase un chepeng, deschise pivnița casei, împinse fără vorbă țiganca înăuntru și-i făcu semn să tragă după ea și pe ceilalți doi copii. Se repezi înapoi în odaie și aduse o candelă aprinsă, o puse pe treptele pivniței, lăsă ușurel chepengul pe care așternu un preș. Din curte răzbăteau zgomotele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cu respect, pentru că în țara din care venise taica, țara obârșiei neamului lui, nu pot să se înalțe biserici și nici să bată clopotele. Un ciocănit scurt și scârțâitul ușii chiliei îi dădu de veste că însoțitorul său intrase înăuntru. Mihai se sculă și ridică mâna stângă în sus a mirare: — Clopotele? Cum de bat clopotele? — La noi, la Sfânta Ecaterina, și la mânăstirea Sfântului Macarie a dat Mahomed voie clopotelor să bată. Doar aici și la Athos în toată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aprinsă la cap, astăzi ei, cinul preoțesc și călugăresc, veneau să-i aducă cinstire. L-au scos din Curtea domnească opt frați monahi, ducând năsălia pe umeri. În pridvorul bisericii l au așezat în coșciug și așa l-au dus înăuntru. Când a prins a se lumina, au început utrenia, apoi sfânta liturghie. La strană cântau cei mai mari maeștri ai psaltichiei, cu o intonație perfectă demnă de urechile heruvimilor. După ce s-a citit evanghelia, la ectenia pentru cei răposați, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vadă că mi s-a împlinit pieptul. Să poruncești să mi-o aducă pe Zamfira aci, acum cât mai repede. Roaba își cântări stăpâna din ochi și nu fu mulțumită. — Măria ta, lasă ușor deschis la gât pieptarul și bagă înăuntru cămașa ca să iasă pielea la iveală, așa... să se vadă cât ești de albă și de dulce. Lanțul lasă-l să atârne mai jos, așa, măria sa n-are timp de scule și podoabe, l-am văzut eu cum căta spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
albastru cu stele argintii de diferite mărimi desenate cu meșteșug era cel care-i dăduse numele, căci atât grămăticii cât și marii dregători îi spuneau toți într-un singur fel, spătăria cu stele. Duminică la ora aceea nu era nimeni înăuntru. Cei trei bărbați se opriră la câțiva metri de ușa în spatele căreia în grabă se așeză un dorobanț din gardă. — Ștefane, marele logofăt Diicu Rudeanu ce hram poartă? — Tușa Mihna, nevastă-sa, toată ziua stă cu măria sa doamna. Atent, beizadea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Grigoraș Băleanu. Pe când nunta? — Apoi, mâine o să se hotărască, dar după câte știu este vorba să fie la vară până-n postul Sfintei Mării, să avem vreme de pregătit zestrea, răspunse veselă doamna Stanca. Dar, ce stăm aci, hai să intrăm înăuntru. — Eu aș pleca, dar mai întâi aș dori să-i porunciți popii să-mi arate biserica, aș vrea să-i mai văz o dată zugrăveala... — Cum de nu, până vine popa, să intrăm, și porniră toți trei spre scara monumentală ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el, și se însenină la chip, este Călina cea cu ochi verzi, pe ea o s-o fac stăpâna de la Mogoșoaia, că doar este palatul meu.” Ajunse la ușa cea mare din dreapta, o încercă, era descuiată. O deschise, se uită curios înăuntru, dar nu intră, respiră adânc vrând parcă să-și umple pieptul cu aerul dinăuntru, închise la loc și porni repede să ocolească prin dreapta palatul. Ajunse în fața lui dinspre apus, fața frâncească, cum îi spunea taica, italiană cum îi spunea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Pe scara îngustă, cu trepte de granit în adâncime se putea ajunge până aproape de fioroasele puțuri de sânge în care erau aruncate cadavrele executaților prin strangulare sau decapitare. Prea puțini erau cei care părăseau Ediculé, așa că despre ceea ce se petrecea înăuntru nu se știa aproape nimic. Povestiri de groază alimentate de întâmplările care s-au petrecut în spatele zidurilor sporeau faima fortăreței. Era adevărat că musulmanilor le interzicea Coranul să tortureze, dar aceasta nu reprezenta un impediment, pentru că printre slujitorii închisorii se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se mai părea greu caftanul căptușit cu satin și pe margini cu spinări de sobol. Semn de bătrânețe, gândi el, nici maica doamna Ilinca nu se plângea de căldură la Ierusalim. Eh, alte vremuri, oftă el și apăsă ca să intre înăuntru pe clanța neagră de fier ciocănit cu o lucrătură rară. Atent, cântări din ochi ușa grea din stejar. Doamne, ce sculptură pe ușă, se miră el în gând, aduce cu cea de la Snagov, de la mânăstire. Tot așa flori și frunze
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cea primordială a relației infantile cu mama, formele luate de constituirea identității la copilul mic, în opinia unor psihanaliști ca Mélanie Klein (proiecție, introecție, identificare, repulsie), clasificările, structurate pe modul de opoziție care rezultă ("bun/rău", "sus/jos", "afară/înăuntru", "cald/frig") evocă o elaborare epistemică și cognitivă de bază. Ceea ce confirmă lucrările lui Piaget în psihologia dezvoltării, mai ales pe marginea fazei senzo-riomotrice (cf. Doise și Mugny, 1997; Piaget, 1978). Studiile despre reprezentarea genului sexual sînt în netă progresie
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în fine dintre dârele și făgașele lăsate de căruțe; câteva grămezi de cărămizi năruite, ziduri dărâmate; spărturi prost astupate cu legături de vreascuri sau lăsate așa din 1829, o boltă în ruine reprezentând o părere de poartă: era intrarea Giurgiului! Înăuntru, grămezi de noroi; câteva străzi pavate cu dale enorme, dislocate și desfundate; case joase cu un simplu parter; garduri de uluci din lemn mâncat de cari, sordide curți de păsări, vaste spații necultivate în jurul locuințelor, legiuni de câini vagabonzi, de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nici la masa, nici în căminul familiei. Am spune motivele acestei excluderi care a căpătat un caracter foarte hotărât la femei: viața exterioară diferă atât de mult de cea interioară, există atâta lux în afară și atât de puțină îndestulare înăuntru, încât totul se explică fără greutate. Să nu insistăm asupra acestor detalii; să punem această răceală, mai mult aparentă decât reală, pe seama unei vanități pe care o mâhnește orice superioritate sau a unei circumspecții ce ezită să divulge încurcăturile de-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
un deal la marginea orașului și portarul ne-a arătat care era locuința subdirectorului școlii, profesorul Mayer. - Cine e acolo? ne-a întrebat el. - Cineva din București, i-a răspuns falsul librar și a adăugat: sunt profesorul... Ne-a primit înăuntru și în câteva minute am devenit elevul acelei școli. A doua zi falsul librar a plecat, iar eu am aflat că era adevărat ce spusese el, la această școală nici măcar nu se dădeau examene de admitere, fiindcă locurile nu erau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
firma care era scrisă cu trucul suprarealiștilor: Restaurant la pisica D. Pasăre și berărie neagră N. Coliban. Pe urmă am văzut că pisica încurca sensul, trebuia citit: Restaurant și berărie la "Pisica Neagră" D. Pasăre și N. Coliban. Am intrat înăuntru. Vesel, am băut o bere și m-am întors. N-am făcut o plimbare lungă să mă pierd în ninsoare și să mă rătăcesc, cum i se întîmplă lui Hans Castorp din Muntele magic a lui Thomas Mann și n-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cînd? - Din septembrie. - Și de când ești șofer? - Mai de mult. - Bravo, măi Gheorghe! Știa oare Gheorghe unde intrase? În sat nu-l auzisem că i-ar fi plăcut așa ceva. Uite că intrase! Eram curios să văd sediul și ce era înăuntru. - Și camaradul ăsta, zic, la care te duci, cine e? -Un șef... - Pot să vin și eu? - Cum să nu. Sediul avea un portar care ne opri. Gheorghe îi spuse unde era chemat și ne dădu drumul. Era o clădire
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-i pun și eu numai atunci, mi-am zis, încolo nu simțeam că am nevoie, uitând că și în clasă adormeam în timpul orelor de matematici și chimie din pricină că tabla la care profesorul făcea demonstrație rămânea în fața mea neagră. Am intrat înăuntru. O lumină vie, odihnitoare învăluia un domn și o doamnă îmbrăcați în halate albe. Femeia mi se părea ca de obicei frumoasă, când nimic de pe chipul ei nu mă izbea, un nas strâmb, o gură prea mare sau zbârcituri pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să-i urmezi și o să vezi tu unde te duc. Până la capul liniei n-am mai vorbit. Acolo ne-am dat jos și am ieșit pe Brezoianu. În dreptul unei clădiri Dobrinescu se opri și îmi făcu semn cu capul: intrarăm înăuntru. Totuși citii afară o placă pe care scria: Cantina refugiaților ardeleni. Intrarăm într-o sală mare și într-adevăr văzui oameni mulți la mese, mâncând. Ce caută Dobrinescu aici?" m-am mirat. La intrare, în stânga, lângă perete, o ladă cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
topot și s-a apucat de treabă. Dulapul sfârtecat făcea un zgomot groaznic. Dobrinescu era din ce în ce mai vesel. În curând focul începu să ardă trosnind în sobă și odaia se încălzi. Mă dezbrăcai de palton. Râdeam amândoi. Destuparăm sticla vârând dopul înăuntru și ciocnirăm, el cu o ceașcă, eu cu singurul pahar pe care îl avea. - Nici eu nu mai stau la școală după ce îmi iau capacitatea, îl aud că zice. Deci nici el? Nu spusesem nimănui că acel an era pentru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
luai tot la dreapta. Pe marele bulevard pe care ieșii, printre blocuri, zării în depărtare reclama Jawohl. Mersesem în cerc. Un restaurant luxos era deschis, se vedeau prin geam oameni stând la mese, rași, eleganți, cu cravatele la gât... Intrai înăuntru și căldura mă învălui. Tremuram. Trecui printre mese, intrai la toaletă... apoi mă uitai în oglindă o clipă, să mă recunosc, să iau cunoștință de înfățișarea mea... Revenii în restaurant, ocolii mesele și ieșii prin ușa care se învîrtea. În
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]